Prezentarea Doamnei Profesor Notter a început cu o foarte inspirată călătorie în timp, de mare actualitate și relevanță pentru asistenții medicali de azi și presiunile pe care le au de înfruntat: fișa postului de asistent medical dupa cum era ea văzută de Florence Nightingale

Câteva dintre provocările comune, provocări care sunt încă atât de familiare asistenților de azi sunt oferirea de îngrijiri unui număr ridicat de pacienți în timp ce au de îndeplinit și alte îndatoriri, să le numim administrative, programul de lucru, salariul…Iar aceste provocări par a fi din ce în ce mai semnificative din cauza crizei financiare care domină sistemele de sănătate din majoritatea țărilor din lume, care sunt puse să facă față unui număr crescând de pacienți cu resurse insuficiente.

Prezentarea se axează pe sublinierea rolului bunelor practici din îngrijirile medicale în a ajuta sistemul să răspundă provocărilor actuale prin beneficiile pe care le aduc tuturor celor implicați – personal medical, pacienți și managementul unităților medicale.

Dintre beneficiile aduse asistenților medicali de procesul de dezvoltare și implementare a bunelor practici, autoarea scoate în evidență capacitatea acestora de a contribui la dezvoltarea abilităților de conducere și autonomiei la locul de muncă și, ca urmare, a unei satisfacții profesionale crescute și facilitarea procesului de identificare de către asistenții medicali a zonelor care au nevoie de îmbunătățire. Pentru pacienți, beneficiile sunt satisfacția crescută față de calitatea serviciilor de îngrijire și o mai bună colaborare cu personalul medical, însoțite de reducerea întârzierilor din procesul de îngrijire, în timp ce pentru organizații se poate observa optimizarea folosirii resurselor și capacitatea îmbunătățită de a monitoriza și evalua standardele de îngrijire.

Prezentarea se încheie cu o trecere în revistă a beneficiilor aduse de standardele de asistența medicală (aplicare uniformă a proceselor de îngrijire, facilitarea practicării îngrijirilor bazate pe dovezi și facilitarea monitorizării și aplicării stricte a standardelor de calitate), dar și a posibilelor obstacole în calea adoptării lor (atitudini și emoții – rezistența la schimbare, frica, obiceiurile, presiunea timpului).

În continuarea prezentării făcute la Conferința OAMMR 2015, discutăm cu Doamna Profesor Joy Notter despre aspectele cheie ale temei acoperite.

Ați început prezentarea cu o introducere despre Florence Nightingale. Și având în vedere ce am auzit despre profesia de asistentă medicală în acele timpuri, cineva se poate întreba – “atunci s-a schimbat ceva în profesia aceasta în ultimii 100 de ani?”

Am început prezentarea în felul acesta și fiindcă sunt membră a ordinului Florence Nightingale și predau cursurile dezvoltate de ea și sunt foarte mândră de aceste lucruri. Iar motivul principal pentru care am menționat-o este pentru ca ea milita pentru schimbarea practicarii profesiei, pentru schimbarea îngrijirilor medicale. Pe vremea când practica Florence Nightingale, spitalele nu erau cele mai curate locuri, așa că apelul către asistentele medicale de a face întâi curațenie era absolut necesar. Iar după rezolvarea acestei probleme, asistentele puteau fi pregătite pentru a acorda îngrijirile necesare.

Am vrut să arăt cum a început totul – asistentele aveau câte 50 de pacienți fiecare și aveau și de facut curățenia. Asistentele puteau face diferența și au facut-o! Dar aveau nevoie de organizare, de structură, iar Florence Nightingale le-a oferit și aceste lucruri.

Din experiența dumneavoastră vastă, care este cea mai mare provocare pentru asistenții medicali în a adopta practica centrată pe pacient și bazată pe dovezi?

Unul dintre cele mai importante aspecte pe care trebuie să le menționam aici este că, în trecut, eram considerați “asistenți” ai doctorilor și controlati ca atare. Iar noi nu suntem și nu trebuie să fim considerați asistenții nimănui, noi suntem practicieni independenți. Trebuie să avem curajul și încrederea în noi să spunem că lucrurile trebuie să se schimbe. Și o asemenea schimbare către practica centrată pe pacient și bazată pe dovezi poate și trebuie să înceapă la scară mică, trebuie să înceapă cu mine și cu tine. Și apoi trebuie să continuăm să mișcam lucrurile înainte. Este important să le dăm asistenților medicali cunoștințele și aptitudinile și încrederea de a spune “trebuie să facem lucrurile diferit.” Asistenții medicali trebuie să caute dovezi și să aibă destulă încredere în ei înșiși și ce știu pentru a putea spune medicilor “cred că…” și nu “dumneavoastră ce credeți?” Cred că aceasta este o schimbare mare în mentalitatea lor. Asistenții medicali pot schimba lumea, dar trebuie să înceapă la scară mică și să câștige încrederea celor care le-au spus până acum ce trebuie să facă.

Ați vorbit în prezentarea dumneavoastră și despre supravegherea clinică. Puteți să ne dați 1-2 exemple specifice despre ce înseamnă acest lucru în practica clinică de zi cu zi?

