Dat fiind că activitatea profesională și științifică a asistenților medicali este supervizată de Ordinul Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România, dacă ar fi să vă uitați retrospectiv la anul 2015, care au fost principalele momente din activitatea OAMGMAMR filiala București legate de aceste două aspecte?

A fost un an foarte bun, cred eu, sub cele două aspecte. Tot ce ne-am propus ca strategie în domeniul educației continue și al dezvoltării organizaționale a mers foarte bine. Aș începe cu educația continuă – filiala are 23 000 de membri și nu este ușor să reușești să oferi cursuri de educație continuă pentru toți.

Am continuat politica de a acorda un curs gratuit tuturor asistenților medicali din București și, în felul acesta, am încercat să le creștem motivația colegilor noștri de a participa și la alte cursuri de educație continuă.

Am avut o susținere foarte bună și în spitale, pentru dezvoltarea educației continue. Prin liderii noștri de organizație, am reușit să organizăm cursuri accesibile la nivelul spitalului, păstrând o taxă de acreditare și o taxă de curs de doar 15 lei, lucru care, din punctul nostru de vedere, avantajează asistentul medical. Această formulă a fost posibilă mulțumită colaborării spitalelor în organizarea cursurilor chiar în unitate, ceea ce i-a ajutat pe asistenți să câștige timp, pentru că nu au mai trebuit să se deplaseze spre alte locații. În plus, acest mod de organizare ne-a permis să adresăm nevoia specifică de formare din fiecare instituție medicală, acoperind exact zonele pe care ei și le-au dorit, cele pe care le-au evaluat ca fiind deficitare.

Atunci când spitalele nu au avut lectori pentru desfășurarea acestor activități, am făcut transferul de lectori către aceste spitale, ținând cont, și de data aceasta, de nevoia specifică de formare din acel spital. Această abordare i-a ajutat pe cursanții din spitale să parcurgă cel puțin 2 cursuri de educație continuă. Astfel, majoritatea asistenților medicali au, la sfârșitul anului 2015, cele 30 de credite necesare avizării certificatului de membru pentru anul 2016.

Pentru ceilalți membri ai Ordinului care nu lucrează în spitale am organizat cursuri de educație continuă la nivelul filialei, în cele 3 săli pe care le avem, cursuri din portofoliul existent și ținute de lectori din partea filialei. Am oferit asemenea cursuri, prin rotație, pe tot parcursul anului. Astfel, numai în sediul filialei, am acoperit formarea a aproape 7000 de asistenți medicali.

Ca o excepție, se pot recunoaște și creditele acordate la finalizarea unor cursuri ținute în afara programului de educație continuă oferit de Ordin în sediul filialei sau în spitale. Acest lucru se poate realiza la solicitarea asistenților medicali care au participat la astfel de cursuri, prin transmiterea transparentă și completă a informației despre acele cursuri și după ce lectorii respectivi sunt acreditați la nivel național. Au fost, de exemplu, acreditate și cursuri oferite în proiecte cu finanțare europeană, prin colaborarea cu organizatorii și parcurgerea tuturor pașilor necesari de creditare, inclusiv acreditarea formatorilor.

Așa am atins un procent de acoperire a educației medicale continue de cca. 95%. Iar cei neacoperiți încă în 2015 vor avea șansa să participe la cursuri pentru obținerea avizului pentru 2016 și în primele 3 luni din anul 2016.

În plus, am organizat și creditat și foarte multe întâlniri de genul simpozioane și conferințe. Mă refer inclusiv la evenimente organizate de spitale gen Zilele Spitalului – ca, de exemplu, cele de la Spitalul Militar, Spitalul T.H. Burghele sau Spitalul Fundeni. Încurajăm toate spitalele să desfășoare acțiuni de genul acesta.

De asemenea, la Conferința Anuală a Ordinului filiala București au participat peste 600 de asistenți. Și anul acesta formula a fost nouă și interactivă, cu workshop-uri și prezentări în plen și cu un curs anexat lucrărilor conferinței.

