Depresia și sărbătorile de Iarnă

drepresieTrăim într-o epocă a depresiei, o boală care afectează din ce în ce mai multă lume și care este de 10 ori mai răspândită decât acum 50 de ani. Studiile arată ca 9% din populație are anual episoade depresive majore, iar 30%, cel puțin o dată în viață.

Depresia devine, astfel, o problemă majoră de sănătate publică, care, până în 2020, va deveni a doua cauză de dizabilitate la nivel mondial, după bolile cardio-vasculare.

Depresia nu este o slăbiciune de caracter sau ceva de care să ne fie rușine. Ea este o boală – se bazează pe simptome cunoscute, poate afecta pe oricine și există tratamente precise care o pot vindeca.

Care sunt factorii de risc ai apariției depresiei sau a episoadelor depresive? Factorul principal, cred majoritatea specialiștilor, este dat de evenimentele vieții care cauzează singuratatea afectivă. Iar, perioada sărbătorilor de iarnă poate fi, pentru mulți dintre noi, un astfel de factor declanșator, cel puțin pentru formele ușoare, așa numitele episoade depresive. În orice moment, circa 25% dintre noi trecem prin asemenea episoade de depresie ușoară, iar statisticile arată că sărbatorile de iarnă sunt un moment în care această rată depresiilor crește vizibil.

Una dintre probleme vine din ceea ce suntem învățați de mici. Ni se spune, de exemplu, că sărbătorile de iarnă ar trebui să fie cea mai fericită perioadă a anului, o ocazie de a fi plin de veselie alături de familie, prieteni și colegi. Și totuși, de ce nu așa? De ce este Crăciunul momentul anului când se înregistrează o incidență crescută a depresiei, așa cum indică Institutul Național de Sănătate din SUA? De ce raportează spitalele și poliția creșterea numărului de sinucideri sau încercări de sinucidere? Psihiatrii, psiho-terapeuții și alți profesioniști din domeniul sănătății mintale vorbesc despre o creștere semnificativă a cazurilor de pacienți care se plâng de stări depresive de sărbători. Un sondaj din SUA arata că 45% dintre respondenți priveau cu anxietate venirea sărbătorilor de iarnă.

Există multe persoane pentru care sărbătorile sunt asociate cu tristețea, singurătatea, apăsarea, depresia. Motivele pentru care oamenii pot intra în depresie în timpul sărbătorilor sunt diferite, începând cu presiunea ideii de sărbătoare asociată cu starea de bine și fericirea. Mai exact, depresia apare din cauza diferenței pe care o resimțim între ceea ce ne-am imaginat și realitatea care poate contrazice uneori brutal această proiecție.

De asemenea, unii cercetători consideră expunerea la lumină ca fiind o variabilă importantă în explicarea creșterii frecvenței depresiilor în sezonul rece, sezonul sărbătorilor de iarnă. Cu cât oamenii se expun mai mult la lumină, cu atât corpul lor va produce mai multă melatonină, responsabilă pentru asigurarea unui somn liniștit, care este esențial pentru procesele de refacere fizică și psihică. Totodată, s-a constatat că perioada rece este caracterizată și de un nivel mai scăzut de serotonină în organism, substanța hormonală care, în cantități reduse, poate duce la apariția anxietății.

Până de curând, depresia era un mister. Există persoane care prezintă un risc crescut de depresie? De unde vine depresia? Cum o putem alunga? Toate acestea erau întrebări fără răspuns. Acum, dupa 30 de ani de cercetări științifice, răspunsurile ne sunt mult mai la îndemână. În ciuda dezbaterii aprinse din ultimele decenii, pare destul de clar că depresia este, cel mai frecvent, consecința unui vulnerabilități genetice activată de surse de stres extern.sinucidere

