Interviu cu Dl. Prof. Dr. Cătălin Cîrstoiu, managerul Spitalului Universitar de Urgență București


Prof. Dr. Cătălin Cîrstoiu, directorul Spitalului Universitar de Urgență București, crede că răspunderea îngrijirilor într-un spital aparține unei echipe.

Incercam sa prezentam echipe formate din manageri de spital si directori de ingrijiri, in revista OAMGMAMR – filiala Bucuresti. Cum vedeti dumneavoastra aceasta colaborare?

Din punctul meu de vedere, la spitalul Universitar, doamna Claudia Dobre are un rol foarte important, pentru ca este o interfata intre cea ce se intampla la nivelul conducerii spitalului si spitalul in sine. Pentru o institutie de dimensiunea Spitalului Universitar va dati seama cat tact, cata eleganta, cat talent in a conduce oamenii iti trebuie, ca sa poti sa ai niste rezultate. Pentru ca oamenii sunt diversi, sunt diferiti in modul lor de a se comporta, in modul lor de a fi sau nu educati. De aceea cred ca e foarte important rolul directorului de ingrijiri.

Mai ales ca doamna Dobre face parte din acea categorie de oameni care, cred eu, este mai mult decat un simplu director de ingrijiri. Activitatea dansei presupune multe laturi. Legea atribuie multiple roluri in activitatea unui spital si ideal este ca un director de ingrijiri sa si le exercite pe toate.  Doamna Dobre monitorizeaza tot ce inseamna partea de ingrijiri medicale in acest spital, pana la nivel de asistente medicale.

E o absurditate sa crezi ca ingrijirile medicale sunt facute doar de asistente medicale, moase, infirmiere si atat. Nu. Ingrijirile medicale presupun un act complex care implica si medicul. Nu poti sa le separi unele de altele. A spune ca doar asistentul a ingrijit un pacient sau doar medicul a ingrijit un pacient, este imposibil si irelevant. Mai mult de atat, raspunderea ingrijirilor o poarta o echipa. Nu un om izolat. Un director de ingrijiri trebuie sa managerieze relatia dintre corpul medical, reprezentat de medici si asistentele medicale, moasele, infirmierele și ingrijitoarele din echipa.

In plus, legislatia se modifica de la o zi la alta si sunt schimbari de atributii de la o zi la alta. In 2007 exista doar conceptul de moasa. Nu exista nici o promotie de moase pe piata de servicii medicale din Romania. Ele au inceput sa intre in activitate abia din anul 2008. E un domeniu care evolueaza si este foarte sensibil.

De aceea, cunoasterea legii ar trebui sa fie nu doar atributul celor care lucreza in spitale, ci si al celor care vegheaza la respectarea acestei legi. Si aici, ma refer chiar la Ordinul Moaselor si Asistentelor si la rolul si responsabilitatea acestuia in a face astfel incat deciziile sale sa fie bine analizate si gandite si sa nu comita nedreptati, cum s-a mai intamplat in trecut, intr-un caz care a afectat spitalul.

Care sunt principalele transformari ale spitalului din ultimii ani?

Trasformari sunt non-stop. Principala idee de transformare a spitalului a fost de a-l deschide mult mai mult spre oameni, prin gama de servicii medicale pe care o acorda. De aici a pornit necesitatea dezvoltarii unor sectii mai noi. S-a dezvoltat oncologia. Impreuna am facut-o. In 2006 era un cabinet in ambulator cu un medic si o asistenta. Acum este o adevarata structura care se extinde si creste. Are un ambulatoriu, are aproape 14000 de proceduri anual, are aproape 3000 de pacienti inregistrati, 5 medici. Este un agregat care functioneaza bine. Mai mult de atat, isi va capata in viitor, probabil, si un compartiment de radio-terapie. Si aici am inchide tratamentul oncologic. Tot impreuna am dezvoltat Unitatea de Primiri Urgente. In 8 ani, in care am fost, intr-o forma sau alta, in conducerea Spitalului Universitar, au fost foarte multe lucruri care s-au dezvoltat. Sunt si lucruri in premiera. De exemplu, n-am auzit nici un spital sa-si intoarca un serviciu externalizat inapoi la spital. Noi am facut-o. Ma refer la serviciile de catering care au fost absolut utile, pentru ca nu exista alta solutie la momentul respectiv. Bucataria functiona in conditii improprii, intr-un corp care ar fi cazut la un cutremur. La momentul 2008, cand am inchis-o, nu mai respecta nici un standard. Era construita in anul 1978. Astazi, e o bucatarie absolut moderna. Aici doamna director s-a implicat si a generat buna gospodarire a unui astfel de serviciu, inclusiv niste meniuri de calitate, cu asistentii dieticieni. Meritul ii revine in totalitate, ca rol si ca rezultat. Si nu e usor sa gatesti zilnic pentru 2000 de pacienti si sa fie multumiti. E o adevarata industrie. Si e un lucru absolut laudabil. N-am auzit pe nimeni sa spuna ca a facut lucrul acesta.