Tot în zona educației continue, avem un alt proiect – “Leadership și Dezvoltare Profesională pentru asistenții șefi din unitățile sanitare din București” – pe care l-am început și pilotat pe tot parcursul anului 2015. Proiectul constă din cursuri pentru asistenții șefi și directorii de îngrijiri din spitale.

Am mai oferit, în anul 2015, cursul “Comunicare – punte profesională pentru unitate în diversitate”, la care au participat mai mult de 350 de persoane. Este un proiect care a avut un feedback foarte bun, care și-a atins obiectivele. Ca să acoperim cererea, o să prelungim acest proiect, oferind acest curs și în primele 2 luni ale anului 2016. După terminarea lui, o să completăm această activitate cu o întâlnire generală, sub formă de conferință, pe temele pe care le-au solicitat participanții prin feedback-ul lor.

Când am făcut evaluarea fiecărui curs am cerut și idei de alte cursuri sau alte programe pe care am putea să le dezvoltăm, pentru a veni în ajutorul membrilor. În urma analizei nevoilor de formare, s-a evidențiat nevoia de a cunoaște mai bine legislația, astfel încât, la începutul anului 2016, vom organiza o întâlnire cu toți cei care au participat la cursurile de comunicare pentru a acoperi și această nevoie.

Cursul de comunicare a suscitat un mare interes. Un rezultat pozitiv este și acela că directorii de îngrijiri din spitale au cerut desfășurarea cursului și în unitățile lor, astfel încât grupuri de câte 25 de asistenți medicali să participe periodic la astfel de întâlniri. În felul acesta, un alt obiectiv, acela de promovare a cursului, a fost atins cu brio.

Ce ne puteți spune despre activitățile de cercetare științifică? Știu că aceste Conferințe Anuale ale filialei sunt și formuri științifice în care asistenții medicali își prezintă lucrările de cercetare științifică. Mai există și un alt mod prin care Ordinul își ajută membrii să dezvolte proiecte de cercetare?

De la sfârșitul anului 2010, noi avem un parteneriat cu un institut de cercetare din Australia – “Joanna Briggs” Institute. Acest parteneriat are obiectivul de a susține la nivel internațional această parte de cercetare în domeniul îngrijirilor de sănătate de către asistenții medicali. Prin afilierea noastră la acest organism internațional am primit foarte multe informații despre cercetările în acest domeniu și am încercat să gasim soluții ca tot ce înseamnă medicina bazată pe dovezi din zona de responsabilitate a asistentului medical să fie cunoscut și să se transpună în practică și în România. Am avut, în această privință, o barieră destul de importantă – bariera de limbă. De aceea, grație posibilității oferite de partenerii noștri, am devenit Centru Afiliat de Traducere a materialelor de tipul “bune practici”, a paginilor informative pentru pacienți și a multor altor materiale utile din zona medicinei bazate pe dovezi. Aceasta ne-a permis să începem să și folosim aceste materiale în practica clinică a asistenților medicali, mai ales că noi suntem acum în mijlocul procesului de înțelegere a cum putem crește calitatea serviciilor oferite, iar procesul de acreditare a spitalelor ne “ridica mingea la fileu”, ca să spunem așa, ne oferă o șansă unică să promovăm medicina bazată pe dovezi.

Am reușit să traducem o parte importantă a acestui corp de materiale din zona medicinei bazate pe dovezi (cca. 80%). Procesul a fost unul complex, iar în anul 2015 ne-am axat pe revizuirea traducerilor. Sperăm ca la sfârșitul acestui an să tragem linie și să vedem ce materiale sunt gata pentru a fi prezentate decidenților în domeniu, inclusiv de la nivelul organizației, dar și al Autorității Naționale de Management al Calității în Sănătate (fosta Comisie Națională de Acreditare a Spitalelor), pentru promovarea în practica clinică

Această activitate de traducere a fost făcută în întregime cu asistenți medicali care sunt membri ai Comisiilor Profesionale de Specialitate de la nivelul filialei, sub coordonarea șefului Departamentului Profesional, Ela Gorgonețu. Doar pentru revizuirea traducerilor, am beneficiat, pentru o perioadă foarte scurtă, de ajutorul unui specialist în traduceri. Dar dificultatățile aduse de terminologia medicală ne-a determinat să ne întoarcem la echipa internă.

