Istoria domeniului sănătății de la revoluția terapeutică și până în prezent

Așa cum arătam în prima parte a articolului pe acest subiect de luna trecută, cursurile de epidemiologie, sănătate publică și sănătate la nivel mondial sunt din ce în ce mai atrăgătoare pentru noile generații și mai cerute în universități. Explicația este relativ simplă: pentru noua generație, așa-zisa ”generație globală”, subiectul sănătății publice la nivel mondial și al maladiilor cu arie mare de extindere este unul extrem de captivant. Din concluzia primei părți rețineam și că revoluția terapeutică a dat lumii încrederea în medicină. Această încredere în pastilele pe care le luăm vine dintr-un sentiment de siguranță ancorat în cunoașterea care a izvorât din revoluția terapeutică. Cu toate acestea, există și unele limitări. Paradigma biomedicală a adus în medicină un model intervenționist, bazat pe boală, care nu se potrivește cu toate afecțiunile. Confruntată cu creșterea incidenței bolilor cronice (astmul, de exemplu), lumea medicală occidentală caută în continuare răspunsuri în dezvoltarea de medicamente sau ... Citiți mai mult...

Istoria domeniului sănătății la nivel mondial până la revoluția terapeutică

Așa cum indica un articol din Washington Post din urmă cu 10 ani, cursurile de epidemiologie, sănătate publică și sănătate la nivel mondial sunt din ce în ce mai atrăgătoare pentru noile generații și mai cerute în universități. Explicația autorilor era simplă: pentru noua generație, așa zisa ”generație globală”, subiectul sănătății publice la nivel mondial și al maladiilor cu arie mare de extindere este unul extrem de captivant. Pe de altă parte, singura noutate în acel articol este interesul în creștere al studenților pentru problematica sănătății globale. Atât principiile de bază ale dezbaterii, cât și majoritatea eforturilor și strategiilor folosite, dar și problemele legate de sănătatea globală sunt cele vechi, iar multe dintre instituțiile care se confruntă cu aceste provocări sunt birocrații mature. Până și identificarea și prioritizarea problemelor globale de sănătate - ceea ce istoricii științei au numit "alegerea problemelor" - depind de forțele sociale și politice cu rădăcini în ... Citiți mai mult...

Istoria imagisticii medicale

Imagistica medicală a început, practic, odată cu descoperirea de către Conrad Roentgen, în 1895, a razelor X, pentru care a şi primit, în 1901, premiul Nobel in medicină. De atunci, domeniul a evoluat spectaculos. În anii 1920, radiologiştii au început să poată diagnostica cancerul de esofag, stomac sau colon, precum şi ulcerele sau apendicita, administrându-le pacienţilor bariu opac la razele X şi filmându-i apoi pe măsura ce bariul tranzita tractul gastro-intestinal.       Un aparat de raze X din perioada de pionierat (pacienţii trebuiau să îşi ţină casetele ei înşişi)       Razele X, cunoscute şi drept radiografie simplă, au rămas în uz peste 100 de ani, până în prezent. Motivele principale? Sunt nedureroase, rapid de efectuat şi ne-invazive. Acest procedeu a fost folosit şi ca bază a mamografiei, un sistem special care înregistrează imagini de înaltă rezoluţie ale sânului, în căutarea celulelor canceroase. În timp, doza de raze X emisă de mamograf s-a redus, făcând procedeul ... Citiți mai mult...

Istoria medicinei de urgenţă

Se consideră că medicina modernă de urgenţă a apărut la sfârşitul anilor 1700, odată cu organizarea de către Jean Dominique Larrey a unui sistem pentru a îi trata şi transporta pe soldaţii francezi răniţi. Larrey a dezvoltat o metodă de a trimite personal medical pregătit pe teren pentru a acorda îngrijiri medicale pentru soldaţii răniţi, inclusiv în timpul transportului către spitalul de campanie. Aceste măsuri au crescut şansele lor de supravieţuire şi au contribuit la succesul campaniilor lui Napoleon. Baronul Larrey a proiectat o trăsură specială, care avea personal medical, pentru a putea accesa toate zonele câmpului de bătaie. Această trăsură a devenit cunoscută drept ambulanţă volantă sau ambulanţă zburătoare. Baronul Larrey a dezvoltat toate principiile cheie ale medicinei de urgenţă folosite azi: 1. Accesul rapid la pacient al unui personal medical pregătit în domeniu. 2. Tratament şi stabilizare pe teren. 3. Transportul rapid înapoi, înspre facilitatea medicală, pe parcurs continuându-se ... Citiți mai mult...

