Tuberculoza – cea mai veche boală a omenirii?

Bacteria Mycobacterium tuberculosis are origini deosebit de vechi – primele documente scrise care descriu tuberculoza datează de peste 3000 de ani şi provin din India şi China. Studiul mumiilor egiptene a revelat, de asemenea, prezenţa unor diformităţi ale scheletului care sunt tipice tuberculozei. În acelaşi timp, dovezi arheologice din munţii Anzi au arătat prezenţa tuberculozei şi la mumii peruviene dintr-o perioadă premergătoare venirii primilor colonişti europeni în America de Sud. În Grecia antică, tuberculoza era cunoscută sub numele de ftizie (“phtisis”). Hipocrat a descris-o drept o boală mortală, în special pentru adulţii tineri. Isocrate este primul care a presupus că este o boală infecţioasă. Galen, care a fost medicul împăratului roman Marc Aureliu, a descris simptomele tuberculozei – febră, transpiraţii, tuse, spută cu sânge – şi a recomandat drept remedii aerul curat, laptele şi călătoriile pe mare. În Evul Mediu, scrofuloza, afecțiune caracterizată prin inflamarea ganglionilor limfatici cervicali, inghinali sau axilari, a fost ... Citiți mai mult...

Epidemii în istoria lumii

Anul 2018 nu marchează doar Centenarul Marii Uniri pentru România. La nivel mondial, el reprezintă și centenarul unui moment critic al istoriei Europei și al lumii– declanșarea așa-numitei ”gripe spaniole”. Pandemia debutează la finalul Primului Război Mondial, în anul 1918, și se stinge un an mai târziu, în 1919, după ce lasă în urmă efecte dezastruoase: 1 miliard de bolnavi și 30 de milioane de morți (mai mulți decât războiul care tocmai se încheiase). Numele acestei pandemii nu este nicidecum legat de locul său de origine (care pare să fi fost China) sau de cel unde a făcut cele mai multe victime (deși aici, după unele surse, au fost 8 milioane de victime). Pur și simplu, lumea era încă prinsă în război și, în încercarea de a nu dezvălui inamicului informații cu privire la amploarea pierderilor de vieți omenești, presa era cenzurată de guvernele statelor beligerante. Doar în Spania, ziarele nu erau ... Citiți mai mult...

Un istoric al medicinei durerii

Încă de la apariția sa în antichitate, conceptul de durere a rămas un subiect de largă dezbatere. Primele încercări de a defini durerea sunt anterioare anului 1800 și se regăsesc, atât în Orient, cât și în Occident. Deși teoriile momentului referitoare la durere erau potrivite pentru interpretarea unor aspecte, ele nu sunt încă exhaustive. Parte din explicație vine din aceea că istoria durerii este la fel de lungă ca cea a omenirii, înțelegerea mecanismelor sale fiind departe de a fi completă. Ea poate fi abordată, de exemplu, pornind de la dezvoltarea teoriilor durerii și a descoperirilor fundamentale din acest domeniu. O întrebare care vine natural ar putea fi – de ce să ne preocupe istoria durerii? Cum ar putea această informație să ajute un cititor obișnuit, un pacient sau un medic?                 Sursa foto: http://www.descopera.ro Durerea este înfricoșătoare și generează frică. Pacienții care se tem de durere sunt în situația cea mai dificilă. Ei ... Citiți mai mult...

Istoria endocrinologiei românești

“România este printre acele naţiuni care au luat parte activă în dezvoltarea endocrinologiei, chiar de la primele începuturi” (C.I. Parhon, 1942). Parte semnificativă a istoriei endocrinologiei universale, școala românească de endocrinologie își leagă numele de personalități precum C. Buicliu, Gh. Marinescu, N. Paulescu, toți formați în școala franceză. Cu alte cuvinte, România este îndatorată Franței pentru pregătirea acestor mari oameni de știință care au fost pionerii domeniului și au lucrat, în perioada începuturilor lui, în instituțiile medicale, biologice și universitare din acea țară. Începuturile formale sunt legate de înființarea Societății Române de Neurologie şi Psihiatrie, în 1905, care l-a avut secretar pe Constantin Ion Parhon, una dintre personalitățile de care își leagă numele școala românească de endocrinologie. C.I. Parhon s-a născut la 15 octombrie 1874, în orașul Câmpulung, județul Muscel. Încă din timpul anilor de facultate va publica lucrări care demonstrează spiritul vizionar și curiozitatea științifică, adunând un material clinic bogat referitor la ... Citiți mai mult...

