Clinica de neurologie – Spitalul Colentina

clinica de neurologie a spitalului colentinaStudiul stiintei neurologice în România, se poate afirma ca a debutat odata cu primele lucrari ale dr. Gheorghe Marinescu, considerat pe buna dreptate parintele scolii neurologice românesti.

Gheorghe Marinescu revine în tara, în ciuda ofertelor de a lucra în strainatate, încarcat de glorie profesionala, fiind numit la 1 mai 1897, medic sef la Spitalul Pantelimon (in 1919 clinica de boli nervoase este transferata în Spitalul Colentina, tot sub conducerea sa).

Trebuie mentionat ca în 1915 a început în Spitalul Colentina construirea unei clinici moderne destinata pacientilor cu afectiuni neurologice, cladire care nu a fost gata decât în 1936, datorita evenimentelor din primul razboi mondial si indiferentei guvernantilor.

În acest „scurt provizorat” clinica de boli nervoase a functionat în pavilionul de tuberculoza al Spitalului Colentina si cu toate conditiile vitrege au fost create lucrari din cele mai diverse domenii ale medicinei si biologiei sistemului nervos care au ramas în patrimoniul stiintei universale.

În continuare vom prezenta si alte personalitati medicale care au lucrat în Spitalul Colentina:

PROFESOR DR. GHEORGHE MARINESCU (1863 – 1938)

profesor doctor gheorghe marinescu– student al Facultatii de Medicina din Bucuresti în 1882 (frecventa în acelasi timp si scoala Nationala de Poduri si Soselele – Ministerul Lucrarilor Publice la care renunta dupa primul an);
– membru asociat din 1886 al revistei Spitalul (revista în care internii de spitale relatau cele mai importante cazuri întâlnite);
-1887, intern prin concurs la Spitalul Brâncovenesc; an deosebit de important pentru progresul învatamântului medical din România prin aducerea în tara si numirea ca profesori la Facultatea de Medicina a doctorilor Victor Babes si G. Asachi, doi mari ilustri oameni de stiinta, renumiti international care îi vor influenta destinul;
-1889, este desemnat prin alegeri, presedinte al “Societatii studentilor în medicina”;
-20 iulie 1889 pleaca la Paris ca reprezentant al Studentilor la serbarea inaugurarii Sorbonei – sediul central al Universitatii din Paris;
-1889, profesorul Charcot îi permite sa  lucreze în Spitalul Salpétriére;
-1889 prezinta cu succes o serie de demonstratii de piese microscopice si magistralul  studiu anatomo-patologic al maladiei lui Friederich (impreuna cu P. Blacq);
-1894, prezinta la Bruxelles împreuna cu P. Sérieux cea mai completa si interesanta monografie despre cauza si tratamentul epilepsiei, acordându-i-se premiul I suta de lucruri de catre juriul instituit de Academia de Medicina din Burxelles;
– 1895, i se acorda titlul de laureat al Facultatii de medicina din Paris;
– 1895, primul român care tine cursuri sub cupola Sorbonei;
– 1896, viziteaza Anglia, Scotia, Belgia, Olanda;
– 1897, revine în patrie si este numit sef Serviciu de boli nervoase la Ospiciul Pantelimon unde va organiza saloanele, va amenaja laboratoare, iar ca prim intern îl va avea pe viitorul academician C.I.Parhon; este prezent ca invitat de onoare la cel de-al XII-lea Congres International de medicina din Moscova si desemnat presedinte de onoare al Sectiei de neurologie, unde uimeste asistenta cu lucrurile privind structura si functiile nervilor, fiind ales membru al Societatii neuropatologice si psihiatrice din Moscova, condusa de marele neuro-psihiatru S.S.Korsakov;
– 1899, profesor titular al Facultatii de medicina din Bucuresti si membru corespondent al Academiei Române;
– 1900, introduce utilizarea filmului stiintific în medicina;
– 10 martie 1906 devine membru al Academiei Române;
– 1909, editeaza la Paris în doua volume cercetarile sale asupra celulei nervoase (originea reala a nervilor cranieni, regenerarea nervilor periferici împreuna cu C.I. Parhon, citoarhitectonia corticala împreuna cu Moise Goldstein);
– 1910, imagineaza pentru prima oara în lume tratamentul neuroluesului cu ser salvarsanizat, procedeu revendicat în 1912 de doi medici americani, Swift si Fllis, care recunosc dupa un timp ca paternitatea tratamentului îi apartin lui Gh. Marinescu si colaboratorului sau I. Minea;
– 1912, primeste titlul de membru corespondent al Academiei franceze de medicina;
– 1914, Congresul national de medicina si chirurgie Bucuresti unde prezinta raportul „Materie, viata  celula”
– 1917, este invitat de profesorul Dapoill sa tina cursuri la Universitatea din Petrograd; face escale în Finlanda, Suedia, Anglia, primind propuneri tentante de a lucra, dar se stabileste la Londra pentru 11 luni, unde publica raportul privind studiul anatomo-patologic asupra epidemiei de encefalita letargica, considerat de întreaga lume medicala „magistral”; îl cunoaste pe Pavlov, autoritate stiintifica în fiziologie;
– august 1918, ajunge la Paris, unde Pierre Marie, dupa moartea lui Charcot, a ajuns titularul catedrei de neurologie;
– 1919, este transferata  clinica de boli nervoase din Spitalul Pantelimon în Spitalul Colentina;
– 1920, descopera împreuna cu A. Radovici reflexul palmo-mentonier (excitarea palmei cu un ac da nastere la o miscare de contractie a barbiei);
– 1922, primeste unul dintre cele mai mari premii stiintifice internationale pentru cea mai valoroasa lucrare în materie de histologie nervoasa: premiul Achuccara desemnat de Universitatea din Madrid;
– 1926-1927, ani de rasunatoare succese stiintifice, realizate împreuna cu elevii si colaboratorii sai: State Draganescu, C. Iordanescu, M. Stoica, D. Vasiliu, I. Jianu, V.Vines, O.Sager, Maria Niculescu, A. Kreindler, E.Facon, D. Grigorescu
– 1926-1928, vine o serie de cursuri si conferinte la Viena, Paris, Madrid, Lisabona, Buenos Aires, Cordoba, Rio de Janeiro (aici primeste titlul de membru al Academiei de medicina);
– 1930, conferinte stiintifice la Viena, Genova, si sinta finala Argentina, Brazilia, Uruguay;
– 1931, apare prima lucrare privind reflexele conditionate realizata împreuna cu elevii sai A Kreindler si O. Sager;
– 1935, la Paris apare monografia „Reflexele conditionate. Studii de fiziologie normala si patologica”, scrisa împreuna cu A. Kreindler;
– 1936, este inaugurata noua clinica de neurologie din Spitalul Colentina;
– 1937, este decorat cu „Legiunea de onoare” în gradul de Mare Ofiter; împreuna cu N. Ionescu-Sisesti, A. Kreindler, L. Capelman, G. Buttu, I. Stanescu lucreaza la aplicarea reflexului psihogalvanic;
– 1937, Franta organizeaza Expozitia internationala, iar printre invitatii de onoare se numara si românul Gh. Marinescu; participa la Congresul international de psihiatrie infantila unde prezinta interpretari originale în raportul intitulat „Reflexele conditionate în psihiatria infantila”;
– 1938, presedinte al Congresului International asupra turbarii, Bucuresti (omagiu adus lui V. Babes);
– 15 mai 1938, marele savant se stinge din viata.
Ne cerem scuze fata de evenimentele si  personalitatile omise si subliniem în multitudinea lucrurilor si studiilor efectuate de prof. Gh. Marinescu si colaboratorii sai
– studii clinice asupra encefalitei letargice (S. Draganescu)
– „Le tonus des muscles striés” (O. SAger, A. Kreindler, I. Sisesti)– tratamentul crizelor -gastrice tabetice cu injectii de sulfat de magneziu intrarahidian
– studii asupra somnului
– lucruri despre afectiunile degenerative ale SNC
– lucruri referitoare la encefalitele cu germeni vizibili (N.I. Sisesti)
– cercetari experimentale asupra herpesului
– cercetari anatomo-clinice asupra poliomielitei (S. Draganescu)
In Spitalul Colentina si în România s-a efectuat prima oara electroencefalograma.

