Asociatia Romana Anti-SIDA considera ca asistentele medicale joaca un rol important in lupta contra HIV / SIDA in Romania
1 decembrie este Ziua Mondiala de Lupta impotriva HIV/SIDA. Celebrata din anul 1988, ea reprezinta sansa oamenilor de a intelege ce inseamna si de a lupta impotriva maladiei, de a-i intelege pe cei care traiesc cu boala si de a-i comemora pe cei care au decedat in urma acesteia.
Sloganul din aceasta perioada este „Spre Zero: Zero infectii noi cu HIV. Zero discriminari. Zero decese prin SIDA”. In Europa de Est, cifrele sunt inca departe de zero. Intre 500 si 750 de noi cazuri pe an de infectie cu HIV si o recrudescenta a discriminarii si stigmatizarii.Sloganul din aceasta perioada este „Spre Zero: Zero infectii noi cu HIV. Zero discriminari. Zero decese prin SIDA”. In Europa de Est, cifrele sunt inca departe de zero. Intre 500 si 750 de noi cazuri pe an de infectie cu HIV si o recrudescenta a discriminarii si stigmatizarii.
Ce se poate face si, mai ales, ce pot face asistentii medicali si moasele in acest context?
Discutam despre aceasta tema cu doamna Liana Velica, reprezentantul Asociatiei Romane Anti-SIDA (ARAS).
ARAS se implica din 1992 in problematica HIV / SIDA in Romania. Cum se prezinta situatia, dupa mai bine de 20 de ani?
In acest moment, Romania este amintita la toate intalnirile pe acest subiect pentru explozia infectarilor cu HIV in randul consumatorilor de droguri legale injectabile.
Mai exact, in Romania, la momentul acesta, ne-am intors la consumul de heroina, dupa ce, am trecut, timp de 4 ani, prin consum de etnobotanice (droguri legale), in principal sub forma injectabila. Efectul, din perspectiva infectiei cu HIV in comunitatea consumatorilor, este dramatic.
Din 750 de oameni diagnosticati cu HIV anul trecut, 31 % s-au infectat prin consum de droguri legale, fata de 1% acum 2 ani. Un studiu facut de Agentia Antidrog cu specialisti dintr-o alta organizatie si din Spitalul “Matei Bals” arata ca 52 % dintre cei care sunt consumatori de droguri sunt infectati cu HIV. Un salt de la sub 1% la 52% este dramatic.
Spitalele de boli infectioase au foarte multi pacienti care sunt dependenti de droguri. Tratamentul suport pentru renuntare la droguri este, in mica masura, accesibil.
Persoanele acestea ajung in spitalele de boli infectioase, fiind uneori sub influenta drogurilor sau in sevraj, cu dureri ingrozitoare. Ei creaza o mare presiune si probleme in aceste spitale. Sunt lucruri despre care e important sa discutam, sa fie cunoscute si pentru care sa fie luate masuri de pregatire a spitalelor, de acces la tratament.
Acum mai bine de 2 ani am vazut un film facut in 1995 de una dintre putinele televiziuni existente la acel moment. In film spuneau ca nu se face nimic pentru prevenire, ca incepe sa creasca periculos consumul de droguri si ca exista riscul ca persoanele care consuma droguri sa se infecteze cu HIV, ca accesul la tratament pentru cei infectati cu HIV este dificil, ca testul HIV este greu accesibil, ca exista discriminare. Privind acest film facut acum peste 15ani, am vazut ca acum sunt exact aceleasi probleme, oarecum agravate. Desi nu putem spune ca nu s-a facut chiar nimic in toti acesti ani.
Intre 1995 si 2005 a aparut tratamentul care stopeaza evolutia infectiei cu HIV si, in acest moment, infectia cu HIV este o boala cronica. Dar, din pacate, s-au intamplat foarte putine lucruri in ceea ce inseamna prevenirea, desi tratamentul poate fi considerat suport pentru prevenire, pentru ca reduce cantitatea de virus din sange pana devine aproape nedetectabil si se transmite mai greu catre alte persoane in situatii riscante.
Pe zona stigmatizarii si discriminarii persoanelor infectate cu HIV, lucrurile s-au schimbat si mai putin. Adica si daca avem tratament si daca acum avem curaj mai mult decat in 1995 sa intram intr-o farmacie si sa cumparam un prezervativ, pentru ca gratuite nu erau nici atunci, nici acum, legat de discriminare lucrurile nu s-au schimbat foarte mult. In continuare oamenii sunt dati afara de la locul de munca, in continuare exista discriminare la scoala, si chiar copii persoanelor infectate cu HIV au probleme, desi multi dintre ei nu sunt infectati cu HIV, dar au mostenit stigmatul.