Mulțumită parteneriatului (Nodului) de la nivel European al membrilor Institutului Joanna Briggs, parteneriat care numără reprezentanți din țări importante – Marea Britanie, Irlanda, Scoția, Belgia, Spania, Cehia, etc. (sunt 13 țări participante în acest nod european), am reușit să avem contacte și pentru proiecte cu finanțare europeană cu Spania și Cehia. În același timp, am continuat parteneriatul de cercetare cu 2 universități din Marea Britanie și Scoția. Acest parteneriat a dus la concretizarea unei acțiuni comune, astfel încât doi specialiști – Una Lyon de la Universitatea “Robert Gordon” din Aberdeen și Profesor Joy Notter de la Universitatea Birmingham City din Marea Britanie – au venit la București,pentru prima dată în cadrul lucrărilor Conferinței Anuale a filialei, unde și-au prezentat activitatea și ne-au arătat care este experiența lor în anumite domenii de cercetare și educație. Am stabilit că vor reveni și vom dezvolta un proiect comun de leadership pentru asistenții șefi și directorii de îngrijiri. Ne-am axat pe directorii de îngrijiri, tocmai pentru ca am vrut să țintim vârful ierarhiei de decizie pentru asistenții medicali din spitale. Ca urmare, cei doi lectori – Una si Joy – au revenit pentru cinci zile la București și am încercat să definim împreună prioritățile pentru perioada următoare. Am discutat și am făcut schimb de idei și experiențe, printre altele, despre utilizarea instrumentelor de evaluare a activității asistenților medicali în unitățile sanitare, în funcție de cerințele acestora, dar și despre formarea profesională adaptată la nivelul nevoilor din unitatea respectivă. Astfel, pentru întâlnirile următoare, încercăm să dezvoltăm împreună niște suporturi de cursuri. Am stabilit și că am putea face împreună proiecte cu finanțare europeană, inclusiv la nivel universitar, prin Erasmus +.

Tot în cadrul acestei acțiuni, am făcut o vizită la unul dintre cele mai mari spitale din țară, Spitalul Universitar de Urgență București. Aici, am urmărit activitatea asistenților medicali din câteva secții, am discutat cu asistenții șefi despre cum am putea îmbunătăți această activitate, inclusiv noi, cei de la Ordin, iar colegele noastre din Marea Britanie au putut să-și facă o idee despre activitatea asistenților medicali din România. Am avut și o discutie la Ministerul Sănătății, cu domnul Secretar de Stat Răzvan Vulcănescu. I-am prezentat proiectul care se conturează și i-am cerut sprijin în implementare. Dumnealui a arătat o deschidere deosebită și am discutat nu numai pe temele punctuale ale proiectului, ci și pe alte teme, ca, de exemplu, viitoare colaborări.

Acest proiect de cercetare cu universitățile din Marea Britanie va continua și anul viitor când vor fi trei întâlniri, prima fiind programată în luna aprilie.

Aș dori să mai menționez un alt proiect important pe educație continuă – cel al cursurilor la distanță susținute pe platforma online. Este o inițiativă ce s-a dovedit mai greu de pornit decât mi-am imaginat, pentru că ne-am lovit de diferite bariere. Însă vom reuși să ieșim cu acest proiect, acum, în decembrie. Iar în cursul anului viitor vom oferi mai multe cursuri online și vom îmbunătăți continuu structura platformei. Asemenea cursuri online au fost cerute de mulți membri, de ceva vreme, avand în vedere timpul limitat pe care-l au la dispoziție.

Din toate motivele enumerate, cred cu tărie ca anul 2016 va continua să ne aducă realizări deosebite în zona educației continue și a cercetării științifice.

Ce alte proiecte vizați în anul 2016, în plus de cele despre care tocmai ne-ați vorbit?

Ne-am dori o deschidere din ce în ce mai mare către proiectele cu finanțare europeană. Vrem să începem colaborarea cu Universitatea ”Carol Davila” din București și să continuăm parteneriatele cu școlile postliceale de specialitate din București și de la nivel național, în special pentru proiectul de revalorizare a asistenților medicali.