Eminentului profesor dr. Gh. Marinescu, creatorul neurologiei românesti moderne i-au succedat la conducerea clinicii de neurologie din Spitalul Clinic Colentina nu mai putin celebrii profesori: N. Ionescu Sisesti, State Draganescu, acad. Oscar Sager si Arthur Kreindler, prof. dr. Ion Cinca, prof. dr. Alexandru Serbanescu, autori ai unor premiere stiintifice internationale si multe alte realizari de rasunet în domeniul de specialitate.

PROF. DR. STATE DRAGANESCU (1891-1964)

profesor doctor state draganescu– colaboratorul cel mai apropiat al prof. dr. Gh. Marinescu timp de 19 ani;
– sef de clinica la Facultatea de medicina din Strasbourg, profesor Barré;
– 1952, este numit conferentiar la catedra de neurologie;
– 1961, este numit profesor la catedra de neurologie;
– 1962, este numit profesor emerit;
– 1964, obtine “Premiul de Stat”;
– 1965, i se acorda „Premiul Victor Babes” de catre Academia R.S.R.;
– autor de studii si cercetari originale asupra activitatii normale si patologice a sistemului nervos si neurofiziopatologiei.

PROFESOR DR. NICOLAE IONESCU SISESTI (1888-1954)

profesor doctor nicolae ionescu sisesti– student al Facultatii de Medicina din Paris, numit sef al clinicii de la “Salpetrieré”, medaliat cu premiul „Pétain” de Academia de medicina din Paris (publica numeroase lucrari stiintifice si monografii între care notam studiul asupra siringomieliei asociate cu tumori medulare, siringobulia)
– 1932, este numit conferentiar iar din 1934 lucreaza în Spitalul Colentina
– 1938, este numit profesor si conduce clinica de Neurologie pâna în anul 1954
– 1939, la Congresul de la Copenhaga prezinta o noua clasificare sistematizata a afectiunilor endo-degenerative în trei grupe: afectiuni degenerative, afectiuni proliferative si disgenezii.