Repere istorice ale dezvoltării pneumologiei româneşti

Bazele şcolii româneşti de pneumologie s-au pus la sfârşitul secolului al XIX-lea, începutul secolului al XX-lea, odată cu întemeierea şcolii româneşti de medicină modernă de către Dr. Carol Davila. Un reper important al perioadei respective, din punct de vedere al pneumologiei, a fost introducerea unor măsuri de control al tuberculozei de către Dr. Victor Babeş, precum înfiinţarea de sanatorii sau transmiterea de mesaje către opinia publică despre pericolul acestei boli, mai ales că în Bucureşti se înregistra una dintre cele mai mari incidenţe a tuberculozei din Europa acelor ani. Tot în acei ani de început de secol XX, mai exact în anul 1904, a fost înregistrată ”Societatea pentru Profilaxia şi Asistenţa Tuberculoşilor Săraci”, ca urmare a iniţiativei doctorilor Ioan Cantacuzino, Ştefan Irimescu şi M. Petrini-Galaţi. Finanţată preponderent din surse private, această Societate a avut apoi iniţiativa de a înfiinţa Sanatoriul şi Spitalul Filaret, prima insituţie de acest gen din România. Instituția ... Citiți mai mult...

Istoria microbiologiei românești și profesorul Ioan Cantacuzino

Printre cele mai importante 10 invenții românești cunoscute în lume se numără și vaccinul antiholeric. El a fost creat de microbiologul Ioan Cantacuzino. Acesta a absolvit Facultatea de Litere și Filosofie din Paris. După stagiul militar din țară, se întoarce în capitala Franței și se înscrie, concomitent, la Facultatea de Științe și la Facultatea de Medicină. A lucrat la Institutul Pasteur, unde a fost asistentul părintelui imunologiei și laureatului premiului Nobel - Ilia Mecinicov. Revenit în țară, între 1894 și 1896, va preda la Iași. Tot aici va amenaja primul laborator de cercetări în microbiologie din România. După o nouă perioadă la Paris, la Institutul Pasteur, revine în țară, în 1901, ca profesor la Facultatea de Medicină din București. Înființează un laborator în cadrul Institutului de Bacteriologie, punând, practic, bazele microbiologiei și imunologiei românești. A înființat șase laboratoare antiepidemice în țară și este autor al legii sanitare din 1910. Celălalt părinte al ... Citiți mai mult...

Medicina de familie și provocările ei globale

În urma unei decizii a Colegiului de Medicină de Familie din Canada de a găzdui conferințele Besrour a fost lansată o serie de inițiative care-și propune să analizeze modul în care se dezvoltă disciplina medicină de familie la nivel global. Membri marcanți ai mediului academic din Canada și din lume s-au reunit în grupuri de lucru dedicate acestei evaluări. Ea urmăreşte să vadă cum a fost recunoscută și integrată medicina de familie în sistemele de medicină primară, în diferite contexte, cum are loc pregătirea și certificarea medicilor de familie, dar și care sunt factorii care sprijină sau inhibă dezvoltarea acesteia. Concluziile acestei evaluări sunt prezentate, în cele ce urmează, grupate geografic și pe niveluri de dezvoltare.   America de Nord, Europa Occidentală și Oceania: cele mai importante provocări sunt creșterea calității și accesibilității îngrijirii În aceste zone, sistemele includ o formă de asistență medicală universală care implică fonduri publice împreună cu asigurări private, ... Citiți mai mult...

Istoria depresiei – de ce ar trebui să ne preocupe?

Depresia a fost întotdeauna o problemă de sănătate a umanității. De ce o istorie a unei astfel de probleme? Dacă acceptăm că se poate contura un parcurs istoric al modului în care cancerul a fost diagnosticat și tratat de-a lungul timpului, de ce nu se poate face același lucru și în cazul depresiei? Cumva, în Occident, am ajuns să privim depresia aproape ca pe orice altă boală fizică, comparația fiind tentantă, pentru că diminuează stigmatul asociat unei boli psihice. Dacă un pacient nu s-ar simți jenat că apelează la un tratament pentru tratarea unei tumori la splină, de exemplu, de ce s-ar simți rău că apelează la ajutor pentru a trata o tumoare invizibilă pe creier? Însă, oricât de mult ne-am dori să simplificăm lucrurile, bolile psihice, în general, și depresia, în particular, nu sunt deloc simple. În cazul lor, vorbim despre un amestec de genetică și mediu, despre fizic și mental, ... Citiți mai mult...

