Tema ”sindromului burnout” preocupă constant mass-media, de când pare să fi devenit un fenomen de masă. Oamenii lipsesc de la muncă, performanțele lor scad, apar depresiile.
Dar ce este, de fapt, acesta? O serie de simptome, sau o boală clar definită? Care este granița dintre epuizare și depresie, de fapt?
Multe întrebări care, în pofida cercetărilor, par să aibă puține răspunsuri.
Termenul de „epuizare” a fost inventat de către psihologul american Herbert Freudenberger în anul 1970. Inițial, el l-a folosit pentru a descrie consecințele stresului sever și idealurilor înalte experimentate de persoane care lucrau în profesii care presupuneau să-i ajute pe ceilalți. Medicii și asistentele medicale, de exemplu, profesioniști care se sacrifică pentru alții, pot ajunge, de multe ori, să se simtă epuizați, apatici și în imposibilitatea de a face față mai departe solicitărilor locului de muncă.
În zilele noastre, termenul a ajuns să fie folosit nu numai pentru aceste profesii care implică sacrificiul de sine pentru a-i ajuta pe ceilalți. Pot ajunge în situații de risc celebritățile, sportivii, cei care sacrifică totul pentru carieră, angajații care lucrează foarte intens, chiar și casnicele. Temenul „burnout” a devenit extrem de popular.
Cum se face, atunci, că nu există o definiție clară a ceea ce este într-adevăr epuizarea profesională. Lipsa unei definiții, a unei metodologii de diagnosticare generează toate confuziile legate de incidența fenomenului. Date despre România nu există, iar unele articole apărute în presa din Germania, care citează companii de asigurări de sănătate germane, spun că până la nouă milioane de persoane sunt afectate. Totuși, aceste cifre ar trebui să fie întâmpinate cu scepticism. Cercetarea științifică nu are nicio informație de încredere cu privire la cât de mulți oameni au ”burnout” în Germania.
Ce este ”burnout”?
Condițiile de viață stresante pot pune oamenii sub presiune extremă, până la punctul în care se pot simți epuizați, consumați și în imposibilitatea de a mai face față cerințelor. Stresul la locul de muncă poate provoca, de asemenea, o serie de simptome fizice și psihice. Cauzele posibile pot include senzația de suprasolicitare permanentă, senzația că locul de muncă nu mai este suficient de provocator, senzația că lucrezi tot timpul sub presiune, sau că ai conflicte cu colegii. Angajamentele extreme care pot duce la neglijarea propriilor nevoi pot fi, de asemenea, la rădăcina fenomenului. Stresul la locul de muncă poate fi, adesea, cauza îmbolnăvirilor. Iar, uneori, schimbările în mediul de muncă și mai mult sprijin concret în viața de zi cu zi ne pot ajuta să evităm problemele la locul de muncă sau stresul legat de munca în gospodărie.
Așadar, epuizarea este o reacție normală la stres, nu un semn de boală. Se pune întrebarea dacă ”burnout” descrie un set de simptome care depășesc starea normală de epuizare. Mai mult, problema constă și în a vedea în ce mod acesta este diferit de alte tulburari mentale.
Cert este că experții nu au căzut de acord cu privire la modul de a defini epuizarea. Nici nu există un diagnostic numit „epuizare”. Specialiștii consideră că alte cauze precum depresia sau o tulburare de anxietate se pot afla în spatele sindromului ”burnout”. Unele boli fizice pot provoca, de asemenea, ”burnout”. Un diagnostic de acest tip pus prea devreme poate însemna și că adevăratele probleme nu sunt recunoscute și tratate corespunzător.
Care sunt, de fapt, semnele și simptomele ”epuizării”?
Se consideră că epuizarea are o largă varietate de simptome. Deși nu toate opiniile coincid, majoritatea acceptă că acestea sunt o consecință a activităților stresante la serviciu sau în alte contexte (de exemplu, grija obsesivă față de un membru al familiei).