Istoria Sănătății Publice

Conceptul de sănătate publică este o consecință a interacțiunilor umane implicate în tratarea unor probleme ale vieții sociale și reprezintă o recunoaștere a importanței acțiunii comunitare în promovarea sănătății și în prevenirea și tratarea bolilor. În fapt, sănătatea publică este arta și știința prevenirii bolilor, prelungirii vieții și promovării sănătății fizice și mintale, sanitației, igienei personale, controlului bolilor infecțioase și organizării serviciilor de sănătate. Alți termeni similari cu medicina de sănătate publică sunt medicina socială și medicina comunitară. Acesta din urmă este termenul folosit pe larg în Marea Britanie, unde acești practicieni sunt numiți medici comunitari (similar avem denumirea de nurse comunitare). În fapt, practica sănătății publice se concentrează pe manipularea și controlul mediului (construcții de locuit, alimentarea cu apă, alimente) pentru eliminarea factorilor nocivi (îngrășămintele din agricultură, eliminarea inadecvată a apelor reziduale și drenaj, sistemele de încălzire și ventilație defecte, mașinile și substanțele chimice toxice etc.), în beneficiul publicului. O parte specializată a ... Citiți mai mult...

Istoria donării de sânge – provocările trecutului și ale prezentului

Pentru cei care susțin campaniile de donare de sânge, foarte probabil, o istorie a drumului parcurs de omenire până s-a ajuns la ceea ce cunoaștem astăzi ar putea fi o sursă de inspirație pentru mesajele motivaționale adresate potențialilor donatori și nu numai. Așadar, cum a început? 1628 este anul în care medicul englez William Harvey, care și-a petrecut o mare parte din viață încercând să înțeleagă procesul circulator sanguin, și-a conturat descoperirea, ajutând la definirea modelului de transfuzie sangvină. Deși transfuziile de sânge au fost încercate nu mult timp după descoperirea sa, au trecut aproape 200 de ani pentru ca o transfuzie de sânge de la om la om să fie finalizată cu succes de către medicul american Philip Syng Physick, denumit și ”părintele chirurgiei americane". (Kzenon/Stockfresh) / https://medium.com/@shortformernie/modern-blood-donation-history-790f587c4a01 Odată ce era clar că s-ar putea face transfuzii de sânge între o persoană și alta, acest lucru a deschis o serie de alte întrebări ... Citiți mai mult...

Tuberculoza – cea mai veche boală a omenirii?

Bacteria Mycobacterium tuberculosis are origini deosebit de vechi – primele documente scrise care descriu tuberculoza datează de peste 3000 de ani şi provin din India şi China. Studiul mumiilor egiptene a revelat, de asemenea, prezenţa unor diformităţi ale scheletului care sunt tipice tuberculozei. În acelaşi timp, dovezi arheologice din munţii Anzi au arătat prezenţa tuberculozei şi la mumii peruviene dintr-o perioadă premergătoare venirii primilor colonişti europeni în America de Sud. În Grecia antică, tuberculoza era cunoscută sub numele de ftizie (“phtisis”). Hipocrat a descris-o drept o boală mortală, în special pentru adulţii tineri. Isocrate este primul care a presupus că este o boală infecţioasă. Galen, care a fost medicul împăratului roman Marc Aureliu, a descris simptomele tuberculozei – febră, transpiraţii, tuse, spută cu sânge – şi a recomandat drept remedii aerul curat, laptele şi călătoriile pe mare. În Evul Mediu, scrofuloza, afecțiune caracterizată prin inflamarea ganglionilor limfatici cervicali, inghinali sau axilari, a fost ... Citiți mai mult...

