Medicina ortomoleculară – speranțe pentru prevenirea și tratarea bolilor psihice

bolipsihiceMedicina ortomoleculară nu este o ramură nouă în medicină. Abordarea este prezentată pentru prima oară în 1968 de biologul molecular Linus Pauling, de 2 ori câștigător al premiului Nobel, în articolul “Psihiatria Ortomoleculară” apărut în revista “Science”.

Prin medicina ortomoleculară, Pauling descria folosirea de substanțe considerate “naturale” pentru organism (minerale, vitamine, nutrienți, în general) pentru prevenirea sau tratarea bolilor prin atingerea echilibrului molecular (“orto”-corect) la nivelul organismului.

Principiile de bază ale acestui domeniu au fost aplicate chiar și înainte de folosirea termenului de “medicină ortomoleculară” de către Linus Pauling. Astfel, în anii 1950, Abram Hoffer a condus, în 4 spitale de boli mentale și 3 secții de psihiatrie, un studiu despre tratamentul schizofreniei cu ajutorul nutrienților și a înregistrat succese în această privință folosind niacina (vitamina B3 sau acidul nicotinic), reușind dublarea ratei de recuperare, de la 35% la 70%.

Este drept, totuși, că medicina ortomoleculară a căpătat proeminență doar în ultimele două-trei decenii, iar dovezile tot mai clare despre dezechilibrele chimice de la nivelul creierului care pot cauza depresie au contribuit și ele la creșterea profilului acestei ramuri a medicinei. Oamenii de știință au suspectat de aproape 30 de ani că mono-aminele – elemente chimice precum serotonina, norepinefrina sau dopamina, elemente care reglementează dispoziția – sunt la un nivel scăzut în timpul episoadelor depresive majore. Totuși, până recent nu fuseseră descoperite explicații convingătoare cu privire la cauzele acestor dezechilibre chimice. Această situație s-a schimbat recent, odată cu apariția unor studii care descifrează mecanismele bio-chimice din spatele depresiei. Este un pas extrem de important în lupta împotriva acestei boli, acum a patra cauză principală de mortalitate sau dizabilitate la nivel mondial, dar așteptată să devină a doua, până în 2020.

Modul de funcționare a creierului este afectat de concentrațiile moleculare ale multor substanțe din organism. Concentrațiile optime ale acestor substanțe pentru o anumită persoană pot diferi semnificativ de cele pe care i le furnizează regimul său alimentar sau “mașinăria” lui genetică. Aceste argumente bio-chimice sau genetice sprijină ideea că medicina ortomoleculară, care urmărește furnizarea concentrației optime a nutrienților importanți prezenți în creier, poate deveni metoda indicată de tratament pentru mulți pacienți cu tulburări psihice.

Simptomele mentale ale avitaminozei pot apărea uneori cu mult timp înaintea apariției simptomelor fizice. Se presupune că acest organ, creierul, este mai sensibil față de schimbările concentrației unor substanțe vitale decât alte organe sau țesuturi. Mai mult, există posibilitatea ca, pentru anumite persoane, concentrația cerebro-spinală a unei substanțe vitale să fie la un nivel scăzut, în timp ce concentrația aceleiași substanțe să fie normală în sânge sau limfă. Această situație poate fi cauzată de o anomalie fiziologică produsă, de exemplu, de permeabilitatea scăzută pentru acea substanță a interfeței sânge-creier sau de rata crescută de metabolizare a substanței în creier, ceea ce poate duce la apariția unei deficiențe cerebrale sau chiar a unei boli mentale. Tulburările de acest gen pot fi numite boli ale unor deficite cerebrale localizate.

Se presupune că genele responsabile pentru anomaliile (deficiențele) din concentrația unor anumite substanțe vitale din creier pot fi responsabile pentru penetrarea crescută a așa-zisei gene a schizofreniei sau că aceasta poate fi ea însăși o genă care duce la apariția unei deficiențe cerebrale localizate a uneia sau mai multor substanțe vitale.