Istoria profesiei de moașă

Conform datelor furnizate de UNICEF, 353 000 de copii se nasc zilnic în întreaga lume (în jur de 4,3 nașteri la fiecare secundă). În timp ce populația actuală a lumii este de 7.2 miliarde, în continuă creștere, se așteaptă ca numărul de locuitori ai Terrei sa ajungă la 8-10 miliarde, până în 2050. Progresele din medicină și revoluția industrială sunt cei doi piloni principali pe care s-a sprijinit boomul demografic. Numărul deceselor la naștere a scăzut, iar copiii de astăzi au mai multe șanse să crească și să ajungă să aibă și ei copii. Parțial, numărul nașterilor în creștere se datorează politicilor guvernamentale în domeniu, reducerii ratei mortalității infantile, politicilor din anumite zone ale lumii cu privire la contracepție și avort, creșterii nivelului de dezvoltare socio-economică, diferențelor culturale sau oportunităților pentru femei. Parte dintre acești 353 000 de copii care se nasc zilnic vin pe lume în spitale, alții acasă, femeile fiind ... Citiți mai mult...

Istoria dezvoltării teoriei și practicii referitoare la educația pentru sănătate și promovarea sănătății. Legătura cu profesia de asistent medical

Promovarea sănătății este o componentă esențială a practicii asistentelor medicale, chiar dacă nu întotdeauna este evident acest lucru. Însă, fără să realizeze neapărat, de cele mai multe ori, promovând sănătatea persoanelor, familiei, comunităților și populației, asistentele medicale și moașele contribuie la transformarea vieții persoanelor cu care interacționează, a societății și a întregului sistem de sănătate. Doar dacă ne uităm cu atenție la diferitele definiții ale activității de asistență medicală, vom observa că acest tip de activități de promovare a sănătății apar repetitiv și sunt indicate a fi printre cele structural legate de rolul lucrătorilor medicali, mai ales de cel al asistentului medical. Florence Nightingale este printre primii profesioniști care au influențat definirea activității de asistență medicală, prin faptul că s-a concentrat pe triada – persoană, sănătate și mediu – și a arătat că promovarea sănătății și vindecarea sunt coloana vertebrală pentru definirea profesiei (Nightingale, 1859). Mergând pe aceeași linie, Asociația Nurselor din America ... Citiți mai mult...

Profesia de asistent medical în unele țări din vestul Europei – scurt istoric

Deși nu reprezintă o activitate nouă, oamenii îngrijindu-și bolnavii, de-a lungul istoriei, din cele mai vechi timpuri, educația formală a asistentelor medicale este de dată relativ recentă. Însă practicarea acestei profesii de-a lungul a sute de ani și importanța ei pentru dezvoltarea umanității au făcut-o să acceadă acum la această poziție respectată și la acest rol recunoscut în modelarea sistemului de sănătate modern. În culturile timpurii sau în antichitate, rolul îngrijirii bolnavilor aparținea fie femeilor, care, dat fiind că se ocupau de îngrijirea și creșterea copiilor, erau considerate apte să îndeplinească acest rol și în cazul bolnavilor sau răniților, fie unor preoți, ghizi spirituali sau "vraci", persoane considerate a avea puteri deosebite. În aceste societăți primitive, în lipsa unei educații formale, strămoașele asistenților medicali de astăzi învățau ”secretele meseriei” fie prin intermediul sfaturilor și rețetelor transmise oral de la o generație la alta, fie prin metoda ”încercare și eroare”, fie prin observarea ... Citiți mai mult...

