”Dacă ne gândim că spitalul s-a construit în 1956 și nu s-a schimbat nimic de atunci, sigur că ne putem gândi că ar fi un moment prielnic să elaborăm un plan – și asta avem în intenție. Până la sfârșitul anului, sau chiar mai repede, vrem să depunem un proiect de reabilitare-dezvoltare pentru spitalul Dr. Victor Babeș pe toate zonele, pornind de la infrastructură și terminând cu proiectele noastre de cercetare, de studii clinice, cu o reamplasare a unor structuri gen laborator, terapie intensivă, pentru care trebuie să găsim spațiile adecvate” – am aflat   dintr-un interviu cu domnul Dr. Emilian Ioan IMBRI, managerul Spitalului Clinic de Boli Infecțioase și Tropicale “Dr. Victor Babeș.”

 

Conduceți unul dintre spitalele de elită din București. Ce credeți că a contribuit la renumele spitalului?

În primul rând, este un spital cu un vechi, istoric, construit în anul 1956. În tot acest timp, a avut aceeași destinație. El a fost construit pentru bolile transmisibile, bolile infecțioase, indiferent că, în decursul anilor, au apărut afecțiuni noi, sau că s-a schimbat ponderea unor afecțiuni. Faptul că a rămas permanent pe zona acesta a dus la crearea unui nume. Spitalul Victor Babeș din București a devenit un brand.

La renumele lui au contribuit toți cei care au lucrat în spital, medici, asistenți și celelalte categorii de personal, care, pe măsură ce au trecut anii, s-au străduit să mențină și să crească acest renume, prin profesionalism, prin comportamentul lor față de pacienți, prin grija de a nu fi nevoie ca pacientul să cumpere ceva din afara spitalului, ceea ce e și firesc, prin participări la conferințe și congrese internaționale, prin inițierea unor parteneriate pentru dezvoltarea unor studii clinice și a unor cercetări în domeniu.

De notat și că în acest spital se desfășoară activități de învățământ, atât pentru medici, cât și pentru asistenți. Iată un alt punct care duce la creșterea renumelui acestui spital: faptul că este o baza de învățământ și că avem cadre universitare ale Universității de Medicină și Farmacie din București.

Mai trebuie subliniat faptul că spitalul are o secție de boli tropicale, unică în țară. Aici lucrează medici specializați în acest domeniu, capabili să trateze ”bolile de import”.

Toate acestea au contribuit la creșterea renumelui spitalului, la recunoașterea sa în lumea medicală și printre pacienți.

Ați constatat o creștere a numărului de cazuri de boli tropicale sau infecțioase?

Având în vedere că aceste boli depind de ce se întamplă în zone din afara țării, unde pleacă sau de unde vin diferite persoane, nu poți să ai o previziune a evoluției numărului de cazuri. Și nici cu privire la bolile infecțioase nu poți să faci previziuni. Pot apărea epidemii, care cresc dintr-odată adresabilitatea către spital.

Bineînțeles că apar constant cazuri de afecțiuni care nu sunt specifice pentru România. Din pacate nu există, încă, o preocupare pentru informarea celor care care pleacă sau vin spre și din diverse zone ale globului: de ce anume să se protejeze și cum să se ferească să nu se îmbolnăvească. Și, atunci, sigur că nu poți să știi câte, cum și când apar astfel de afecțiuini.

Care sunt principalele reușite ale echipei manageriale? Din câte știu, este o echipă reconfirmată.

Practic, echipa de conducere din spital – Directorul Medical, Directorul de Îngrijiri, Directorul Financiar, Consiliul Medical cu Șefii de Secții din spital – este în această formulă de dinainte de a ajunge eu aici.

Când am venit aici, am avut de elaborat un proiect de management și de dezvoltare. Atunci am luat notă de activitatea dumnealor, de până la acel moment. Din ceea ce a reieșit din actele puse la dispoziție concurenților pentru postul acesta și din ce am constatat în cele 2 luni de zile de după concurs, spitalul este echilibrat, nu există conflicte și nu au existat probleme evidențiate de controalele de specialitate. Când am venit, spitalul era în echilibru financiar. Colectivul este format din profesioniști, medici, asistenți și restul de personal, care au făcut minuni.