Ce proiecte doriti sa realizati in continuare?

Ca prim lucru, imi doresc sa finalizam blocul operator al spitalului, sa terminam corpul A3, practic sa inchidem perioada aceasta de consolidare si postconsolidare a spitalului si sa definitivam oncologia, cu partea de radio-terapie. Daca terminam acestea, spitalul capata un anumit standard si se finalizeaza perioada de instabilitate generata de santier.

Al doilea lucru este sa schimbam structura spitalului in sensul de o optimiza si imbunatati circuitele functionale, in asa fel incat sa devenim un spital un pic mai dinamic si cu o modificare a raportului de spitalizari. Mi-as dori sa avem mai multe spitalizari de zi sau de 24 de ore in detrimentul spitalizarilor continue, in asa fel incat sa mai scada un pic aglomeratia. Oricum, ea e generata de faptul ca Spitalul Universitar este pe primul loc intre spitalele cu adresabilitate din Bucuresti si in ceea ce priveste nivelul de incredere.  Acesta este aratata de un audit extern facut de o firma care ne pozitioneaza pe primul loc in topul increderii, cu aproape 80 % incredere a populatiei din Bucuresti in Spitalul Universitar la mult peste locul doi, care era undeva la 40%.

Si mai avem un proiect care prinde contur, incercam sa dezvoltam un Centru de Chirurgie Cardiaca.

Ati lucrat cu multi asistenti medicali, de-a lungul timpului. V-a ramas cineva, in mod special, in amintire?

Fiind chirurg, nu pot sa nu-mi aduc aminte de prima asistenta sefa cu care am lucrat de la blocul operator. O doamna absolut impecabila, care avea o anumita prestanta si facea cinste meseriei sale, doamna Tatiana Neagoe. Pe langa eleganta verbala, dansa avea si o eleganta fizica si un mod de comportament care, cred eu, ar trebui sa fie un model pentru asistentii medicali. E ca in cazul profesorilor de moda veche care sunt rari si pe care ar trebui sa-i pretuim.

Ce satisfactii personale si profesionale v-a adus profesia de medic?

Mi-a adus tot ceea ce mi-am dorit. Si cu asta am spus totul. Mi-am dorit sa fac in fiecare zi ceea ce-mi place. Cel mai important lucru este sa vii la serviciu si sa-ti placa unde lucrezi, sa te intelegi bine cu oamenii cu care lucrezi, sa faci ceea ce-ti place si ceea ce trebuie.

Ce principii v-au calauzit in cariera?

In primul rand, am zis ca lucrul bine facut si lucrul facut cu stiinta, cu profesionalism sunt cele care conteaza. Apoi, in meseria asta, trebuie sa ai generozitate si bunatate sufleteasca, pentru ca pacientii nu vin la spital pentru ca sunt fericiti. Exista o singura exceptie: femeile care vin sa nasca. Dar pana si acolo sunt schimbari. Sunt oameni care promoveaza nasterea la domiciliu, in apa etc.

Cum ati depasit situatiile dificile?

Aici e un ghid de supravietuire pentru care ar trebui sa scriem o carte. Prima lectie insa este sa stii sa-i impaci pe toti cei care-ti prezinta un punct de vedere si sa fii un bun diplomat. Mai ales in postura asta de conducere pe care o avem noi.

Ce va doriti de la colaborarea un OAMGMAMR?

Mie nu mie clar, in primul rand, ce-si doreste Ordinul din perspectiva reprezentarii acestei profesii. N-as vrea ca Ordinul sa fie un jandarm universal. La fel si in cazul Colegului Medicilor. Tendinta, cel putin mediatica, este de a transforma aceste doua structuri in jandarmi universali ai indeplinirii garantiilor profesionale de catre cele doua corpuri profesionale. Mi-ar placea ca si Ordinul si Colegiul Medicilor sa fie cam ce este si Baroul Avocatilor. O structura care sa-i apere, sa le ofere asistenta, sa-I calauzesca in pasii profesionali, sa-i indrume, sa le asigura un plan de perfectionare profesionala. Toate acestea ar trebui sa fie Ordinul. Mi-ar placea sa aud un asistent medical spunand “sunt mandru ca sunt membru al Ordinului Asistentilor” sau un medic sa spuna “sunt mandru ca sunt membru al Colegiului Medicilor”. Cand voi auzi astfel de afirmatii documentate voi spune “jos palaria, nu mai am nimic de spus”.  Vreau ca cele doua organizatii sa construiasca solidmandria profesionala.

Interviu realizat de Mirela Mustata, redactor eAsistent


Share This Post