Supravegherea clinică înseamnă să ai un set de standarde, să ai programe agreate care protejează siguranța pacienților, care asigură un nivel crescut al îngrijirilor medicale. Aceste standarde pot varia de la un spital la altul, însă este important ca ele să poată asigura un nivel optim de calitate a îngrijirilor medicale. În abordarea centrată pe pacient, există un risc ca fiecare spital să-și construiască propriul set de standarde care, dacă nu sunt monitorizate, să ducă la un nivel scăzut de calitate a îngrijirilor, în anumite cazuri. De aceea e nevoie de introducerea unor standarde de calitate și a supravegherii clinice, pentru a te asigura ca pacientul primește îngrijiri cu același nivel de calitate indiferent la ce spital se duce. Iar în Marea Britanie, supravegherea clinică este organizată și condusă de asistenții medicali.

Cum ați reușit acest lucru?

A fost ca efectul apei care lovește o piatră. A început cu faptul că nu avem destui doctori, așa că a trebuit să gasim feluri în care să oferim îngrijiri de calitate și atunci a devenit evident că, dacă îi pregătești corespunzător, asistenții medicali pot face acest lucru, să asigure îngrijiri de calitate, iar doctorii se pot ocupa de problemele mari. A trebuit să treacă 20 de ani ca toate aceste lucruri să fie acceptate pe deplin în Marea Britanie. Olanda e cu 10 ani în urma noastră, însă recuperează rapid și, dacă te uiți în jur, poți să realizezi că domeniul îngrijirilor medicale merge înainte, iar asistenții medicali sunt o resursă vitală pentru această schimbare.

Care este modul cel mai eficace în care putem schimba atitudinea și comportamentele personalului medical în privința practicii bazate pe dovezi?

Schimbarea nu poate fi impusă de sus în jus, dar trebuie să ai aprobarea managementului pentru a începe procesul de schimbare. Și am făcut parte din multe proiecte în care managementul accepta că lucrurile trebuie să se schimbe, dar o făcea cu dificultate și rămânea cu resentimente. Atunci interveneam noi, echipa proiectului, iar managementul trebuia să ne lase mână liberă.

Iar apoi trebuie lucrat cu asistenții, pornind de la întrebările “ce faceți bine?” , “care sunt lucrurile cu care nu vă simțiți confortabil și pe care ați vrea să le schimbați?” și “ce trebuie schimbat” și “ce nu puteți schimba?” Începi întotdeauna cu lucrurile pozitive, cele care merg bine, iar pe acestea le păstrezi. Iar pentru celelalte procesul de schimbare durează, poate lua chiar și până la 2 ani să finalizezi procesul într-un anumit spital. Și pentru ca acest proces de schimbare să se întâmple, stabilești obiective și le dai asistenților autonomia să găsească soluțiile pentru a le atinge. Și este revigorant să vezi transformarea.

În primul rând, văzând lucrurile pe care le fac bine, asistenții medicali primesc un influx de moral și încredere în sine.   Iar pentru lucrurile care trebuie schimbate, trebuie doar să îi organizezi în grupuri de lucru și să îi lași să găsească soluția. Iar acest lucru se întâmplă, totul pornește când cineva vine cu o idee. Iar de acolo, lucrurile aproape că se întâmplă de la sine și apoi asistenții dintr-o secție îi pregătesc și pe cei din alte secții și schimbarea apare în întregul spital.

Care este povestea cea mai de succes în privința adoptării bunelor practici clinice la care ați participat și care a fost secretul?

Un proiect care m-a impresionat a fost într-o casă de îngrijire a pacienților cu demență, unde, la sfârșitul proiectului, pacienții nu mai stăteau în camerele lor, ci ieșeau în afara clădirii și făceau lucruri cu familiile lor. De asemenea, am avut un proiect în Kenya, într-un sat cu pacienți cu HIV-SIDA, pentru a crea un sistem sustenabil de îngrijire cu cele câteva asistente medicale din sat. Am reușit, iar succesul se datorează asistentelor de acolo. Sunt multe lucruri pe care le poți face, însă esența lor e mereu aceeași, încrederea și parteneriatul cu pacientul și familia lui. În abordarea centrată pe pacient, nu poți spune “știu”, ci “te rog să-mi spui.”

Credeți că aceste proiecte v-au schimbat într-un anumit fel?

Da, acum știu că trebuie să învăț mai mult. Lucrez acum într-un proiect în Vietnam și încrederea pe care ți-o acordă oamenii te face să te simți umil. Dar cealaltă față a încrederii este responsabilitatea și această responsabilitate, de a ghida și sprijini oamenii, este una foarte mare. Prețul platit sunt orele lungi de muncă. Dar iubesc să-i văd pe oameni schimbându-se și apoi plăcându-le ce fac.

Și în încheiere aș vrea să spun că m-am bucurat din plin de vizita mea în România și participarea la Conferință. Oamenii au fost atât de buni cu mine. Și am și înțeles multe dintre cuvintele pe care le spuneau. Și-mi place să văd schimbarea în…mișcare, iar asistentele medicale de aici progresează atât de repede în a prelua controlul asupra profesiei lor, ceea ce m-a bucurat foarte mult. Și atât pentru mine, cât și pentru Una (n.a. Una Lyon, o alta invitata de peste hotare), ar fi o mare plăcere să lucrăm împreună cu asistentele medicale de aici.

 

A consemnat Mirela Mustață, Redactor E-Asistent, Specialist în Comunicare și Relații Publice, PhD.