Într-o perioadă în care niciun spital nu se poate lăuda că stă foarte bine din punct de vedere financiar și al numărului personalului, problemă generală în tot sistemul de sănătate, aici s-a efectuat o activitate medicală în condiții bune, cu un efort extraordinar.

Ceea ce este interesant și plăcut este că am găsit aici demarată, și chiar intr-un stadiu avansat, implementarea unor proceduri de management al calității, de control managerial intern, proceduri pe care spitalul trebuie să le implementeze în vederea acreditării. Spitalul este programat pentru acreditare în septembrie. Personalul trebuie să fie conștient că este nevoie de o echipă unitară, care să aplice și respecte aceste proceduri. Acesta este un succes al echipei care a condus spitalul până in prezent.

Ce planuri aveți pentru colaborarea cu echipa și unde vreți să duceți spitalul?

Cred că, atunci când vii într-un loc, nu este obligatoriu să se schimbe toata echipa. Am văzut ce s-a realizat în spital, am avut timp, 2 luni de zile, să colaborez cu persoanele care au fost înainte în echipa de conducere și am avut surpriza placută ca la concurs să se înscrie și ele. Au făcut o figură frumoasă și au venit cu proiectul lor pentru dezvoltarea spitalului, care vine, într-un fel, să continue ce au facut înainte. Era, oarecum, păcat să nu câștige aceiași oameni, fiindcă s-ar fi rupt, într-un fel, un plan de dezvoltare pentru care erau puse bazele. Sunt bucuros că pot colabora încă 3 ani cu aceleași persoane, care sunt competente pe zonele lor.

 

Sigur că există planuri noi pentru spital. De exemplu, dacă ne gândim că spitalul a fost construit în anul 1956, sigur că ne putem gândi că ar fi un moment prielnic să elaboram un proiect de reabilitare-dezvoltare. Proiectul este vast și nici nu ne-am fi gândit să pornim să-l creionam dacă nu ne-am baza pe sprijinul Primăriei Generale în administrația căreia se află spitalul. Încercăm să plasăm acest proiect în zona fondurilor europene, fondurilor de construcție și reabilitare a unităților sanitare, mai ales că această unitate are un profil aparte.

În primul rând, însă și foarte urgent ar trebui să putem completa numărul personalului medical. Suntem într-un real impas. Cine lucrează la noi este atât de solicitat, încât, la un moment dat, te și miri că nu răbufnește și că poate încă să vorbească elegant cu pacienții. Se face un efort pe care eu nu prea l-am văzut în multe spitale, deși am lucrat în destule. În plus, am lucrat și în administrația centrală și am avut ocazia să fac evaluari în foarte multe spitale din țară. Aici este aproape nefiresc. La stresul pe care îl au și la ce patologie există aici, este remarcabil că personalul își păstrează eficiența.

Sigur că mai avem multe alte lucruri de făcut. Vom aduce îmbunătățiri, ca să putem funcționa mai bine. Vom face o analiză de costuri, pe centrele de cost, secțiile, și pe tot ce înseamnă structuri de susținere ale acestor centre de cost, din care vom putea să vedem unde trebuie intervenit de către conducere, ca să încercăm să folosim mai eficient resursele, pentru a asigura o mai bună funcționare a întregului.

Această analiză ne va da date suficiente ca să intervenim și să eficientizăm activitatea întregului. Nu putem să funcționăm pe bucăți, așa cum sistemul de sănătate nu poate funcționa pe bucăți. Este o mare greșeală să gândești medicina de familie, ambulatoriul și spitalul ca structuri separate.

Acestea sunt gândurile imediate. Iar planurile sunt de a avea, la scară normală, ceea ce va fi, peste câteva luni, macheta de dezvoltare a spitalului.

Planuri mai avem, de exemplu, pentru finanțare. Trebuie să urmărim și alte surse, în plus fata de contractul cu Casa Națională de Asigurări. Nu este suficient. Trebuie să găsim forme de atragere a fondurilor și din alte surse. Ne gândim la anumite parteneriate cu structuri similare și, de ce nu, cu unități administrative care pot deschide un drum de a colabora cu cei care sunt responsabili de plecarea românilor în străinătate, cu reprezentanțele noastre în străinătate, cu ambasade, pentru a putea monitoriza, informa și preveni apariția unor epidemii.