Ne dorim să continuăm toate proiectele pe care le-am început. Unele dintre ele au deja o tradiție. Ne-am dori să continuăm, de exemplu, Conferința Anuală la nivelul filialei. Va trebui s-o organizăm mai devreme, în aprilie, având în vedere că în mai se va desfășura Conferința Anuală a Ordinului la nivel național. O vom ”conecta” la Ziua Mondială a Sănătății, deoarece ne dorim să păstram legătura cu un eveniment important, național sau internațional.

Vom încerca și în continuare să avem cât mai multe colaborări cu asociații și organizații din zona noastră de activitate. Sperăm, de exemplu, să se fructifice parteneriatul cu Societatea Națională de Medicină de Familie.

Gala Premiilor de Excelență în Asistența Medicală organizată de filiala Municipiului București a OAMGMAMR a ajuns în 2015 la a treia ediție. Un proiect foarte important, un moment nu doar de bilanț, ci și de recunoaștere, prin care oameni care au grijă de alți oameni ajung pe scenă, în lumina reflectoarelor. Cum veți continua acest proiect?

Acest proiect s-a născut tocmai din dorința de a recunoaște și motiva oameni care muncesc zi de zi și-și pun tot sufletul în îngrijirea altora. Toată munca noastră este mult prea puțin vizibilă. Iar cel mai greu este să-i convingem pe colegii noștri să iasă în față. Când o facem, primim întrebarea “Dar de ce eu? Ce am făcut eu extraordinar pentru a primi un Premiu de Excelență, pentru a urca pe scenă și a fi apreciat? ”

Este un proiect pornit din dorința de a aduce în atenția celorlalți modele, de a ne da posibilitatea să ne raportăm la oameni care au făcut și fac această profesie cu mândrie și pasiune și la un nivel de calitate foarte ridicat, de a putea să avem pe panoplia organizației profesionale acei oameni care reprezintă ceva pentru această profesie.

Dorința inițială a dezvoltării acestui proiect s-a concretizat frumos și chiar peste așteptările noastre. Am reușit să aducem în prim plan în cadrul Galelor Premiilor de Excelență de până acum oameni care au arătat că se poate. Au avut și curajul să arate ce au facut și să fie recunoscuți pentru aceste lucruri. Și-au adunat puterea să pună pe hârtie motivația pentru care ar putea fi premiați la diversele secțiuni.

Acest proiect a început să crească și a ajuns să fie apreciat la nivel de filială, chiar dacă la început unii au fost mai sceptici. Mulți nu credeau în șansele lor să câștige sau în obiectivitatea procesului de selecție. Nu credeau că o să câștige cei mai buni. Am reușit, însă, să-i convingem pe oameni că suntem obiectivi, că poveștile lor merită toată aprecierea și recunoașterea. Manifestările din cadrul Galei au fost foarte apreciate, feedback-ul a fost atât de pozitiv încât ne-a motivat și pe noi să continuăm, oricât ar fi de greu și oricât ne-ar fi de greu de ales dintre colegii noștri, din ce în ce mai numeroși la depunerea dosarelor. Cred că ne-am atins și aici obiectivul, acela de a oferi modele, în special celor care abia au intrat în profesia noastră. Aceștia au acum la cine să se raporteze, pot afla cum pot deveni și ei mai buni în profesie, cum pot avea rezultate mai bune.

În ediția de anul viitor a Galei, va exista vreo noutate?

Încă nu ne-am gândit la acest lucru, acum va fi momentul de analiză pe structura Galei și vom vedea dacă va avea secțiuni noi.

Poate secțiunea “Debutant”, dacă îmi permiți o idee? Poate și ei vor să fie în primul plan.

Da, secțiunea Debutant ar fi o idee. Ne vom gândi la asta!

Legat de dialogul cu autoritățile și cu alți factori care reglementează domeniul, Ordinul este un actor important, o organizație care și-a cucerit rostul și rolul la masă. Ce proiecte importante a susținut Ordinul, în anul 2015, în zona de reglementare?