Epidemii în istoria lumii

Anul 2018 nu marchează doar Centenarul Marii Uniri pentru România. La nivel mondial, el reprezintă și centenarul unui moment critic al istoriei Europei și al lumii– declanșarea așa-numitei ”gripe spaniole”. Pandemia debutează la finalul Primului Război Mondial, în anul 1918, și se stinge un an mai târziu, în 1919, după ce lasă în urmă efecte dezastruoase: 1 miliard de bolnavi și 30 de milioane de morți (mai mulți decât războiul care tocmai se încheiase). Numele acestei pandemii nu este nicidecum legat de locul său de origine (care pare să fi fost China) sau de cel unde a făcut cele mai multe victime (deși aici, după unele surse, au fost 8 milioane de victime). Pur și simplu, lumea era încă prinsă în război și, în încercarea de a nu dezvălui inamicului informații cu privire la amploarea pierderilor de vieți omenești, presa era cenzurată de guvernele statelor beligerante. Doar în Spania, ziarele nu erau ... Citiți mai mult...

Un istoric al medicinei durerii

Încă de la apariția sa în antichitate, conceptul de durere a rămas un subiect de largă dezbatere. Primele încercări de a defini durerea sunt anterioare anului 1800 și se regăsesc, atât în Orient, cât și în Occident. Deși teoriile momentului referitoare la durere erau potrivite pentru interpretarea unor aspecte, ele nu sunt încă exhaustive. Parte din explicație vine din aceea că istoria durerii este la fel de lungă ca cea a omenirii, înțelegerea mecanismelor sale fiind departe de a fi completă. Ea poate fi abordată, de exemplu, pornind de la dezvoltarea teoriilor durerii și a descoperirilor fundamentale din acest domeniu. O întrebare care vine natural ar putea fi – de ce să ne preocupe istoria durerii? Cum ar putea această informație să ajute un cititor obișnuit, un pacient sau un medic?                 Sursa foto: http://www.descopera.ro Durerea este înfricoșătoare și generează frică. Pacienții care se tem de durere sunt în situația cea mai dificilă. Ei ... Citiți mai mult...

Istoria endocrinologiei românești

“România este printre acele naţiuni care au luat parte activă în dezvoltarea endocrinologiei, chiar de la primele începuturi” (C.I. Parhon, 1942). Parte semnificativă a istoriei endocrinologiei universale, școala românească de endocrinologie își leagă numele de personalități precum C. Buicliu, Gh. Marinescu, N. Paulescu, toți formați în școala franceză. Cu alte cuvinte, România este îndatorată Franței pentru pregătirea acestor mari oameni de știință care au fost pionerii domeniului și au lucrat, în perioada începuturilor lui, în instituțiile medicale, biologice și universitare din acea țară. Începuturile formale sunt legate de înființarea Societății Române de Neurologie şi Psihiatrie, în 1905, care l-a avut secretar pe Constantin Ion Parhon, una dintre personalitățile de care își leagă numele școala românească de endocrinologie. C.I. Parhon s-a născut la 15 octombrie 1874, în orașul Câmpulung, județul Muscel. Încă din timpul anilor de facultate va publica lucrări care demonstrează spiritul vizionar și curiozitatea științifică, adunând un material clinic bogat referitor la ... Citiți mai mult...

Repere istorice ale dezvoltării pneumologiei româneşti

Bazele şcolii româneşti de pneumologie s-au pus la sfârşitul secolului al XIX-lea, începutul secolului al XX-lea, odată cu întemeierea şcolii româneşti de medicină modernă de către Dr. Carol Davila. Un reper important al perioadei respective, din punct de vedere al pneumologiei, a fost introducerea unor măsuri de control al tuberculozei de către Dr. Victor Babeş, precum înfiinţarea de sanatorii sau transmiterea de mesaje către opinia publică despre pericolul acestei boli, mai ales că în Bucureşti se înregistra una dintre cele mai mari incidenţe a tuberculozei din Europa acelor ani. Tot în acei ani de început de secol XX, mai exact în anul 1904, a fost înregistrată ”Societatea pentru Profilaxia şi Asistenţa Tuberculoşilor Săraci”, ca urmare a iniţiativei doctorilor Ioan Cantacuzino, Ştefan Irimescu şi M. Petrini-Galaţi. Finanţată preponderent din surse private, această Societate a avut apoi iniţiativa de a înfiinţa Sanatoriul şi Spitalul Filaret, prima insituţie de acest gen din România. Instituția ... Citiți mai mult...

