Povestiți-mi care a fost cel mai frumos moment al echipei pe care o conduceți.

Cel mai frumos moment este legat de ceea ce prezentăm noi la Gală, un caz care, pe noi, ne-a impresionat enorm. Este vorba despre un pacient cu o tumoră care a necesitat o intervenție de urgență, dupa care au apărut complicații care au dus la alte intervenții neuro-chirurgicale, 13 în total. Un caz extrem de complex care a impus o spitalizare de aproape 8 luni.

Efortul pe care l-am depus s-a îmbinat cu cel al familiei, în special al soției. Ea ne-a fost sprijin întotdeauna și ne-a mobilizat, de multe ori, spunându-ne “eu trebuie să plec acasă cu Cătălin pe două picioare, am doi copii de crescut”.

Am muncit enorm și prima satisfacție după munca neîntreruptă de 4-5 luni a fost prima comunicare cu el, care a fost în scris. A scris numele soției, numele copiilor, cu litere ca ale unui preșcolar. A fost foarte emoționant, impresionant pentru noi. Și apoi, treptat-treptat, am început să comunicăm prin strângeri de mână, prin privire, și apoi am început cu limbajul verbal. Acum suntem multumiți că el este independent, chiar dacă nu încă total.

Soția este alături de el, sunt niște oameni care se iubesc și merg mai departe împreună. Sunt un exemplu. Aceasta a contat mult și pentru noi, pentru echipa medicală.

Am făcut o serie de cercetări și am văzut că pacienții care sunt în comă îi simt pe cei de alături, simt că luptăm pentru ei și acest lucru poate să îi aducă pe drumul cel bun.

De cât timp sunteți o echipă? De cât timp o construiți?

În secție lucrez din 1979, iar, în această echipă minunată, din 1993. Am cea mai mare vechime din echipă. Multe dintre colege vin din școlile postliceale. Au venit în practică și au muncit alături de noi. Ele s-au lipit de echipă, am văzut că le place, iar acest lucru este foarte important fiindcă neurochirurgia este grea. Și am văzut că vor să vină să-și desfășoare activitatea la noi după absolvirea școlii. Cred că acest stagiu practic, care ne oferă nouă ocazia să-i vedem muncind și lor posibilitatea să-și aleagă locul de muncă, este foarte important.

Practic, v-ați crescut bobocii, sunt echipa de suflet…

Da, da.

Care a fost cea mai dificilă situație în echipă?

Am simțit mereu sprijinul echipei. Nu pot să spun că am avut un moment de descumpănire, de răscruce, în care am fost nemulțumită de echipă.

Lucruri mărunte apar tot timpul, dar este normal să apară, suntem oameni, cu zile mai bune și mai proaste.

V-ați gândit ce înseamnă pentru echipă acest premiu pe care îl câștigați? Îl simți ca fiind important pentru echipă?

Premiul este al spitalului și nu numai al celor 3 echipe care au contribuit în mod special la îngrijirea acestui pacient. Pe lângă cele 3 echipe, putem să-i nominalizăm și pe cei din blocul operator, care sunt oricând gata să intre în sala de operații, oricând gata să ne ajute.

Ce simțiți că vă leagă? Aveți o valoare comună?

Da, ne leagă dragostea de oameni, dragostea de profesie. Eu, una, eram aproape un copil când am terminat liceul sanitar. Așa era la vremea respectivă. Aveam 19 ani. Mi-a plăcut profesia, mi-a plăcut să fiu între oameni tot timpul. Simt că acest lucru e valabil și pentru colegii mei. Altfel nu poți să-ți desfășori activitatea la cel mai înalt nivel. Și stabilitatea echipei noastre este tot o dovadă în acest sens. Ne place să facem ce facem acum. În neurochirurgie, munca este foarte complexă și deosebita de cea din alte specialități. Așa cred eu.

Ce vă place cel mai mult când lucrați cu echipa?

Faptul că nu trebuie să spun de două ori același lucru, că ne înțelegem din prima, câteodată chiar și fără cuvinte.

Despre colegele dumneavostră, mă refer la cele care au venit recent din școala postliceală, ce ați descoperit de când lucrați în aceeași echipă și nu știați înainte?

Că sunt coechipiere adevărate. Se potrivesc foarte bine cu stilul echipei. S-au unit între ele, nu s-au împărțit în grupulețe. Sunt o adevărată echipă. Mai discută în contradictoriu, dar într-un mod constructiv și se ajută întotdeauna una pe cealaltă.

Este acesta secretul succesului echipei dumneavoastră, faptul că sunteți atât de uniți, că vă sprijiniți mereu?

Da, acesta este unul dintre ingredientele cheie pentru succesul echipei. Vreau să vă spun că sunt foarte mândră de echipa mea.