Ce programe desfasurati?
In acest moment avem finantate foarte putine programe. In principiu, primim fonduri pentru programe de prevenire a transmiterii de HIV in randul consumatorilor de droguri. Avem o finantare de la Consiliul General al Capitalei, ceea ce noi consideram a fi o mare reusita pentru intreg sectorul non-guvernamental. Avem o alta mica finantare pe advocacy pentru respectarea drepturilor persoanelor care sunt dependente de drogurile injectabile. Avem programe in parteneriat cu Institutul “Matei Bals” prin care ei asigura tratament substitutiv pentru consumatorii de droguri injectabile si noi asiguram suport social si psihologic pentru aceste persoane.
Recent am inceput, doar in sectorul 3, un proiect adresat persoanelor cu vulnerabilitate multipla, adica persoane infectate cu HIV, aflate in situatii de saracie severa, care sunt si dependente de droguri si n-au alt adapost. In urma cu un an aveam si programe adresate femeilor in situatii de vulnerabilitate din Bucuresti si din 12 centre din tara. Mai avem programe in regim de voluntariat care asigura educatie pentru sanatate in licee. Insa, cu doar 20 de voluntari, reusim sa acoperim un numar destul de redus de licee.
Vedem nevoi importante in serviciile suport pentru cei care sunt infectati cu HIV, in primul rand, sa-i ajutam sa lupte impotriva discriminarii. In Romania exista servicii medicale si sociale, dar, in conditiile in care aceste servicii refuza, direct sau indirect, persoanele infectate cu HIV, lucrul acesta ii determina pe cei care sunt infectati sa ascunda diagnosticul sau sa nu acceseze aceste servicii, ceea ce are ca urmare agravarea situatiei lor.
Ce gen de activitati desfasurati pentru prevenire HIV / SIDA?
Prevenirea se poate face in diverse forme, cu efecte mai puternice sau mai superficiale. Poti face, de exemplu, o campanie media legata de importanta sexului protejat. Apoi avem sesiuni de informare fata-in-fata. Facem aceasta in sesiunile de informare in licee. Si grupurile de suport au componenta aceasta de educatie pentru grupurile vulnerabile sau chiar pentru persoanele infectate cu HIV, pentru ca si aici este, in continuare, nevoie de sprijin. Un al treilea tip de interventie, de data asta si mai scump, dar si cu rezultate mai bune, este consilierea. Il ajuti pe om sa ia o decizie in ceea ce-l priveste, sa se gandeasca un pic la reducerea riscurilor personale. Avem asistenti sociali si psihologi care ofera astfel de servicii de consiliere pe termen mai lung. Aceasta consiliere poate sa insoteasca si testul HIV care este, in tot mai mica masura, accesibil gratuit. Aceasta in pofida faptului ca Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) recomanda ca acesta sa fie o analiza de rutina. Efectuarea testului, insotita de o minima discutie despre ceea ce inseamna infectarea cu HIV, are si beneficiul diagnosticarii precoce, dar si avantajul informarii si educatiei, astfel incat, mai tarziu, persoana sa ia decizii in cunostinta de cauza.
Cum lucrati cu persoanele afectate?Ce le oferiti?
Ni se adreseaza persoanele care sunt in situatii de vulnerabilitate severa. Cei care nu au un adapost, cei care au fost dati afara dintr-un loc de munca, cei care au probleme de calificare, in sensul ca nu stiu ce meserie sa aleaga, unde sa se duca si au nevoie de consiliere. Aceast tip de sprijin este pe termen lung, in sensul ca ni s-au adresat prima data in 1995 si revin, din cand in cand, cerandu-ne servicii variate, in functie de problemele pe care le intampina (incepe tratamentul, nu mai merge tratamentul si are nevoie sa discute cu cineva etc.).
ARAS se implica si in educatia medicala continua in consilierea HIV. Aveti si cursuri pentru asistente medicale si moase. Ce obiective urmariti prin aceste cursuri?
Obiectivul principal al acestor cursuri este sa pregatim personalul medical sa discute cu pacientii despre ceea ce inseamna infectia cu HIV, fie ca aceasta informare a pacientului insoteste testul HIV sau o alta problema medicala. Initial, organizatia noastra a adresat acest curs medicilor de familie si medicilor ginecologi. Insa, am observat ca acestia au timp sa aplice ceea ce au invatat la curs in foarte mica masura si sa faca aceasta minima consiliere care sa insoteasca testul sau care sa incurajeze pacientul sa faca acest test. Ne-am reorientat spre asistente medicale si moase pentru ca, in multe unitati sanitare, acestea sunt persoanele care discuta mai mult cu pacientul si care reusesc sa comunice intr-o relatie care este mai curand egala – situatia ideala intr-un proces de educare si consiliere.