Astfel, există o diferențiere relativ clasică în diagnosticarea depresiei. Depresia nevrotică sau psihogenă este o reacție la un eveniment greu de suportat – divorț, deces, pierderea locului de muncă și depresia psihotică sau endogenă, nedatorată unui eveniment extern, cu conotație genetică, legată de anumiți factori biologici. Un exemplu din ultima categorie este psihoza maniaco-depresivă, cunoscută și sub numele de tulburare bipolară. Depresia bipolară este transmisibilă ereditar într-o proporție mult mai mare. Ea este o boală, considerată pe drept cuvânt o afecțiune a trupului și tratată medical (de obicei cu carbonatul de litiu). Această formă de depresie se aseamănă cu cea unipolară doar în aparență. Depresia bipolară nu poate fi tratată numai prin psihoterapie, aceasta trebuie însoțită de medicamentație. Depresia bipolară este mult mai puțin frecventă decât cea unipolară, de circa 10-20 de ori. Depresia unipolară este o depresie normală gravă, ambele implicând o modificare negativă a gândirii, a stării de spirit, a comportamentului și a trupului, pe fondul tristeții și neputinței simțite, provocate, în vasta majoritate a cazurilor, de un eveniment extern.

Depresia unipolară este din ce în ce mai răspândită în zilele noastre, iar victimele principale sunt femeile. Ele sunt afectate mai des decât bărbații, într-o proporție de 2:1. Se pare că explicația stă în modul în care sunt socializate femeile, mai multe spre pasivitate, înclinația lor de a supra – analiza evenimentele și a-și atribui vina pentru modul în care au decurs evenimentele, spre deosebire de bărbați, care, în asemenea situații, decid să acționeze.

Poate fi depresia prevenită? Care sunt semnele prevestitoare? Dacă le știm, putem să intervenim la timp și prevenim declanșarea ei? De ce este greu să recunoaștem depresia? Răspunsul este simplu. În primul rând, fiindcă nu este o maladie omogenă, ea asociind modificări comportamentale, afective, cognitive, tulburări de comportament, modificări somatice – digestive, cardio-vasculare și de tensiune arterială.

Există totuși câteva semne prevestitoare clare. Acestea sunt 1) insomnia – trezirea precoce, cu circa 2 ore înainte de ora normală de trezire, sau somnul fragmentat; 2) scăderea libidoului; 3) lipsa de vitalitate; 4) tulburările emoționale și schimbările de comportament – iritabilitate, irascibilitate, furie, reacții disproporționate; 5) anomaliile senzoriale – intoleranța la zgomot, o savoare scazută a alimentelor; 6) somatizări – cefalee, tulburări digestive.

Sinuciderea constituie pajutor1rincipala complicație a depresiei. De aceea, diagnosticarea depresiei este o chestiune de maximă urgență.

Față de rata de sinucideri pentru populația generală, ea este de aproape 20 de ori mai mare în cazul pacienților depresivi. Dintre aceștia, 15% se sinucid.

Pe de altă parte, depresia este o boală care se îngrijește și care se vindecă, iar recidivele pot fi prevenite. Acest aspect este cheie, căci cu cât un bolnav a avut mai multe episoade depresive, cu atât va avea mai multe (din cauza plasticității creierului, se pare că se crează circuite neuronale ale depresiei).

Tratamentul eficace pentru depresie este cel medicamentos. Acesta ameliorează semnificativ starea în circa 65% din cazuri, însă mulți pacienți nu vor să ia medicamente din cauză că au efecte secundare destul de puternice, iar întreruperea tratamentului poate duce la recidiva depresiei. Pe de altă parte, medicamentele adresează simptomele, nu cauzele depresiei. Un alt remediu, șocul electroconvulsiv, care are încă o reputație foarte proastă în opinia publică, are efect rapid și e foarte eficient, reducând depresia în aproximativ 75% de cazuri, în doar câteva zile. Acesta se recomandă, în special, celor cu tendințe suicidare. Din păcate, efectele secundare pot fi serioase – pierderea memoriei, modificări cardiovasculare și confuzie. Nu există dovezi că acesta ar preveni reapariția depresiei. Și el se adresează doar simptomelor.

Așadar, tratamentul medicamentos, ca și cel prin șocuri electro-convulsive, nu sunt niciodată de ajuns. Ele tratează simptomele, nu boala, acționând asupra creierului, nu asupra psihicului. Din păcate, la ora actuală, psihiatria farmacologică și psiho-terapia tind să se depărteze una de cealaltă. Curentul majoritar, de vindecare rapidă și cât mai ieftină, a adus psihofarmacologia la acest rol predominant din prezent. Din păcate, pe termen lung, tratamentul medicamentos este cu totul insuficient.