Principalele zone din care vin simptomele sunt: epuizarea emoțională (Persoanele afectate se simt secătuite și supraîncărcate, obosite și lipsite de energie. Simptomele fizice includ dureri sau probleme cu stomacul sau intestinele); înstrăinarea de activitățile legate de locul de muncă (Persoanele afectate consideră locul lor de muncă din ce în ce mai negativ și mai frustrant. Acestea pot dezvolta o atitudine cinică față de mediul lor de lucru și față de colegii lor, de care caută să se distanțeze tot mai mult); performanța redusă (Persoanele cu ”burnout” privesc activitățile lor foarte negativ, le este greu să se concentreze, sunt apatice și se simt lipsite de creativitate. Burnout afectează, în principal, sarcinile de zi cu zi la locul de muncă, viața personală sau grija pentru membrii familiei).
Cum poate fi diagnosticată ”epuizarea” și cum o deosebim de depresie?
Metodele de diagnosticare a ”epuizării” nu sunt suficient studiate. Cel mai folosit chestionar este “Maslach Burnout Inventory” (MBI), rezultat al cercetărilor științifice (care nu este dedicat practicii clinice). De aceea auto-evaluarea nu este recomandată, iar chestionarele online nu sunt potrivite pentru a stabili dacă cineva prezintă sau nu simptome legate de ”burnout”.
Unele simptome atribuite epuizării pot apărea și în depresie. Este vorba despre oboseală extremă, performanță redusă și lipsă de energie. Tocmai de aceea, trebuie manifestată prudență față de autodiagnosticare. Ar fi o greșeală, de exemplu, ca unei persoane care suferă de depresie să-i fie recomandată o lungă vacanță sau câteva zile libere, pe când aceasta are nevoie de terapie sau de medicație adecvată.
Totuși anumite simptome sunt particulare. În cazul epuizării, gândurile negative sunt legate de locul de muncă, în special, pe când depresia provoacă sentimente și gânduri negative referitoare la toate aspectele vieții. Alte semne specifice doar depresiei sunt lipsa stimei de sine, sentimentul de neajutorare și tendințele suicidale.
Deși nu orice caz de epuizare are depresia drept sursă, riscul dezvoltării acestei boli crește la persoanele cu sindrom ”burnout”.
O serie de cercetări recente referitoare la epuizare au dezvoltat modelul referitor la ”potrivirea dintre persoană și locul de muncă” definit prin modul în care motivațiile, emoțiile, valorile și așteptările de la locul de muncă se potrivesc cu locul de muncă, sau cu contextul organizațional. O discrepanță mare dintre persoană și locul de muncă poate duce la burnout.
Astfel, Maslach și Leiter au identificat șase cauze ale epuizării: dacă solicitările locului de muncă depășesc limitele; lipsa controlului sau un control redus asupra muncii pe care oamenii o fac, fie din cauza politicilor rigide și monitorizării prea strânse, fie din cauza muncii haotice; lipsa unor recompense adecvate; lipsa sentimentului unei legături pozitive cu ceilalți colegi, de multe ori, din cauza conflictelor; lipsa unui sistem echitabil la locul de muncă care să întrețină respectul reciproc; și conflictele de valori sau principii.
Aceasta face ca măsuri precum cele luate de cele mai multe organizații (cum ar fi trainingul pe tema managementului stresului) să nu fie suficiente, cauzele fiind mult mai profunde.
Uneori, pentru sănătatea angajaților și a organizației, acestea trebuie completate de programe de asistență sau consiliere pentru angajați, programe de managementul conflictelor sau chiar de restructurarea organizației, rearanjarea spațiului de muncă și stabilirea unui sistem mai echitabil de recompense.
Mirela Mustață, redactor eAsistent
Surse de documentare
Korczak D, Kister C, Huber B. Differentialdiagnostik des Burnout-Syndroms. HTA-Bericht 105. Deutsches Institut für Medizinische Dokumentation und Information (DIMDI). Cologne; 2010