 

Mai mult decât atât, avem un nucleu de cercetare foarte bun, cu doctori buni. Putem să realizăm mai multe contracte de cercetare cu unități similare din Europa și chiar din Romania în zona de studii clinice.

 

Sigur că putem avea și venituri proprii, pe anumite servicii pe care le facem contra cost, conform legii. Vom căuta să oferim și servicii care să satisfacă și dorința de confort. În spital este curațenie, aspectul este plăcut.

 

Astea sunt planurile noastre de viitor. Iar ele se pot realiza numai în echipă.

În echipele acestea de cercetare, aveți de gând să cooptați și asistenți medicali?

Sigur că există anumite tipuri de cercetări care pot cuprinde și asistenții. Momentan nu cred că sunt în derulare asemenea proiecte, însă, împreună cu cei care-i reprezintă, noi putem să găsim, pe calitatea îngrijirilor medicale, de exemplu, aspecte de cercetare în care să-i implicăm. Aici dorința ar fi să încercăm să introducem un indicator de care să depindă și dezvoltarea unor zone, iar acest indicator să fie satisfacția pacienților. Colaborarea aceasta este obligatorie.

Ce calități apreciați cel mai mult la cei cu care lucrați?

Două luni nu e un timp suficient să cunoști oamenii, însă este o primă luare sănătoasă de contact, pentru o prima impresie.

De exemplu, aici au loc niște întâlniri foarte utile – Raportul de Gardă – care se desfășoară în fiecare dimineață cu toți medicii si asistentele șefe. Este o informare despre ceea ce s-a întâmplat în cursul garzii respective în toate pavilioanele. Toată lumea ascultă nu doar ce s-a întâmplat în pavilionul lui, ci în tot spitalul. Am avut bucuria să constat că se fac și prezentări de caz, lucrari de specialitate ce au fost prezentate la diverse reuniuni stiintifice. Lucrul acesta este privit cu mare interes, fiind urmat de discuții. Vă spun că aceasta reuniune e specială. Raport de Gardă pe secție există în orice spital sau orice clinică care se respectă. Dar nu știu dacă mai există pe undeva Raport de Gardă pe tot spitalul.

Aceasta este o treabă aparte legată de Echipă. Am avut ocazia să-i văd, inclusiv la aceste Rapoarte de Gardă, cum interacționează pe probleme profesionale sau administrative și pot să vă spun că nu se ceartă nimeni. Am făcut întâlniri de bună cunoaștere, cu Șefii de Secții. Pot să spun că aici nu există o luptă a orgoliilor ca în alte locuri în care am lucrat. Am avut întâlniri cu Asistentele Șefe, care nu au venit să se plângă că nu mai pot. Au venit să spună că din ce în ce mai greu reușesc să acopere serviciile. Aceasta este cu totul altceva.

Iar cei care sunt alături de mine în echipa de conducere, Directorul Medical, de Îngrijiri Medicale, Directorul Economic au același ritm ca acum 2 luni. Înseamnă că participă și se implică. Nu este vorba numai despre responsabilitatea dată de fișa postului. Pun mult suflet să rezolve problemele. Și sunt multe probleme.

Să vă întreb despre lucrurile pe care le-ați schimba? Ați spus deja parțial despre asta când ați vorbit despre planurile pentru viitor.

Da, sunt lucruri pe care trebuie să le ordonam. Nu e mare lucru , pentru că persoanele cu care lucrez sunt foarte receptive. Ceea ce pot face, ca să putem atinge obiectivele, este să facilitez comunicarea, să-i aduc pe toți la aceeași masă și să discutăm împreună. Nu pot face minuni singur, pot face lucruri bune numai cu echipa care există.

În experiența dumneavoastră profesională de foarte mulți ani, există un asistent medical care a reprezentat ceva cu totul deosebit pentru un anumit moment din cariera dumneavoastră?

Nu aș putea spune că există doar unul. Există multe locuri de muncă în care am lucrat în echipă și aș începe cu dispensarul medical. Am avut prima încercare de a lucra în echipă acolo. Atunci am realizat importanța și ajutorul asistentului medical. Atunci am avut o relație foarte bună, de colaborare deosebită. În spital este la fel. Ești pe o secție și lucrezi cu un grup de asistente, în ture, în gărzi. Sigur, preferi să colaborezi profesional cu anumite persoane, în funcție de cum ești tu construit, de compatibilitățile respective.