Istoria cercetării în asistența medicală – o cale de urmat pentru asistentele medicale pasionate de cunoaștere

Cercetarea, indiferent de domeniu, stă la baza progreselor înregistrare și a eficienței investiționale, iar medicina și farmacia nu fac excepție. Dacă ne uităm doar la câteva cifre publicate de Asociația Institutelor de Cercetare Medicală din Australia vom vedea că investițiile în cercetarea din domeniul sănătății din doar 10 ani (2000- 2010) se estimează că au redus cheltuielile sistemului de sănătate australian cu 966 milioane $, iar câștiguri de încă 6 miliarde sunt evaluate ca urmare a bunăstării astfel dobândite. Cercetarea din domeniile medicină și farmacie este cea care a adus cele mai multe dintre progresele ultimului secol, ea fiind responsabilă de producerea celor mai multe medicamente și tratamente semnificative pe care le avem astăzi. Fără acest tip de cercetare, mulți pacienți ar fi murit din cauza celor mai puțin periculoase afecțiuni. Este meritul oamenilor de știință, al medicilor, asistenților medicali, biologilor și al altor profesioniști din domeniul sănătății care, mânați de pasiunea ... Citiți mai mult...

Istoria studiilor universitare pentru asistenții medicali

Profesia de asistent medical a evoluat imens de-a lungul timpului, de la oferirea de îngrijiri medicale după operatii chirurgicale simple sau celor cu condiții “incurabile”, la oferirea de îngrijiri complexe, cu ajutorul tehnologiei din ce în ce mai sofisticate și al unor proceduri din ce în ce mai elaborate. Modul în care asistenții medicali erau educați în secolul 20 nu mai este adecvat cerințelor sistemelor de sănătate ale secolului 21. Pe măsură ce nevoile pacienților și facilitățile de îngrijiri au devenit mai complexe, asistenții medicali au nevoie ei înșiși de noi competențe și abilități pentru a oferi îngrijiri de calitate și sigure. Acestea includ abilități de conducere și de înțelegere a politicilor de sănătate publică, competențe de abordare holistică a problemelor, la nivel de sistem, capacitatea de a conduce activități de cercetare și de dezvoltare de practici bazate pe dovezi, abilități de comunicare și de lucru în echipă. De asemenea, ... Citiți mai mult...

Câteva repere din trecutul și prezentul Centrului Medical de Diagnostic, Tratament Ambulator și Medicină Preventivă din București

Activează de peste 60 de ani și se definește ca un centru medical din România a cărui activitate s-a desfășurat permanent pentru atingerea excelenței profesionale. Este o instituție subordonată Academiei Române care își propune să îmbine ultimele descoperiri științifice cu experiența clinică și folosirea tehnologiilor de ultimă generație, pentru a rezolva cele mai diverse provocări medicale. Centrul asigură asistență medicală în aproape 30 de specialități medicale, de la alergologie la psihiatrie, urologie și oftalmologie, fiind deservit de un colectiv de peste 150 de medici primari și de specialitate și cadre medicale cu pregătire superioară. Aici există săli de operații pentru chirurgia de zi pentru numeroase specialități, un centru de hemodializă, un laborator și o farmacie, servicii radiologice complexe, servicii balneofizioterapeutice și de recuperare kinetoterapeutică și un serviciu de ambulanță. Valorile prin care se promovează personalul Centrului sunt excelența profesională și dăruirea față de pacient, reușite de zi cu zi care vin datorită respectului pentru ... Citiți mai mult...

ATI – “Linia frontului pe timp de pace”

"Aici este frontul, linia frontului. La modul cel mai concret, deloc metaforic, aici noi ne luptăm cu moartea în fiecare zi. Este partenerul nostru, această doamnă cu coasa, cu care avem nenumărate partide. Aceasta este linia frontului pe timp de pace”, spunea foarte plastic Profesorul Doctor Dorel Sandesc, într-un interviu recent. despre secțiile de ATI. Munca din secția de Anestezie și Terapie Intensivă cere nu numai devotamentul și compasiunea caracteristice profesiilor medicale. Ea pretinde sacrificiu de sine și implicare permanentă, zi și noapte, alături de investiții serioase de muncă, nesomn, tărie emoțională și o foarte bună pregătire profesională. Sunt cerințe esențiale pentru îngrijirea pacienților cu nevoi speciale aflați în grija profesioniștilor ce lucrează în astfel de secții. Într-un spital, secția de ATI deține un rol crucial în siguranța actului medical chirurgical, fiind, de fapt, indispensabilă pentru majoritatea intervențiilor chirurgicale și pentru acordarea de îngrijiri vitale paciențiilor în stare gravă. În timp ce anestezia ... Citiți mai mult...