Cel mai important proiect este Legea exercitării profesiei de asistent medical. În anul 2015, ea a parcurs și ultimele etape înainte de promulgare și, sperăm că, în zilele următoare, va fi și publicată în Monitorul Oficial. Este o noua formă a acestei legi în care s-au aliniat activitățile organizațiilor profesionale cu prevederile Directivei europene de recunoaștere a calificărilor profesionale. Sunt modificări importante și în partea de organizare internă. Un câștig important pentru Ordin este acela că filialele vor avea personalitate juridică. Acest lucru ne dă și mai multă responsabilitate, dar și mai multă libertate de a construi activități adecvate filialelor. Ca organizație profesională, prin această lege, am câștigat și dreptul de a organiza un examen național de grad principal, începând cu anul 2016, cu aceeași greutate ca și cel de până acum realizat de Ministerul Sănătății.

În perioada aceasta, au fost câteva modificări în planul salarizării personalului medical. A fost implicat și Ordinul în susținerea acestor modificări?

În această privință, aș vrea să le mulțumim primii colegilor de la sindicatul “Sanitas” care au fost foarte activi. Cum ei sunt și membri ai Ordinului, putem spune că am fost și noi implicați. În general, Ordinul susține astfel de inițiative, fiindcă nimeni nu știe mai bine decât noi cât efort face asistentul medical, câte sarcini acoperă. În aceste momente când lipsa de personal pune și mai multă presiune pe asistentul medical, ne bucurăm foarte mult că avem vești bune în domeniul salarial. Este nevoie de o motivare mai bună a asistentului medical, ca să poată merge mai departe. Ne dorim din tot sufletul să se păstreze aceste creșteri salariale și să se respecte calendarul creșterilor inițiat de sindicatul Sanitas pentru anii viitori.

Prin diversele reuniuni la care participați – întâlniri la nivel european sau global – vezi și alte organizații profesionale și poți compara Ordinul București cu organizații similare din alte țări. Care ar fi plusurile activității Ordinului, filiala București și care ar fi aspectele unde este loc de creștere?

Am avut o revelație, când am văzut că toate aceste organizații au cam aceleași probleme – toată lumea se lovește de lipsa de personal, de conflictele din echipa medicală, toți avem dorința de creștere a gradului de pregătire a profesioniștilor din domeniu, toți avem de trecut bariere comunicaționale cu factorii decidenți. Sunt o mulțime de lucruri comune. Peste tot sunt lucruri foarte bune și lucruri care pot fi îmbunătățite. Nicăieri nu este totul perfect. Peste tot e loc de transformări în mai bine, de evoluție.

Noi ne-am deschis foarte mult spre o zonă în care, în România, nu s-au făcut prea multe lucruri în ultimul timp – cercetarea în profesia de asistent medical. Pentru foarte multă vreme, s-a crezut că asistentul medical nu poate face cercetare. Acum, prin câștigarea statului de profesionist cu studii superioare, avem și această posibilitate de a face cercetare. De fapt, cercetarea ar trebui să fie o obligație pentru dezvoltarea profesiei și pentru creșterea calității actului de îngrijire. Pentru această zonă am luat modele de la organizațiile pe care le-am întâlnit și cu care sperăm să avem parteneriate foarte fructuoase pe viitor, pentru că partea de cercetare este încă greu de pus în practică în zona noastră. Trebuie să-i ajutăm pe ceilalți să înțeleagă că putem face cercetare, să înțeleagă că putem crește foarte mult, atât calitatea îngrjiirii pacienților cât și comunicarea în echipă, dacă venim cu experiența și expertiza noastră și cu colaborarea noastră internațională, astfel încât un pacient din România să poată fi îngrijit ca oriunde în lume. Trebuie să ne construim posibilitatea de a demonstra că profesionistul din România este la nivelul profesionistului de oriunde în lume. Asta ne dorim, în principal.