Îți place să fii respectat, ca medic, dar trebuie să și respecți. Respectul nu se câstigă numai prin limbaj și gesturi. El se câștigă prin colaborare, prin comportament. Nicio persoană, niciun medic, nu are dreptul să considere că dacă nu ar fi el, nu ar exista ceilalți. El poate face actul respectiv mai bun, fiindcă sunt în jurul lui persoane care îl ajută.

Echipa, colectivul, au o importanță foarte mare. În orice colectiv am lucrat, am văzut lucrul ăsta. Acum sigur că există și antipatii. Dar niciodată nu au fost de maniera care să ducă la stricarea unei relații de lucru. Sigur că am preferat să lucrez cu persoane cu care eram pe aceeași lungime de undă, adică am vrut să facem ceva bun. Sigur că poți face ceva bun în echipă și te atașezi de persoane cu care lucrezi, care-ți citesc gândurile, știu clar ce vrei, nu mai trebuie să ceri. Acestea sunt lucruri extraordinare care se pot crea în timp scurt, nu trebuie să ia timp foarte mult. Și, la fel, când pleci în altă parte, regreți că te-ai rupt de un colectiv.

Cum vedeți rolul acestor organisme profesionale cum sunt Colegiul Medicilor, Ordinul Asistenților Medicali? Care ar fi așteptările de la ele?

Răspunsul este scurt: au un rol foarte mare. Aceste organisme au evoluat în timp. Gândiți-vă că imediat dupa revoluție s-a pornit de la structuri care aveau un profund caracter sindicalist. Și era firesc. Era un sindicat care încerca să obțină niște condiții mai bune de muncă pentru membri. Aceste structuri au început să se dezvolte încet-încet spre ceea ce există acum, care este cu totul altceva. Sigur că și acum avem sindicate, dar acum există și aceste organizații profesionale pentru medici, pentru asistenți.

În ultimii ani, îi admir pentru faptul că au ridicat foarte mult modul de reprezentare. Oamenii care reprezintă aceste structuri au cu totul alt limbaj și preocupări. Am avut ocazia să particip la conferințele lor anuale și la alte conferințe. Au cursuri de formare profesională continuă, de creștere a nivelului de cunoștințe, au cercetare, preocupări pentru creșterea calității serviciilor.

 

În ultimii doi ani am constatat o rupere a unor bariere aparente dintre Colegiul Medicilor și Ordinul Asistenților Medicali. Sunt invitați și participă unii la evenimentele altora. Există acțiuni comune inițiate de asistenții medicali, lucru care este extraordinar.

De exemplu, de Ziua Mondială a Sănătății, la Parlament a fost organizată la initiativa OAMMR o întâlnire cu Parlamentari, cu Membri ai Comisiei de Sănătate din Parlament, pe o temă apropiată de noi, a bolilor transmisibile prin vectorI. La fel, Ordinul Asistenților Medicali organizează acum în țară niște prezentări pe tema importanței echipamentelor de protecție pentru cei care lucrează cu citostatice. Sunt invitați medicii care lucrează în secțiile de oncologie, managerii de spitale de profil, și se prezintă aspecte care afară, în Europa, au devenit deja obligatorii, echipamente specifice pentru personalul care manevrează citostatice, pentru a se evita bolile profesionale. Ordinul a facut un demers prin care aceste echipamente de specialitate să poată fi achiziționate de către spitale din programele de oncologie, căci altfel, din om care tratează, poți deveni pacient. Iată, deci, o implicare adevărată din partea Ordinului, pentru asigurarea unor condiții de muncă adecvate. Protecția și siguranta actului medical nu se pot realiza fără îndeplinirea unor condiții minime.

Sunt organisme foarte importante cu care avem o colaborare deosebită. Acesta este facilitată și de legislație, care cere prezența, măcar ca observator, a reprezentanților acestor organisme în procesele decizionale (de exemplu, la întâlnirile Consiliului de Administrație, din care fac parte reprezentantul Ordinului, reprezentantul Colegiului Medicilor, alături, printre alții, de reprezentantul sindicatului). Aceste organisme și-au întărit poziția și au ieșit în evidență, de câțiva ani buni, printr-o reorientare spre noi zone – conferințe cu prezentări științifice și studii făcute de ei. Este un lucru deosebit și o stare de normalitate.