Istoria microbiologiei românești și profesorul Ioan Cantacuzino

Printre cele mai importante 10 invenții românești cunoscute în lume se numără și vaccinul antiholeric. El a fost creat de microbiologul Ioan Cantacuzino. Acesta a absolvit Facultatea de Litere și Filosofie din Paris. După stagiul militar din țară, se întoarce în capitala Franței și se înscrie, concomitent, la Facultatea de Științe și la Facultatea de Medicină. A lucrat la Institutul Pasteur, unde a fost asistentul părintelui imunologiei și laureatului premiului Nobel - Ilia Mecinicov. Revenit în țară, între 1894 și 1896, va preda la Iași. Tot aici va amenaja primul laborator de cercetări în microbiologie din România. După o nouă perioadă la Paris, la Institutul Pasteur, revine în țară, în 1901, ca profesor la Facultatea de Medicină din București. Înființează un laborator în cadrul Institutului de Bacteriologie, punând, practic, bazele microbiologiei și imunologiei românești. A înființat șase laboratoare antiepidemice în țară și este autor al legii sanitare din 1910. Celălalt părinte al ... Citiți mai mult...

Medicina de familie și provocările ei globale

În urma unei decizii a Colegiului de Medicină de Familie din Canada de a găzdui conferințele Besrour a fost lansată o serie de inițiative care-și propune să analizeze modul în care se dezvoltă disciplina medicină de familie la nivel global. Membri marcanți ai mediului academic din Canada și din lume s-au reunit în grupuri de lucru dedicate acestei evaluări. Ea urmăreşte să vadă cum a fost recunoscută și integrată medicina de familie în sistemele de medicină primară, în diferite contexte, cum are loc pregătirea și certificarea medicilor de familie, dar și care sunt factorii care sprijină sau inhibă dezvoltarea acesteia. Concluziile acestei evaluări sunt prezentate, în cele ce urmează, grupate geografic și pe niveluri de dezvoltare.   America de Nord, Europa Occidentală și Oceania: cele mai importante provocări sunt creșterea calității și accesibilității îngrijirii În aceste zone, sistemele includ o formă de asistență medicală universală care implică fonduri publice împreună cu asigurări private, ... Citiți mai mult...

Istoria depresiei – de ce ar trebui să ne preocupe?

Depresia a fost întotdeauna o problemă de sănătate a umanității. De ce o istorie a unei astfel de probleme? Dacă acceptăm că se poate contura un parcurs istoric al modului în care cancerul a fost diagnosticat și tratat de-a lungul timpului, de ce nu se poate face același lucru și în cazul depresiei? Cumva, în Occident, am ajuns să privim depresia aproape ca pe orice altă boală fizică, comparația fiind tentantă, pentru că diminuează stigmatul asociat unei boli psihice. Dacă un pacient nu s-ar simți jenat că apelează la un tratament pentru tratarea unei tumori la splină, de exemplu, de ce s-ar simți rău că apelează la ajutor pentru a trata o tumoare invizibilă pe creier? Însă, oricât de mult ne-am dori să simplificăm lucrurile, bolile psihice, în general, și depresia, în particular, nu sunt deloc simple. În cazul lor, vorbim despre un amestec de genetică și mediu, despre fizic și mental, ... Citiți mai mult...

Istoria profesiei de moașă

Conform datelor furnizate de UNICEF, 353 000 de copii se nasc zilnic în întreaga lume (în jur de 4,3 nașteri la fiecare secundă). În timp ce populația actuală a lumii este de 7.2 miliarde, în continuă creștere, se așteaptă ca numărul de locuitori ai Terrei sa ajungă la 8-10 miliarde, până în 2050. Progresele din medicină și revoluția industrială sunt cei doi piloni principali pe care s-a sprijinit boomul demografic. Numărul deceselor la naștere a scăzut, iar copiii de astăzi au mai multe șanse să crească și să ajungă să aibă și ei copii. Parțial, numărul nașterilor în creștere se datorează politicilor guvernamentale în domeniu, reducerii ratei mortalității infantile, politicilor din anumite zone ale lumii cu privire la contracepție și avort, creșterii nivelului de dezvoltare socio-economică, diferențelor culturale sau oportunităților pentru femei. Parte dintre acești 353 000 de copii care se nasc zilnic vin pe lume în spitale, alții acasă, femeile fiind ... Citiți mai mult...