Agenția Internațională pentru Cercetări privind Cancerul a Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) includea pe lista de posibili factori cancerigeni telefoanele celulare, în anul 2011. Era un anunț ce stârnea unde de șoc în rândul opiniei publice din multe țări.
În ultimele două-trei decenii, odată cu explozia folosirii celularelor la nivel mondial, care a crescut exponential, atingând în 2014 impresionanta cifră de 7 miliarde de abonamente, se efectuaseră mai multe cercetări asupra efectelor folosirii acestor dispozitive asupra corpului uman.
Rezultatele cercetărilor efectuate până la momentul anunțului Agenției Internaționale pentru Cercetări privind Cancerul fuseseră mai degrabă unanime în a arăta că nu există nicio legătură demonstrată științific între folosirea telefoanelor celulare și apariția cancerului, în special a celui cerebral.
Motivul îngrijorării crescânde din lumea medicală și din opinia publică era și este legat de radiația electromagnetică emisă de telefoanele celulare și de faptul că țesuturile din jurul locului unde este ținut celularul absorb această energie. Celularele comunică transmițând unde radio printr-o rețea de antene fixe numite stații de bază. Aceste unde radio sunt o formă de radiație electromagnetică, radiație care este de două feluri – ionizantă (de exemplu, razele X, razele gamma, radonul și razele cosmice) și neionizantă (de exemplu, undele radio sau cele de frecvență extrem de joasă). Spre deosebire de radiația electromagnetică ionizantă, despre care este știut că poate crește riscul apariției cancerului, undele radio nu pot rupe legăturile chimice ale celulelor și nici nu pot cauza ionizare în corpul uman.
Prin cercetările efectuate până acum pe subiectul posibilei legături cauzale dintre folosirea celularelor și apariția cancerului, s-au analizat, în primul rând, ratele de cancer cerebral din ultimii ani, odată cu explozia folosirii celularelor în lume, precum și gradul de folosire a celularului de către persoanele care suferă de cancer cerebral față de cele care nu suferă de cancer cerebral. Vasta majoritate a acestor studii nu a dovedit nicio legatură între utilizarea celularelor și posibile efecte vătămătoare, cu atât mai puțin apariția cancerului.
Al doilea obiect principal de studiu a fost rata de utilizare a celularelor de către persoanele cu cancer cerebral, însa și aici rezultatele sunt neconcludente. Studiul international Interphone din 2000 a inclus 5000 de oameni suferind de cancer cerebral din 13 țări, care au fost comparați cu oameni cu stil de viață asemănător care nu aveau cancer cerebral. Rezultatele nu numai că au fost neconcludente, ci chiar au produs confuzie – exceptându-i pe utilizatorii de forță (cărora le creștea riscul pentru 2 tipuri de tumori cerebrale), celularele păreau a scădea riscul de cancer cerebral (în cazul utilizatorilor ocazionali sau moderați). Aceste rezultate mai degrabă contradictorii au fost atribuite problemelor de design ale studiului în sine și dificultăților participanților de a-și aminti corect și complet detaliile legate de folosirea în trecut a telefoanelor mobile.
Majoritatea cercetătorilor în domeniu au concluzionat, astfel, în urma analizei datelor disponibile până acum, că radiațiile neionizante emise de celulare nu pot cauza cancer, neputând afecta ADN-ul celulelor, spre deosebire de cele ionizante. Pe de altă parte, radiațiile emise de celulare produc căldură, care penetrează apoi celula. Astfel, s-a observat, la cei care țin telefonul la ureche timp de 50 de minute, o creștere cu 7% a metabolismului glucozei în zona cea mai apropiată de antenă. Nu se știe însă dacă această creștere a metabolismului glucozei este nocivă sau irelevantă.
