Unele dintre structurile vitale ale organismului, enzimele sunt proteine cu lanț lung care iau diferite forme și determină acțiuni cheie specifice în întregul organism. Ele sunt vitale, în general, pentru bunăstarea umană, jucând un rol critic în digestie și asimilarea nutrienților, în accelerarea proceselor cognitive și în detoxifierea celulelor. Printre altele, ele ajută organismul în funcțiile de vindecare și regenerare și facilitează acțiunea sistemului imunitar, care joacă un rol esențial în prevenirea dezvoltării bolilor.
Enzimele sunt biocatalizatori ce sunt folosiți pentru a genera și accelera procesele chimice din organism. Prin cele aproximativ 3000 de enzime unice din corpul uman sunt facilitate peste 7000 de reacții. În organism există enzime cu roluri diferite care, însă, se încadrează în câteva categorii – lipaza, amilaza și proteaza.
Enzimele sunt produse de către organele digestive, pentru a accelera descompunerea alimentelor (glucide, proteine, grăsimi). În acest mod, intestinul ajunge să extragă și distribuie nutrienții blocați în interior și ajută la absorbția lor. Noi aducem aport de enzime atunci când mâncăm fructe și legume crude, încolțite sau fermentate. Iar suplimenții de enzime din plante și mamifere s-a demonstrat că aduc beneficii în numeroase situații de vulnerabilitate, inclusiv în cazuri de cancer. Pe de altă parte, cu cât alimentele pe care le consumăm sunt mai procesate, cu atât ele vor fi descompuse mai greu, pentru că organele digestive și enzimele sunt suprasolicitate, fapt ce ajunge să dăuneze sistemului digestiv și celui imunitar.
Relația dintre enzime, intestin și sistemul imunitar
Echilibrul florei intestinale este esențial pentru imunitate deoarece în intestin ajunge tot ceea ce înghițim, ceea ce face ca circa 70% din sistemul imunitar să depindă de activitatea acestuia. Pentru că, de exemplu, acidul secretat de stomac în mod natural ucide aproape toți agenții patogeni, putem spune că sistemul digestiv acționează ca o barieră în calea bacteriilor. Dacă alimentele consumate nu sunt cele adecvate, se produc acțiuni care le transformă în substanțe ce neutralizează acest acid, fenomen care are două efecte nedorite: pe de o parte, este afectată capacitatea de a digera proteinele ce sunt esențiale celulelor imunitare și, pe de altă parte, se permite agenților patogeni să treacă în intestinul subțire de unde ajung în sânge. Mai mult, intestinul subțire are un mucus care acționează ca o ”barieră” naturală și este secretat de o serie de celule ale tractului digestiv. Când această protecție este afectată, aceasta se răsfrânge și asupra sistemului imunitar care este supus unui risc crescut. Tocmai de aceea, alimentația bogată în legume și fructe crude, fermentate sau încolțite este esențială. Mai mult, atunci când este consumată mâncare procesată, sau în cazul deficitului de enzime din motive genetice, ca efect al stresului, toxinelor sau obiceiurilor nesănătoase, se poate apela la suplimente ce se găsesc, de cele mai multe ori, sub formă de capsule și pot fi realizate din plante, bacterii, fungi sau surse animale.
Cancerul și enzimele
Fraind și Caminer aveau să observe, încă în anul 1925, faptul că enzimele proteolitice aveau o concentrație mai scăzută în serul bolnavilor cu cancer, comparativ cu persoanele sănătoase.
Imagine a interiorului unui carcinom cu celule scuamoase
Dar valoarea terapeutică a tratamentului cu enzime urma să fie descoperită la mijlocul secolului XX de către profesorul Max Wolf, în SUA. Cu ajutorul unei combinații de enzime-proteaze de origine vegetală și animală care influențează diverse verigi ale procesului patologic, inflamația, reacțiile imune, proprietățile reologice ale sângelui, sistemul de hemostază și antioxidant el a elaborat o metodă de tratare a diverselor afecțiuni. Conceptul de ETS apare în anul 1954 și este legat de numele M. Wolf și K. Ransberger. Câțiva ani mai târziu, în Germania, profesorul Karl Raisergher a fost cel care a inițiat productia pe cale industrială a preparatelor ETS. Reprezentant clasic este produsul WOBENZYM – de la numele prof. Wolf și a asistentei acestuia – Benitez.