Am avut și schimburi de experiență cu organizații similare din Europa – la nivel de filiale sau la nivel național. Au fost întâlniri, în anii trecuți, cu Irlanda și Spania, iar anul acesta cu organizația similară din Grecia. Toate acestea au fost benefice – la nivel de lideri de organizație am putut să facem schimb de informații, pentru a ne cunoaște mai bine activitatea, pentru a pune bazele unui parteneriat pe termen lung, pentru a învăța unii de la alții. Dintr-un astfel de parteneriat învață toți. Și noi avem lucruri bune de arătat. Iar împreună putem contribui la recunoașterea profesiei la nivel regional și internațional, vedem și cum putem primi ajutor unii de la alții și cum putem face lobby pentru susținerea proiectelor noastre.

Tot în anul 2015 Ordinul a beneficiat de o deschidere foarte mare din partea Administrației Prezidențiale a României. Am primit invitații și opinia noastră a fost ascultată la cele 2 evenimente pe tema sănătății publice găzduite de Palatul Cotroceni–seminarul cu tema “Resursele Umane în sănătate – Dialog asupra politicilor de sănătate” (în luna octombrie)  și dezbaterea „Educație pentru sănătate” (în luna noiembrie). Am putut, astfel, să ne spunem punctul de vedere și să ne promovăm profesia.

În 2015 s-a întâmplat și o mare dramă în România, cea de la Clubul Colectiv. De ce credeți că a fost nevoie de o astfel de tragedie ca să discutăm despre sănătate, despre importanța măsurilor de prevenire a accidentelor, despre importanța profesiei de asistent medical, despre lucrurile extraordinare pe care acești oameni le fac zi de zi. De ce nu vorbim despre aceste subiecte, de ce nu punem sănătatea pe primul loc și zi de zi, ci doar în astfel de situații extreme?

Dacă stai de vorbă cu oamenii și-i întrebi ce-și doresc, o să-ți spună, printre primele lucruri, dacă nu chiar pe primul loc, în special cei mai în vârstă, că vor să fie sănătoși. Cu toate acestea, profesiile medicale, în general, au fost cumva stigmatizate în ultimii ani. S-a promovat o imagine negativă a instituțiilor medicale din România, a profesioniștilor din țară. Eu spun cu mâna pe inimă că această lipsă de valorizare a profesioniștilor din domeniu e nedreaptă. Dacă societatea nu recunoaște și nu susține eforturile pe care acest sistem medical le face, pe care le fac profesioniștii din acest sistem atât de greu încercat, cum este cel din România, este greu să reușim să-l schimbăm cu adevărat. Mai ales că acești profesioniști nu sunt motivați în mod real – salariile sunt uneori atât de demotivante încât oamenii aleg să renunțe la tot și să plece în alte țări. Pleacă acolo unde ei consideră că pot fi respectați, că pot avea instrumentele necesare pentru a-și exercita profesia cum trebuie. La noi nu se face prevenție cum trebuie, nu se face promovarea sănătății cum trebuie, nu se face educație pentru sănătate cum trebuie. La nivelul bolilor cronice, nu se face nimic holistic și coordonat. Avem nevoie de îngrijiri paleative mai bune, îngriiri pediatrice, de geriatrie și gerontologie mai bune.

Motivația nu-ți poate veni numai din vocație. La mulți dintre asistenții medicali, vocație este din plin. Ea face posibil o mare parte din tot ce facem. Dar dacă recunoașterea socială nu se face corect, totul devine mult mai greu.

Și uite că s-a întâmplat tragedia și acum toată lumea a ajuns la concluzia că asistenții medicali – care s-au făcut primii remarcați pe frontul tragediei – și medicii au făcut toți minuni, cu mâinile aproape goale. Nu s-au gândit dacă pot sau dacă trebuie, ci pur și simplu s-au dus și au făcut. Asta înseamnă vocație – tu să fii acolo și să faci tot ce poți!