În concluzie, medicamentele și psihoterapia trebuie să se completeze reciproc. Psihoterapia nu reduce depresia la o simplă problemă de deficit de neuromodulatori (care, de altfel, nu se știe dacă e o cauză sau un efect al depresiei). Astfel, terapia cognitivă încearcă să modifice felul în care persoana deprimată se gândește în mod conștient la problemele sale și în care acționează apoi, strâns legat de aceste gânduri și convingeri. Aceasta aduce o ameliorare în până la 70% dintre cazuri, mai ales în cazurile de depresie moderată, și reduce riscul de recidivă mai bine decât medicamentele. Aceleași rezultate vin și de la psiho-terapia interpersonală, care se ocupă de problemele prezente care țin de felul în care ne înțelegem cu ceilalți oameni. În ciuda atuurilor psihoterapiei în prevenirea recidivelor prin adresarea cauzelor depresiei, medicamentele trebuie totuși administrate primele în cazul depresiei grave.

Creșterea alarmantă a incidenței depresiei în ultimii 50 de ani, mai ales în SUA, unde 1 din 10 adulți americani și 1 din 4 femei de 40-50 de ani iau anti-depresante, ajutors-a reflecat într-o creștere de 7 ori numărului de cazuri în perioada 2005-2011. Căutând explicații pentru acest fenomen, unele voci din lumea medicală, în special din SUA, arată cu degetul din ce în ce mai apăsat (și) spre o supra-diagnosticare a depresiei. Aceasta este indicată de câteva studii recente – astfel, cercetătorii de la Johns Hopkins au studiat cazurile a peste 5500 de adulți diagnosticați cu depresie majoră și au descoperit că două treimi dintre aceștia nu îndeplineau de fapt criteriile de diagnosticare și că ar fi putut fi sfătuiți în mod greșit să ia anti-depresante. Aceasta poate fi o problemă gravă, dacă se ia în calcul ca aceste medicamente cresc riscul de sinucidere, iar simptomele din timpul reducerii dozelor și, mai ales, de la renunțarea la tratament sunt extrem de serioase. În SUA, supra-diagnosticarea depresiei este o problemă de mare actualitate, căreia i se dedică din ce în ce mai multă atenție și studii.

În România, situația este, cel puțin deocamdată, la polul opus, în ceea ce privește numărul de depresii diagnosticate. Stigmatul social este încă atât de răspândit încât numărul celor ce se adresează terapeuților este mult prea scăzut. În felul acesta, nu putem afla adevărata dimensiune a problemei. Ar fi îngrijorător și trist ca mulți pacienți să ducă în tăcere și fără ajutorul corespunzător o afecțiune care ar putea fi tratată.

Un mesaj plin de optimism, important atât pentru cei afectați de depresie, dar și pentru cei apropiați lor, ne este transmis de scriitorul Andrew Solomon, într-un interviu acordat Ana-Mariei Sandu de la Dilema Veche. S-a întâmplat cu ocazia lansării traducerii în română a cărții sale “Demonul amiezei”. Cu acest prilej, Andrew Solomon spunea: “Simt că depresia m-a făcut mai uman și mai empatic; că m-a făcut să trăiesc mai acut bucuriile din viața mea; că m-a făcut să sărbătoresc fiecare zi în care mă trezesc dimineața fără să mă simt deprimat.”

 

Articol realizat de Mirela Mustață, Redactor E-Asistent, Specialist în Comunicare și Relații Publice, PhD.

Surse:

Dilema veche, nr. 543, 10-16 iulie 2014 – Interviu de Ana Maria Sandu cu Andrew Solomon, autorul cărții “The Noonday’s demon” (Demonul amiezei)”

Seligman, Martin, E.P., “Ce putem și ce nu putem schimba” – Martin E.P. Seligman – Editura Humanitas, București, România, 2013, ISBN – 978-973-50-3966-0.

Solomon, Andrew, “The Noonday Demon – An Anatomy of Depression”, Random House, Vintage, London, UK, 2014, ISBN – 978-0-099-27713-2

http://www.eva.ro/sanatate/psihiatrie/depresia-de-sarbatori-articol-21786.html

http://www.eva.ro/sanatate/anotimpul-rece-creste-riscul-de-depresie-articol-65876.html

http://www.psychologytoday.com/blog/wired-success/201011/why-people-get-depressed-christmas

http://zumi.md/sanatatea-ta/cum-tii-ca-suferi-de-depresie-vezi-care-sunt-primele-semne

Share This Post