Am pregatit, prin aceste cursuri, de-a lungul anilor, peste 2000 de persoane, inclusiv medici, asistente medicale, personal din scoli, personal care lucreaza in penitenciare. Intalnindu-ma cu oamenii acestia peste timp, am observat ca se produce o schimbare in ceea ce priveste atitudinea lor fata de persoanele infectate cu HIV. Pe langa aceasta, cursantii afla informatii variate, inclusiv despre ce conditii legale trebuie sa asigure angajatorii.
Cum colaborati cu asistentii medicali?
Foarte multe lucruri se pot rezolva in colaborare cu asistentii medicali, bineinteles, in functie de politica fiecarei institutii medicale in parte. Aceasta face sa avem institutii medicale in care colaboram mai degraba cu asistentele si institutii in care conducerea sau medicii sunt principalii interlocutori. Important, pentru noi, este sa obtinem sprijinul asistentilor medicali din institutiile sanitare si din licee, pentru a asigura educarea si consiliere pacientilor in ceea ce priveste infectia cu HIV. Ne-am dori si sa colaboram mai mult cu scolile care formeaza asistente medicale. Aici, pe parcursul anilor, am facut actiuni privind educatia pentru sanatate. Dar s-ar fi putut face ceva mai mult.
Ati colaborat cu OAMMAG filiala Bucuresti? In ce a constat aceasta colaborare?
Am colaborat foarte bine. In principiu, pe aceste cursuri de consiliere. Relatia a fost, de-a lungul anilor, una foarte buna.
Si, inclusiv, raspunsul asistentelor medicale la aceste cursuri a fost mult mai bun decat cel al medicilor. De ce? Nu ne dam exact seama. Probabil, pentru ca in formarea asistentilor medicali este valorizata si dezvoltata comunicarea si stabilirea unei relatii cu pacientul, pe cand in cazul medicilor, in continuare, se vorbeste mai mult despre diagnostic sau despre boala decat despre bolnav. S-ar putea ca asta sa fie o explicatia. Evident, este o presupunere.
Cert este ca am colaborat mult mai bine cu Ordinul Asistentilor Medicali. Si am apreciat, ultima data cand m-am uitat pe site-ul acestui Ordin, faptul ca am vazut ca desfasoara cursuri de comunicare, ceea ce este foarte bine si foarte necesar, spunem noi care suntem intr-o zona a sanatatii in care comunicarea este vitala. Este foarte important ca personalul sanitar se pregateste in acest domeniu.
Ce proiecte de viitor aveti in colaborare cu OAMMAGR?
Am vrea sa continuam sa tinem cursuri impreuna. Tot mai multe. Si mi-as dori sa putem discuta cu asistentele medicale despre grupurile acestea cu care noi lucram si suntem printre putinii care o fac. Si, sa-i ajutam, impreuna, pe beneficiarii nostri sa nu se mai confrunte cu discriminare si stigmatizare. Este important, spunem noi, sa discutam despre consumul de droguri, despre ceea ce inseamna prevenire, despre aspectele sociale, sa vorbim despre ceea ce inseamna prostitutie, abordand problema din perspectiva sociala si de prevenire a imbolnavirilor, pentru ca sunt informatii care pot fi utile asistentilor medicali. Pentru beneficiari ar fi important ca personalul sanitar sa afle mai multe despre ei (cum sunt, ce inseamna dependenta de droguri, ce-i poate ajuta). Sa nu uitam ca, chiar daca exista tratament care-i poate ajuta sa scape de dependenta fizica, mai departe, dependenta psihica este foarte greu de dus.
O alta zona importanta, pana la urma, este si lupta pentru precautie universala. Aceasta impune sa presupui ca sangele oricarei persoane poate fi infectat cu HIV, hepatita B, hepatita C si sa respecti aceleasi reguli pentru oricine. Impresia noastra este ca nu se discuta suficient despre acest subiect. Dorinta noastra este ca organizatiile profesionale si sindicatele din domeniu sa lupte pentru accesul la materiale de informare despre regulile elementare de igiena. Ar fi primul lucru pentru care sa lupte, inainte de program, medicamente sau orice altceva. Intra omul in spital si sa nu-i faci mai mult rau decat bine. N-am vazut niciodata un sindicat actionand in felul acesta. Ei sunt cei care apara si angajatii si pacientii. Suntem fericiti cand cadrele sanitare incep sa spuna ca e o problema in domeniul acesta. E foarte util sa discutam deschis despre regulile de igiena si despre precautie si sa prioritizam acest lucru. E primul lucru pe care trebuie sa-l faca toti cei care lucreaza in asistenta medicala, sociala, ordine publica.
Interviu realizat de Mirela Mustata