În acest context, o întrebare fundamentală a medicinei ortomoleculare este în ce măsură funcționarea psihologică sănătoasă este afectată de o dietă sub-optimă din punct de vedere nutrițional. Este bine cunoscut că înfometarea sau semi-înfometarea poate duce la afectarea serioasă a funcției cognitive, a emoțiilor si comportamentului.

În mod obișnuit, simptomele sunt iritabilitatea, apatia, lipsa de inițiativă, indecizia sau problemele de memorie și concentrare. În timp ce aceste manifestări sunt prezente, în mod normal, când lipsesc majoritatea nutrienților, cum este cazul unor condiții de înfometare, ele pot apărea și în cazul deficitului doar uneia sau a două substanțe vitale.

Astfel, pelagra, care este o boală dată de deficitul de niacină și triptofan, are, ca simptome psihologice timpurii, depresia, anxietatea sau oboseala cronică.

Multe studii experimentale arată că pot apărea tulburări psihice și în cazul deficitului de vitamina B1, niacină (B3), vitamina B12 sau biotină. Ele au arătat că multe diete pentru scăderea în greutate, în cazul în care nu sunt echilibrate nutrițional, pot duce la stări nevrotice.

Pornind de la principiul că energia necesară pentru funcționarea psihologică normală este furnizată prin procesul gradual prin care grăsimile, carbohidrații și proteinele sunt metabolizate, specialiștii în medicină ortomoleculară încearcă să identifice, în cazul tulburărilor psihice, verigile slabe ale acestor procese metabolice de generare și eliberare a energiei pentru a putea apoi compensa prin administrarea de substanțe naturale.

Dacă anumite procese bio-chimice fundamentale din organism sunt “tulburate”, pot apărea instabilitatea emoțională sau chiar simptome psihotice, însă acestea pot fi tratate, conform medicinei ortomoleculare, prin administrarea unei doze relativ masive de vitamine și minerale.

În anii 1970, câțiva oameni de știință au descris câteva tulburări metabolice legate de vitamine, cauzate în principal de anomalii ale enzimelor, care răspund foarte bine administrării diverselor tipuri de vitamina B. Simptomele acestor tulburări metabolice includ dizabilitățile de învățare, problemele comportamentale, tulburările emoționale și chiar stările psihotice.

Mulți specialiști în medicina ortomoleculară sugerează că multe cazuri de schizofrenie sunt generate, de fapt, de deficitul de niacină (vitamina B3) și că aproape 80% dintre cei cu tulburări schizoide pot fi reabilitați prin administrarea unor mega doze (ca. 4000 mg zilnic) din această vitamină. Aceasta ilustrează ideea de bază a medicinei ortomoleculare, care se fundamentează pe principiul că bolile, inclusiv cele psihice, apar când organismul iese din starea de echilibru molecular și, astfel, nu mai consumă sau produce elementele bio-chimice după cum are nevoie.

Ca urmare, conform medicinei ortomoleculare, oamenii trebuie educați pentru a înțelege relația extrem de strânsă și delicată dintre funcționarea organismului și starea de sănătate emoțională, pe de o parte, și factorii biologici precum dieta, pe de alta parte, pentru a-și putea asigura aportul optim de substanțe naturale în funcție de nevoile organismului propriu.

 

Articol realizat de Mirela Mustață, PhD, Redactor E-asistent

 

Surse:

INTERNATIONAL HEALTH NEWS, William R. Ware, PhD – Editor, No. 257 May 2015

http://sap.sagepub.com/ – An analysis of the relationship between nutrition and psychological health – D.J.A. Edwards, Department of Psychology, Rhodes University, Grahamstown

http://www.orthomolecularhealth.com/about/

http://www.sciencemag.org/content/160/3825/265.abstract

http://www.orthomolecular.com/?ctr=illness&act=show&id=17

https://riordanclinic.org/what-we-do/high-dose-iv-vitamin-c/

http://psychcentral.com/news/2006/11/09/depressions-chemical-imbalance-explained/398.html

http://www.orthomolecular.com/?ctr=article&act=show&id=37

http://www.orthomolecular.com/?ctr=article&act=show&id=37

Share This Post