Dintr-o serie de motive prezentate în cele ce urmează, enzimoterapia sistemică a reprezentat o promisiune importantă în cadrul protocoalelor de tratament al cancerului, chiar de la începutul sec XX. Printre cele mai importante argumente se află acela că reprezintă un mecanism de tip ”cheie – broască” și are afinitate pentru citokinele proinflamatorii, cum ar fi factorul de necroză tumorală (TNF) și proteina C reactiva (CRP). De asemenea, ea reduce factorul de creștere transformant beta (Tumor Growth Factor-Beta) la nivelul ARN-ului și nivelul sintezei proteinelor.
Pentru a vedea cum acționează la nivel celular, trebuie amintit că în jurul celulelor canceroase există un strat gros exterior de fibrină care este proiectat pentru a preveni identificarea și distrugerea acestora de către sistemul imunitar. Din această cauză, pentru ca chimioterapia să aibă efect, ar trebui folosite doze mult prea mari care s-ar putea dovedi extrem de toxice pentru organism. În această situație, folosirea enzimoterapiei sistemice s-a dovedit utilă în distrugerea zidului exterior de fibrină al celulei canceroase, ceea ce face mai ușoară penetrarea ei și atacarea prin chimioterapie.
În plus, terapia cu enzime permite folosirea unor doze mai mici în cadrul procedurilor chimioterapeutice, iar efectele secundare ale acestora sunt și ele mai reduse. Mai exact, pacienții aflați sub tratament chimioterapeutic se plâng și de o serie de efecte secundare cum ar fi greață, vărsături, diaree, dureri sau oboseală. În astfel de cazuri, cercetările au arătat că terapia enzimatică poate contribui la diminuarea acestor simptome negative prin reducerea efectelor citotoxice ale chimioterapiei asupra organismului.
Pe de altă parte, radioterapia afectează organele asupra cărora acționează putând crea, printre altele, un țesut cicatrizat rigid care poate limita capacitatea respectivului organ de a funcționa.
În astfel de situații, enzimoterapia sistemică poate contribui la prevenirea acestor țesuturi cicatrizate și poate descompune fibroza apărută, astfel contribuind la îmbunătățirea funcției organului respectiv.
De asemenea, pacienții raportează o recuperare mai rapidă în cazul folosirii enzimelor sistemice înainte și după procedurile chirurgicale.
Pe lângă aceste acțiuni complementare intervențiilor terapeutice, enzimele au și un efect de reducere a inflamațiilor și de stimulare a citokinelor specifice și de îmbunătățire a acțiunii macrofagelor și celulelor ucigașe. Mai exact, ele par să stimuleze activitatea macrofagelor și celulelor ucigase naturale care sunt celule imunologice specifice ce trec prin organismul uman și ”vânează” celulele anormale și virusurile care pot genera cancer. Cu cât este mai eficientă această parte a sistemului imunitar, cu atât există mai puține șanse de apariție și dezvoltare a cancerului sau de metastază.
În concluzie, cercetările par să fie unanime în a demonstra că enzimoterapia sistemică susține activitatea diferitelor complexe imune și nu are reacții adverse majore.
Articol realizat de Mirela Mustață, Redactor E-Asistent, Specialist în comunicare și relații publice, PhD.
Surse de documentare:
http://drjockers.com/enzyme-therapy-cancer/
http://www.globalhealingcenter.com/natural-health/12-ways-support-immune-system-naturally/
https://www.farmaciata.ro/medicina-de-familie/item/23574-enzimele-si-sistemul-imunitar
http://blog.naturalhealthyconcepts.com/2013/09/16/how-proteolytic-enzymes-work/
http://cure-de-slabire.info/diete/enzimele-si-imunitatea/
http://breast-cancer.ca/rdioderms/
