Cum a decurs cariera dumneavoastră, unde ați început și cum a continuat până la pensie?

Am lucrat în aceeași unitate, timp de 44 de ani. După terminarea școlii, am optat pentru Spitalul Giulești. Terminând cu nota 10, am avut posibilitatea să optez pentru oricare dintre cele 8 spitale care aveau locuri disponibile, dar eu am preferat Spitalul Giulești. Am fost repartizată în secția de Terapie Intensivă. A fost o perioadă foarte grea – foarte multe urgențe și cazuri grave. Erau interzise chiuretajele și aveam foarte multe avorturi provocate. Aceea a fost perioada formării mele. Cu multă dăruire și abnegație, am încercat să le ajut pe acele femei, atât pe partea de anestezie, cât și în cea de îngrijire post-operatorie. Regret acea perioadă, dintr-un anumit punct de vedere, din altele, nu. Nu știu dacă m-aș fi putut forma atât de bine dacă nu aveam o perioadă atât de intensă la început. Mi-am însușit aproape tot ce se putea.

Dupa perioada aceasta, am fost solicitată să ma ocup de tratamentul de sterilitate. Acolo era cu totul și cu totul altceva decât la Terapie Intensivă, însă era o activitate legată de obstretica și ginecologia pe care le studiasem. Am devenit Șefa acelui Serviciu și am ocupat acea funcție până la pensionare.

Am instruit personalul cum am considerat eu că e cel mai bine, iar acesta a răspuns foarte bine, în mare parte.

Ce momente speciale din parcursul profesional v-au marcat?

Cele mai multe au fost când lucram la Reanimare și trebuia să îngrijim femeile care veneau cu avorturi provocate. M-a marcat acea perioadă. Restul mi s-a părut foarte ușor. Poate și fiindcă mi-a plăcut foarte mult profesia aceasta. Am lucrat cu cea mai mare plăcere. Din dragoste pentru profesia aceasta m-am dus la școala de asistente.

În perioada școlii sau ulterior, pe parcursul carierei, au fost oameni care v-au marcat evoluția profesională?

Am început cu Profesorul Sârbu, al cărui nume îl poartă și spitalul. Am continuat apoi cu Profesorul Marinescu, cu șefii mei din Terapie Intensivă – Doctorul Alexandru Dobre. Apoi, Doctorul Niculescu, care a fost Șeful Serviciului de Sterilitate.

Și dintre colegi, ați avut pe cineva care v-a fost model, eventual în anii de început ai carierei?

Au fost mai mulți colegi. Dintre aceștia, apropiate sufletului meu au fost două colege – una din blocul operator, care și lucrase la terapie și anestezie. Am învățat multe lucruri frumoase de la ea. Asistenta Șefa de la Terapie a fost a doua.

Comparativ cu dumneavoastră la început de carieră, cum îi simțiti pe asistenții tineri de acum?

Din păcate, mulți dintre ei sunt lipsiți de interes față de profesie. Nu știu de ce aleg această profesie. Poate pentru că vor părinții, nu aș putea să spun de ce.

Care ar fi un lucru care nu trebuie să lipsească din formarea unui asistent medical cu adevărat bun?

În primul rând, talentul, să spun așa, chemarea către meserie. Și apoi conștiinciozitatea, corectitudinea. Sentimentul de empatie trebuie să existe și el. Și abilitatea de a lucra în echipă. De cele mai multe ori, asistenții noi, fie că nu sunt învățați, fie că nu le place, nu lucrează în echipă. Iar asta este o profesie în care nu poți să lucrezi de unul singur. Abordarea interdisciplinară – și ma refer, de exemplu, la serviciile de terapie, obstretică – este esențială.

Acestea sunt criteriile de bază, dupa care urmează și alte abilități, dar care se deprind în timp, ca de exemplu, manualitatea.

Ce credeți că-și dorește cel mai mult un pacient de la asistentul medical care-l îngrijește?

Să simtă că e aproape de el, că asistentul medical dă dovadă de empatie. Atunci are încredere. Să simtă că-ți pasă de starea lui.

Dumneavoastră cum ați reușit să construiți o bună relație cu medicii cu care ați lucrat, căci această relație este esențială pentru succesul echipei medicale?

Da, da, contează, într-adevăr. Eu am construit o relație bună prin respectarea indicațiilor. Iar cu unii, cei care mi-au permis, am discutat și despre acele indicații, ne-am sfătuit. Doctorii mei au ținut cont de părerea mea, o dovadă de recunoaștere profesională pentru mine.

Dacă ar fi s-o luați de la capăt, ce profesie v-ați alege?

Aceeași profesie! Nu aș schimba. Aș alege aceeași specialitate.

Cum v-ați simțit pe scenă, când ați luat Premiul?

Emoționată, pentru faptul că am fost apreciată pentru întreaga activitate. A fost ceva neașteptat. Am fost foarte mândră!

În afară de profesie, ce alte hobby-uri aveți?

Familia. O să stau mai mult cu ea. Voi continua să călătoresc, alt hobby al meu. Și vom vedea și ce mai urmează! O să fac lucrurile pe îndelete. Nu mă grăbesc. O să-mi las timp să mă bucur de toate.