Un articol apărut în ziarul francez Le Figaro la sfârșit de noiembrie suscita un mare interes cu un studiu realizat de Centrul de Prevenire a Derivelor Sectare legate de Islam (CPDSI). El arată că tinerii francezi care se alătură mișcării jihadiste ar fi în general tineri din clasa de mijloc, din familii de atei, suferind de depresie (40% dintre ei au fost sau sunt depresivi), ceea ce a condus la formularea ipotezei că „îndoctrinarea funcționează mai ușor la tinerii sensibili care pun întrebări cu privire la sensul lor în viață.”

Acest articol din Le Figaro readuce în prim plan fenomenul grav al răspândirii depresiei în rândul tinerilor, la fel cum el este readus în discuție când apare un nou caz de atac armat cu atactori adolescenți într-o școală sau campus universitar din SUA, cum se întâmplă, din păcate, periodic.

În cartea intitulată “Dezlănțuire” (“Rampage”), care analizează aceste atacuri din școlile din SUA, Katherine Newman identifică un element cheie pe care îl au în comun atacatorii. Aceștia suferă de anumite probleme psiho-sociale, care includ, de obicei, tulburări mintale și eticheta de marginalizați pe care și-o atribuie ei înșiși. Și există și un “scenariu cultural” care le oferă “salvarea” – dacă împuști oameni, vei deveni un anti-erou faimos pe prima pagină a ziarelor. Problemele psihice ale atacatorilor în masă au fost revelate și de un studiu din 2001 care a analizat 34 de atacatori adolescenți.

Da, efectele depresiei la adolescenți pot fi devastatoare, atât pentru ei înșiși, cât și pentru cei din jur. Pentru tinerii în cauză, problemele emoționale și chiar somatice cauzate de depresie pot fi de lungă durată, notează MayoClinic.com. Studii recente arată că incidența depresiei este în creștere la grupuri de vârstă din ce în ce mai tinere, în special la bărbații tineri, ceea ce poate avea ca urmare creșterea riscului suicidar sau a violenței asupra celorlalți. Studiile mai subliniază și posibilitatea ca simptomele depresiei să apară mai frecvent la persoanele excluse social și dezavantajate din punct de vedere economic, deși bolile depresive pot afecta persoane aparținând tuturor claselor socio-economice. De altfel, depresia majoră este una dintre cele mai mari probleme de sănătate publică a țărilor occidentale. Se prevede că va deveni a doua cauză de moarte prematură până în 2020, sau de dizabilitate (OMS-2001, citat de Murray & Lopez). Tocmai de aceea este important ca această problemă în creștere în rândul adolescenților să fie luată în serios și să se încerce evitarea deteriorării acesteia până la stadiul în care aceștia își fac rău lor înșiși sau celor din jur.

Care sunt câteva dintre manifestările mai des întâlnite ale depresiei la tineri? Unii se izolează și încep să petreacă din ce în ce mai mult timp pe internet, văzut ca un mod de a uita de probleme. Mulți adolescenți suferind de depresie fug de acasă sau vorbesc despre acest lucru, încercând să trimită un semnal că au nevoie de ajutor. Alții, din ce în ce mai mulți, încep să adopte comportamente neglijente sau de-a dreptul riscante, care le pot pune viața în pericol. Asemenea comportamente pot include consumarea de băuturi alcoolice înainte de a se urca la volan, condusul cu viteze foarte mari, consumul de droguri și alcool, acte sexuale neprotejate, acte de auto-mutilare sau intrarea într-un anturaj de oameni periculoși. În același timp, depresia poate genera comportamente violente ale adolescenților. Conform HelpGuide.org, ura de sine și dorința de a muri pot erupe în acte violente la adresa celorlalți, cu dorința de a-i omorî pentru a-și ușura durerea adusă de depresie și a se convinge că mai au control asupra vieții lor.