Au salvat oameni și as vrea să apreciez cum se cuvine acest lucru și să se înțeleagă foarte clar că cele care au intervenit primele nu au fost asistente medicale de urgență, ci moașe și asistente medicale de pediatrie, de obstetrică – ginecologie. Deci nu din zona de urgenta majoră, sau de arsuri. Cu toate acestea, prin ce au știut să facă și au făcut, adica să acorde primul ajutor, acești oameni și-au respectat și vocația și statutul profesional, asumându-și responsabilitatea să facă ce pot, cu ce pot, în acel moment critic. S-a vazut că fără noi, fără profesioniștii din sănătate, astfel de întâmplări s-ar transforma în tragedii și mai mari. Este clar că avem nevoie și de ISU și de poliție și de armată. Dar dacă nu sunt profesioniștii care pot acorda primul ajutor, va fi imposibil de luptat cu urgențele majore. Mai ales că noi stăm cu sabia lui Damocles deasupra capului, că vor fi cutremure, sau alte evenimente de genul acesta.

Am apreciat foarte mult că, în sfârșit, s-a reliefat și apreciat tot ce fac acești oameni din sistem. Acest lucru a adus o altă imagine asupra profesiei, acești profesioniști din sistem au fost primii prezenți. Au făcut tot posibiliul pentru a acorda primul ajutor acolo, la locul tragediei, dar apoi au fost prezenți și în spitale pentru a-i îngriji pe acești pacienți care sunt foarte dificil de îngrijit – au nevoie de îngrijire specială, cu nevoi hoteliere speciale. Toate acestea au pus spitalele din București în situații extreme – au trebuit să mobilizeze personal, să organizeze locurile de îngrijire pentru acești pacienți speciali. Toți oamenii din aceste spitale – Spitalul Universitar de Urgență București, Spitalul de Urgență Floreasca, Spitalul de Chirurgie Plastică, Reparatorie și Arsuri, Spitalul Sfântul Ioan, Spitalul SRI, Spitalul Militar, Spitalul Bagdasar, Spitalul Elias, Spitalul Pantelimon și Spitalul de Copii Grigore Alexandrescu – au facut ceva supraomenesc. Au stat acolo zile în șir, nu au plecat acasă. Nu au mai avut familii. Au fost tot timpul într-o comunicare directă între ei. S-a experimentat acum, în această situație extremă, tot ce înseamnă profesionalism.

Mulțumirea cea mai mare a profesioniștilor din spitalele unde s-au îngrijit răniții a fost că familiile au văzut și au recunoscut profesionalismul de care s-a dat dovadă. Și a fost chiar un părinte, o mamă, care spunea că personalul medical a făcut tot ce a putut. Și noi suntem oameni, nu putem face mai mult decât este omenește posibil și oamenii au văzut acest lucru. Și chiar dacă nu au putut fi salvat toți, toată lumea a rămas cu această imagine, că s-a facut tot ce s-a putut. Sper din tot sufletul că ceea ce s-a întâmplat nu va fi în zadar, că acești profesioniști vor fi în sfârșit recunoscuți în societate așa cum sunt. Trebuie să înțelegem că nimeni nu e perfect și că în orice zonă există și oameni foarte buni și oameni care nu sunt atât de buni. Dar trebuie să-i apreciem pe cei care sunt foarte buni, să încercăm să-i motivăm în continuare, iar pe cei care nu sunt încă foarte buni să încercăm să îi învățăm să ajungă așa.

Aceasta este o responsabilitate și a noastră, a organizațiilor profesionale care îi reprezintă și a sistemului. Și poate și motivația financiară este foarte importantă și astfel totul se leagă. Dacă în societate ai o structură bună, sănătoasă, pe care să te poți baza, cred ca toată lumea va câștiga.

Ce s-ar fi întâmplat dacă oamenii aceia de la Maternitatea Bucur ar fi spus – eu nu sunt de specialitate și nu pot să ajut. Ar fi putut să spună acest lucru. Și chiar puteau să nu știe să o facă. Oamenii aceia puteau să nu știe să facă masaj cardio-respirator sau cum să intervină pe o urgență. Cred că partea de educație continuă i-a ajutat foarte mult să ia măsurile corecte de prim ajutor în caz de urgență majoră și sunt foarte bucuroasă pentru acest lucru.

Conlucrarea cu profesioniștii din toate zonele relevante pentru crearea unui sistem de urgență în care și asistenții medicali să fie echipați cu pregătire de specialitate cred ca ar aduce rezolvarea unor astfel de situații la un alt nivel.

Unde vedeți profesia de asistent medical în anul 2020?

