Studiile arată că gena 5-HTTLPR influențează modul în care oamenii reacționează în fața adversității

 

Ne întrebăm deseori care sunt factorii care influențează modul în care fiecare dintre noi reacționează în fața evenimentelor stresante ale vieții, de ce unii reușesc să facă față cu succes adversității extreme, în timp ce alții se prăbușesc psihic în situații mult mai “blânde”.
Multe voci din lumea medicală afirmau de ceva vreme că factorii genetici influențează modul în care reacționăm în situații stresante, iar rezultatele studiilor numeroase făcute în ultimii ani par a duce, în sfârșit, la încheierea controversei care a existat pe această temă.
Gena “depresiei” – gena 5-HTTLPR, numită și gena transportorului serotoninei – a apărut pentru prima oară pe “ecranele radarelor” în 2003, dând naștere multor speranțe că “descifrarea” ei ar putea contribui la înțelegerea și tratarea mai eficace a tulburărilor anxioase sau depresive.
Tocmai această speranță a făcut ca descoperirea genei 5-HTTLPR să fie considerată drept una dintre cele mai importante descoperiri științifice ale anului 2003. În 2009, totuși, perspectiva părea a se răsturna când rezultatele câtorva studii puneau la îndoială influența acestei gene asupra riscului de apariție a depresiei în situații stresante.
Cercetările au continuat cu și mai multă asiduitate, iar trecerea în revistă a rezultatelor obținute în ultimii ani în cadrul unor studii care au implicat, în principal, perechi de gemeni, au adus dovezi clare că varianta scurtă a genei 5-HTTLPR influențează, fără doar și poate, abilitatea de a face față cu succes adversității sau, din contră, de a dezvolta tulburări depresive.
Astfel, în fața unor situații de adversitate, oamenii care au variația genetică scurtă pentru 5-HTTLPR sunt expuși unei probabilități mai mari de a suferi de episoade depresive decât cei cu variația genetică lungă a aceleiași gene.
Tocmai rezultatele unor astfel de studii făcute cu perechi de gemeni sau membri ai aceleiași familii îi făcuseră pe cercetători să suspecteze existența unei legături între materialul genetic și susceptibilitatea față de tulburările depresive. Unul dintre rezultatele de interes în această privință a fost faptul că riscul de a dezvolta o tulburare depresivă creștea în cazul membrilor care erau expuși unor situații foarte stresante.
Astfel, nu toate evenimentele stresante ale vieții sunt egale din punct de vedere al riscului de a duce la depresie. De exemplu, gena 5-HTTLPR crește riscul de a dezvolta tulburări depresive în cazul acelor oameni care au trecut prin episoade de abuz în copilărie sau au avut suferințe medicale severe, prin comparație cu alte evenimente stresante ale vieții.
Nu se cunoaște încă mecanismul exact prin care această genă influențează resorturile depresiei, ci doar că cei care au această variație scurtă a genei reacționează exacerbat în situații de viață stresante, fie el stres negativ, dar și pozitiv.

 

 

 

 

 

Legaturile neuronale (sinapsele), impactate de nivelul de serotonina eliberat, ar putea fi mecanismul care face diferența in reactia la stres

 

Unul dintre posibilele mecanisme prin care aceste mutații genetice predispun la depresie poate fi, de exemplu, prin diminuarea producției factorilor de creștere care (inter) acționează pentru dezvoltarea creierului. De asemenea, o genă aberantă ar putea crește sau micșora cantitatea de neurotransmițători (serotonină, de exemplu) eliberați spre neuroni și sinapse sau durata activității acestora.

În acest context, cheia mecanismului pare a sta în elementele genetice care sunt implicate în sinteza și acțiunea serotoninei. Dintre aceste elemente, un rol foarte important îl joacă proteina de absorbție a serotoninei, care este localizată în terminațiile și dendritele neuronilor care eliberează serotonina.

Majoritatea cercetătorilor implicați în studierea acestor mecanisme afirmă că această variație genetică nu este o cauză a depresiei, ci un factor care crește riscul apariției acesteia la anumiți indivizi.

Varianta scurtă a genei 5-HTTLPR îi face pe cei în cauză mai sensibili la efectele adversității. Astfel, nu este o certitudine că prezența acestui factor genetic va duce la apariția depresiei în situațiile în care acei oameni trec prin situații stresante, el fiind o variabilă în ecuație, dar nu singura.

Există și alți factori care influențează riscul de apariție a depresiei, unul dintre cei menționați destul de des fiind și personalitatea, care este, în mare parte, modelată de factorii de mediu, inclusiv de procesul de socializare.

Cercetătorii din domeniu susțin că, după ce în ultimii 10-15 ani s-au investit resurse considerabile în studierea acestei gene și demonstrarea indiscutabilei ei influențe asupra riscului de depresie, este momentul ca cercetările să fie duse spre un alt nivel.

Astfel, eforturile și resursele trebuie să se axeze, în continuare, pe modul în care descoperirile de până acum pot duce cât mai rapid la găsirea unor tratamente (mai) eficace pentru depresie, odată înțelese mecanismele neuro-cerebrale care se declanșează când oamenii cu variația genetică scurtă a genei transportorului serotoninei (gena 5-HTTLPR) trec prin situații stresante.

Articol realizat de Mirela Mustață, Redactor E-Asistent, Specialist în comunicare și relații publice, PhD.

Surse de documentare:

http://archive.sciencewatch.com/ana/hot/med/11marapr-med/

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/18834553

http://www.webmd.com/depression/news/20110104/depresssion-gene-linked-to-response-to-stress

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/17721766

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/15877307

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/18294422

https://www.sciencenews.org/blog/scicurious/stress-and-susceptible-brain

http://antiagingworld.net/how-stress-and-depression-affect-brain-size/