O întrebare cheie, care este pe buzele tuturor, este de ce depresia lovește din ce în ce mai mulți tineri? Este adevărat că adolescența este o perioadă plină de frământări, dar recrudescența depresiei din ultimii ani este fără precedent în rândul acestei categorii de vârstă. Ce-i deosebește pe tinerii loviți de această boală de cei sănătoși? Multe studii arată că sentimentul apartenenței poate fi un tampon eficace împotriva depresiei. Sentimentul apartenenței la un grup, sentimentul că ești acceptat de acel grup, sunt nevoi de bază ale ființei umane. Acestea sunt foarte importante în a ne ajuta să găsim o valoare și un sens în viață și să putem controla emoții negative puternice. Din păcate, din ce în ce mai mulți tineri au probleme serioase în a-și construi un sentiment al apartenenței, iar, în lipsa acestuia, sentimentul singurătății devine apăsător pentru ei. Sentimentul excluderii le sabotează auto-controlul și starea de bine, le aduce durere emoțională și fizică și îi pune în mijlocul unei situații de conflict interior care, de multe ori, se exteriorizează.

Cercetătorii americani William si Hagerty, amândoi profesori universitari în domeniul asistenței medicale, au analizat impactul sentimentului de apartenență, al rețelei de suport social, al conflictului și al sentimentului singurătății asupra depresiei. Studiul s-a bazat pe analiza a 31 de clienți diagnosticați cu depresie majoră și aflați sub tratament și a 379 de studenți la colegiu. Ei au descoperit că un slab sentiment de apartenență este un factor care prognozează mai bine apariția depresiei decât cel al rețelei de suport social. Astfel, indiferent cât de mulți prieteni are cineva și cât de des socializează cu aceștia, dacă persoana respectivă simte că nu aparține acelor grupuri, existența lor nu o ajută. Cu alte cuvinte, rețeaua socială are un impact mic asupra probabilității apariției depresiei, spre deosebire de sentimentul apartenenței. Oamenii cu un slab sentiment al apartenenței tind să fie de acord cu afirmații de genul “Dacă mor mâine, foarte puține persoane o să vină la înmormântare”, spre deosebire de oamenii care au un puternic sentiment al apartenenței, care afirmă – “Simt că, în general, oamenii mă acceptă”.

Întorcându-ne la articolul din Le Figaro, depresia acestor tineri care se alătură mișcărilor extremiste poate fi legată de lipsa sentimentului de apartenență, de dezrădăcinarea simțită în societatea de adopție, unde se simt marginalizați, deși cei mai mulți dintre ei s-au născut acolo, fiind a doua generație de imigranți. În acest context, este important de înțeles mai bine un concept cheie legat de stresul deosebit la care sunt supuși imigranții – stresul aculturativ, care, conform studiilor de specialitate, poate duce la o incidență crescută a depresiei atât în cazul părinților, prima generație de imigranți, cât și al copiilor acestora.

Conceptul de “aculturație” este definit ca acele fenomene care apar când grupuri de persoane având culturi diferite vin în contact direct și care rezultă în schimbări ale tiparelor culturale ale fiecăreia sau amândurora dintre comunități (Redfield, Linton, & Herskovits, 1936). De obicei, schimbările care survin în tiparele culturale ale comunității mai mari sunt mai puține (Redfield et al., 1936). Stresul aculturativ este stresul asociat procesului de aculturație, fiind definit ca o scădere a stării de sănătate a persoanelor care trebuie să treacă prin procesul de adaptare, socială și psihologică, la noua cultură (Berry, 1987). Nwadoria si Mcadoo (1996) afirmă că stresul aculturativ este cu atât mai mare cu cât există mai puține similarități dintre cele două culturi. Factorii de stres aculturativ precum cei legați de imigrație, discriminare sau de alte bariere de acceptare socială și culturală se consideră drept factori de risc pentru apariția tulburărilor mintale (De Las Fuentes, 2003; Collazos, Qureshi, Antonin, & Tomás-Sabádo, 2008).

Există patru strategii de construire a relațiilor interculturale despre care putem vorbi în contextul procesului de aculturație – asimilarea, separarea, integrarea și marginalizarea (Berry, 1997). În asimilare, indivizii interacționează cu cei din cultura dominantă neglijându-și propriul profil cultural. Separarea este opusul asimilării, iar indivizii se rețin din a avea contact cu cei de alte culturi, în timp ce se străduiesc să-și păstreze cultura proprie. În cazul integrării, indivizii se străduiesc să devină parte din cultura dominantă, în timp ce-și păstrează profilul cultural. În sfârșit, marginalizarea apare atunci când indivizii nu mai au nicio cultură, deoarece ei nu încearcă nici să interacționeze cu cultura dominantă, dar nici să și-o păstreze pe a lor. Indivizii marginalizați nu se pot identifica cu niciun grup, nici al lor inițial, nici cel majoritar, iar acest lucru îi face să nu mai aibă niciun sentiment al apartenenței.