Prof. Dr. N. Ionescu Sisesti s-a remarcat printr-o activitate didactica si stiintifica deosebita, prin talentul oratoric remarcabil, prin logica expunerii si în afara celor prezentate a studiat, descris si cercetat encefalitele demielinizante la pacientii decedati cu meningita pneumococica  si meningococica, substratul anatomic al nistagmusului velo-palatin, formele ganglio-poliradiculanevritice ale encefalitei epidermice, leziunile cerebrale de origine vasculara, accidentele cerebrale prin pneumotoraxul terapeutic.

În aceasta perioada în clinica de Neurologie din Colentina si-au desfasurat activitatea Gheorghe Stroescu (colaborator apropiat al prof. dr. N.I. Sisesti), Dumitru Grigorescu, autor împreuna cu prof. dr. Paunescu Podeanul în 1941 al primei carti de Neurologie si în 1943 al Neuropatologiei de razboi.

ACADEMICIAN OSCAR SAGER (1894-1980)

academician oscar sager– elev si colaborator apropiat al prof. Gh. Marinescu, lucreaza în Spitalul Colentina din 1925

– 1926, este trimis de prof. Gh. Marinescu la Berlin unde a lucrat în domeniul cronaxiei
– 1929-1931, lucreaza ca bursier al statului la Utrecht cu Dusser de Barenne, scoala lui Magnus apoi din nou la Berlin cu Cramer si Bohnhoeffer
– 1931, doctor docent
– 1932-1933 lucreaza la Amsterdam cu Brouwer
– 1933 sef de lucrari
– 1935, lucreaza în S.U.A. cu bursa Rockfeller, apoi la London Hospital din Londra
– 1954, este numit profesor la Clinica Neurologie a Spitalului Colentina pe care o conduce pâna în 1965
– unele din cele mai importante studii ale prof. dr. O. Sager sunt legate de talamus (somatologia sensibilitatii în talamus, sindroamele clinice talamice), viteza de conducere în nervul periferic, catalepsia bulbocapnice, interrelatiile dintre talamus si hipotalamus, proiectiile vizuale pe scoarta cerebrala
– 1955, publica volumul “Probleme de neurologie”
– 1960, publica monografia „Diencefalul” în care sunt sintetizate cercetarile sale originale
– 1961, la Congresul international de la Roma prezinta o originala  clasificare a mutismului akinetic
– 1963, i se acorda „Premiul de Stat” pentru lucrarile „Diencefalul” si „Formatia Reticulata”
– 1963, este ales membru titular al Academiei R.S.R.
– pasionat si continuator de scoala medicala din România.

Din 1965, prof. dr. Ion Cinca, un neurolog de exceptie, dascal pentru zeci de generatii de medici, cercetator de prestigiu este numit la conducerea Clinicii Neurologie din Spitalul Clinic Colentina
PROFESOR DR. ION CINCA (1926-1999)

profesor doctor ion cinca– 1945-1951, Facultatea de Medicina Bucuresti si  Institutul de Medicina I.P. Pavlov din Leningrad

– 1951-1954, doctorat la Institutul de Fiziologie I.P. Pavlov – Moscova
– 1954-1957, sef Laborator Institutul de Neurologie al Academiei R.P.R
– 1955, sef lucrari IMF Clinica Neurologie Spitalul Clinic Colentina
– 1960, Conferentiar IMF Clinica Neurologie Sp. Cl.Colentina
– 1961, Medic primar
– 1964, Prorector IMF Bucuresti
– 1967, Profesor IMF Clinica Neurologie Spitalul Colentina si conducator de lucari de diploma
– 1966-1969, Secretar General în Ministerul Sanatatii
– 1973, Doctor Docent în stiinte Medicale
– 1976, Medic primar gr. I
– 1969, membru corespondent, 1991, membru titular al Academiei de Stiinte Române
Prof. dr. Ion Cinca a coordonat în cabinete pilot cercetari pentru pacientii cu Parkinson, epilepsii, atacuri ischemice, adunând în jurul sau un colectiv de colaboratori deosebiti, iar ca rezultat al acestor cercetari a publicat numeroase studii (165), comunicari (68), monografii si manuale (16): -lobul temporal, împreuna cu O. Sager si A. Mares
Diagnosticul Neurologic, împreuna cu A. Mares – Manualul de Neurologie

Drept recunoastere a întregii activitati a fost premiat cu Premiul Victor Babes al Academiei RSR, Medic emerit, Meritul stintific, Meritul Sanitar.

Dintre numeroasele societatii al caror membru a fost enumeram:
– Presedinte al Societatii Române de Neurologie;
– Presedinte Sectie EEG;
– Vicepresedinte USSM;
– Membru al Societatii Internationale de Neurologie;
– Membru al Societatii Europene de Neurologie;
– Membru al Federatiei Internationale EEG si EMG;
– Membru al Societatii Engleze de Neurologie.

AUTOR: CHIRU GABRIELA
Asistent Sef Clinica Neurologie – Spitalul Colentina
As. med. pr. licentiat

Share This Post