Ce mi-aș dori eu pentru această profesie și pentru profesioniștii foarte buni din domeniu este ca ei să fie recunoscuți în sistemul de sănătate ca membri ”deplini” ai echipei, așa cum și sunt. Să fie ascultați, să poată lua decizii, să se țină seama de deciziile lor și să fie acea verigă importantă din tot acest lanț de îngrijiri ale pacienților. Am credința că dacă asistenții medicali sunt formați mai departe ca specialiști în anumite direcții, tot ce ne dorim noi – adică un sistem medical centrat pe pacient – se poate realiza. De exemplu, eu cred că un asistent medical bine pregatit poate fi un consilier pentru orice pacient care suferă de o boala cronică.

Cred cu tărie că implicarea asistenților în comunitate va duce instantaneu la o creștere a calității îngrijirilor și la o eficientizare cost-serviciu pentru tot sistemul de sănătate, pentru că ei sunt specialiști care se formează mai repede decât medicii și care pot fi formați – inițial și continuu – pentru a face o treabă foarte bună. Cred cu tărie că orice gravidă din țara aceasta, dacă ar beneficia de consilierea unei moașe pe toată durata gravidității ei, ar beneficia de o înțelegere mai bună și a maternității ei, și a stării ei de sănătate și a copilului. Sunt gravide care parcurg Școala Mamei, alături de partenerii lor, care sunt și stimulați prin cele 5 zile de concediu pe care le primesc pentru a se bucura mai mult de această perioadă. Se fac, deci, pași în toate direcțiile!

Cred că în 2020 vom avea un sistem de sănătate care să se bazeze și pe lucrurile acestea. Cred în ideea aceea de societate centrată pe individ – am drepturi, știu cum să le cer și le și primesc de la statul în care sunt rezident (și asta chiar dacă nu le cer).

Asta îmi doresc – ca noi, asistenții medicali, să fim parte integrantă a sistemului de sănătate din România și să dovedim că putem să facem diferența în calitatea îngrijirilor oferite.

Numiți-mi o măsură care stă în puterea Ordinului și care ne poate aduce mai aproape de acest deziderat!

Stă în puterea noastră să reușim să dezvoltăm practica independentă pentru asistenții medicali. Este posibil, pentru că deja avem o legislație în domeniu, și, dacă ne concentrăm pe zona asta, eu zic că, într-un timp foarte scurt și cu sprijinul decidenților, am putea să avem asistenți medicali în comunitate care să fie parteneri ai medicilor de familie pentru îngrijirea cazurilor de boli cronice, pentru supravegherea aderenței la tratament, pentru îngrijirea gravidelor, pentru consilierea pentru o îmbătrânire sănătoasă, pentru facilitarea unei externări mai rapide și a îngrijirii la domiciu post-externare, care va duce la degravarea spitalelor. Aici trebuie să intervină, însă, Ministerul Sănătății, Casa de Asigurări, care să înțeleagă că aceste servicii trebuie plătite, căci nu putem face economie de la calitate. De asemenea, și profesioniștii trebuie să facă multe – să aibă, în primul rând, dorința de a ieși din zona de confort, pentru că a avea o asemenea activitate înseamnă să ai o mare responsabilitate, un alt fel de colaborare cu cei din jurul tău. Dar putem face asta și rezultatul ar fi o calitate mai bună a îngrijirilor și o stare de sănătate mai bună a populației.

La final de discuție, aveți un gând de decembrie pentru membrii Ordinului, fiindcă mai e puțin până la încheierea anului…

Aș începe cu ce ne dorim de obicei. Le-aș dori tuturor colegilor mei multă sănătate. Le-aș dori multă putere de muncă și putere de a merge mai departe. Le-aș dori din tot sufletul să fie buni, să fie calzi, să aibă foarte mult noroc. Le-aș dori tot binele din lume! Le doresc, de fapt, tot ce-mi doresc și mie. Îmi doresc să avem un an foarte bun, un an de recunoaștere maximă a profesiei și profesioniștilor din domeniu!

A consemnatMirela Mustață, Redactor E-Asistent, Specialist în comunicare și relații publice, PhD.