Studiile arată că stresul aculturativ este mai mic în cazurile integrării și asimilării, în timp ce marginalizarea și separarea sunt asociate cu un nivel crescut de stres, ceea ce poate duce la psiho-patologie, mai ales anxietate sau depresie (Berry, 1997, 1998), inclusiv în cazul copiilor imigranților, care sunt puternic influențați de stresul prin care trec părinții lor.

Având în vedere creșterea semnificativă a fluxurilor imigraționale, aceste concluzii legate de stresul aculturativ suferit de imigranți, inclusiv până la a doua generație, și consecințele acestuia precum anxietatea sau depresia trebuie luate în calcul în dezvoltarea de politici naționale și locale pentru integrarea mai bună a imigranților.

Profesioniștii din sistemul medical pot contribui semnificativ la facilitarea acestui proces de integrare. Odată cu creșterea diversității culturale și etnice din țările europene, în special cele membre ale Uniunii Europene, aceștia sunt chemați să-și dezvolte competențele interculturale pentru oferirea unor îngrijiri de sănătate care țin cont de pluralitatea profilurilor culturale din comunitățile în care lucrează. Aceste competențe interculturale se pot dobândi prin cursuri de formare profesională începute din școală și continuate pe tot parcursul carierelor lor. Îngrijirile medicale oferite de personalul medical cu bune competențe interculturale contribuie la facilitarea procesului de integrare, imigranții simțindu-se acceptați ca membri cu drepturi depline ai comunităților de adopție.

Materialele informative din domeniul sănătății publice, precum și rețetele și alte documente legate de diverse tratamente, trebuie, de asemenea, adaptate pentru a ține cont de nivelurile diferite de cunoaștere a limbii locale de către imigranți. Importante pentru îmbunătățirea continuă a îngrijirilor oferite sunt și colectarea și analiza anumitor date despre statutul socio-economic sau epidemiologic al acestora. Dezvoltarea unor programe de asistență primară în comunitate este o altă măsură binevenită din punct de vedere al integrării imigranților.

Cei mai mulți imigranți sunt asimilați în decurs de câteva generații. Înțelegerea de către profesioniștii din domeniul medical a etapei în care se află respectivul imigrant ajută, de asemenea, în oferirea unor îngrijiri de calitate. Un asemenea deznodământ nu poate avea decât multiple implicații pozitive, printre acestea aflându-se și depistarea precoce a oricăror manifestări depresive care pot avea, în condiții extreme, un impact devastator nu numai asupra vieții individului în cauză, dar și a celor din jurul lui, a societății, în genera
www.nola.com

Articol realizat de Mirela Mustață, Redactor E-Asistent, Specialist în comunicare și relații publice, PhD.

Surse de documentare:
http://www.rfi.ro/social-83041-le-figaro-profilul-neasteptat-al-jihadistilor-francezi
http://www.livestrong.com/article/161448-effects-of-teenage-depression/
http://www.psmag.com/health-and-behavior/actually-know-connections-mental-illness-mass-shootings-gun-violence-83103
http://www.theguardian.com/commentisfree/2014/dec/04/5-ways-address-rising-depression-young-people-psychological-issues-anxiety
https://www2.warwick.ac.uk/fac/soc/ier/publications/2006/green_2006_from_immigration_to_integration.pdf
http://journalofethics.ama-assn.org/2012/04/stas1-1204.html
https://www.psychologytoday.com/blog/pieces-mind/201403/create-sense-belonging
http://www.researchgate.net/publication/240285741_Sense_of_belonging_as_a_buffer_against_depressive_symptoms
http://www.studentpulse.com/articles/861/immigration-and-stress-the-relationship-between-parents-acculturative-stress-and-young-childrens-anxiety-symptoms