În teorie, în cazul în care celularele pot duce la apariția cancerului cerebral, copiii ar fi mai expuși acestui risc decât adulții, deoarece sistemul lor nervos este încă în curs de dezvoltare și, deci, mai vulnerabil unor asemenea factori de risc. În plus, capul lor este mai mic decât al adulților și ar primi deci o expunere proporțională mai mare la câmpul de unde radio emise de celulare. Până acum, însă, rezultatele cercetărilor efectuate pe copiii cu cancer nu sprijină aceasta teorie. Prima analiza publicată pe această temă a apărut ca urmare a unui studiu cuprinzător, numit CEFALO, desfășurat în Danemarca, Suedia, Norvegia și Elvetia pe copii diagnosticati cu tumori cerebrale între 2004 și 2008, cu vârste între 7 și 19 ani. Cercetătorii nu au găsit nicio legătură între folosirea celularelor și riscul de cancer cerebral pentru acest grup. Ei au notat, totuși, că rezultatele studiului nu exclud posibilitatea să existe o creștere nesemnificativă a riscului de cancer cerebral la copiii care folosesc celularele și că, pentru a se valida existenta unui risc crescut, este nevoie de date colectate în cadrul unor studii care să acopere o perioadă mai lungă de timp și să folosească măsurători obiective, în loc de chestionare completate de participanți și amintiri ale acestora.
Dacă celularele produc cancer, ar trebui să vedem o creștere semnificativă a incidenței cancerului cerebral în rândul populației, ceea ce nu s-a întâmplat, cel puțin nu încă. Astfel, atât în SUA, cât și în Scandinavia, numărul cancerelor cerebrale nu a crescut în perioada 1987-2007, perioada de creștere explozivă a folosirii celularelor.
Există, totuși, un motiv destul de important pentru a privi rezultatele cercetărilor de până acum cu precauție. Este nevoie, de obicei, de trecerea unei perioade destul de îndelungate între folosirea unui nou agent cancerigen – precum a fost și tutunul – și observarea unei rate crescute a incidenței cancerului. În acest moment, este posibil să fi trecut prea puțin timp de la începutul folosirii celularelor pe scara largă pentru a se putea detecta o creștere a incidenței cancerului care să poată fi atribuită în mod direct folosirii celularelor.
Concluzia? Până acum, nu se știe dacă celularele pot cauza cancer, neexistând date concludente că folosirea celularelor crește riscul apariției cancerului. Cu toate acestea, specialiștii recomandă reducerea gradului de folosire a celularelor sau folosirea lor pe difuzor sau cu dispozitiv “mâini libere” sau orice măsură care îndepărtează antena celularului, care este de obicei chiar în celular, de capul nostru. De asemenea, orice metodă care combate apariția radicalilor liberi, inclusiv administrarea de antioxidanți, ne va ajuta în diminuarea potențialelor efecte nocive ale undelor radio emise de celulare, deoarece o posibilă legatură cu cancerul ar fi generarea de radicali liberi în timpul creșterii nivelului de căldură absorbit de celulele din zona corpului uman aflată în apropierea celularului în funcțiune. De asemenea, daca este posibil, evitați să țineți celularul în zona taliei sau șoldurilor, deoarece aceasta expune oasele șoldurilor radiației emise de celular, ceea ce poate afecta producția de celule rosii a organismului, 80% din aceasta fiind generată de oasele șoldurilor.
Acum ne aflam într-un punct în care cercetările existente nu confirmă existența vreunei legături cauzale între folosirea celularelor și cancerul cerebral, însă, având în vedere numărul semnificativ de utilizatori de celulare, înțelegerea efectelor pe termen lung a folosirii lor intensive a devenit un subiect important de sănătate publică la nivel global.
Ca urmare, multe organisme naționale și internaționale, precum OMS, au început recent o nouă serie de studii cuprinzătoare menite să aducă mai multă lumină asupra acestui subiect fierbinte. Până atunci, aplicarea recomandărilor de mai sus privind folosirea celularelor ne este la îndemână pentru reducerea efectelor potențial nocive asupra sănătății noastre.
Articol realizat de Mirela Mustață, Redactor E-Asistent, Specialist în comunicare și relații publice, PhD.
Surse de documentare:
Besser, Richard, Dr., “Spune-mi adevarul, doctore”, Bucuresti, Lifestyle Publishing, 2014, ISBN 978-606-8566-09-2
http://www.cancer.gov/cancertopics/factsheet/Risk/cellphones
http://www.who.int/mediacentre/factsheets/fs193/en/
http://www.lef.org/magazine/2007/8/report_cellphone_radiation/Page-01
