Interviu cu doamna Dr. Farmacist Roxana Gavriloaia, Regulatory Affairs Professional Expert Advisor

roxanagavriloaia1Roxana Gavriloaia de profesie farmacist, doctor în științe farmaceutice, este un profesionist cu o experiență și o viziune 360o. În cei peste 13 ani de expriență, în diferite ramuri ale industriei farmaceutice, în medii multinaționale și multiculturale, s-a specializat pe reglemetarea medicamentelor, lobby, advocacy, publicitatea medicamentelor și pharma coaching.

În prezent, îmbină cu succes dezvoltarea profesională și dezvoltarea personală, contribuind activ prin consiliere, traininguri și ateliere pe care le organizează la schimbarea perspectivei profesionistului din domeniul sănătății, care are nevoie de o schimbare de ritm, de mai multă claritate și concentrare pe elementele care aduc un beneficiu pe termen lung, dincolo de recompensele imediate.

 

Vorbeați, în timpul prezentării din cadrul conferinței OAMGMAMR București, despre importanța de a lua o pauza în secolul vitezei. Dumneavoastră ați reușit?

Am reușit. De multe ori, am fost obligată să o iau. Prin această pauză, mă refer în primul rând la a pune puțin frână activităților de rutină zilnică pe care le facem in mod automat, care ne-au intrat în reflex, pe care nu le mai conștientizăm. De fapt, pauza aceasta se referă exact la conștientizarea și conectarea noastră la momentul prezent. Pentru că, de multe ori, mergem pe stradă și nu suntem atenți pe unde mergem, fiindcă suntem prinși doar în mintea noastră, în gândurile noastre și nu reușim să ne bucurăm de ceea ce facem în momentul respectiv, ce vedem, ce simțim, când vedem un copac care a înflorit, un zambet, oamenii și locurile prin care trecem sau orice se întâmplă în jurul nostru.

Această lipsă de conștientizare am observat-o întâi la propria-mi persoană și apoi și la cei din jurul meu. De aceea, încerc prin toate metodele pe care le am la dispoziție să schimb puțin mentalitatea de pilot automat, să rup acest mod automat de a face lucrurile și să îi influențez și pe ceilalți prin propriul meu exemplu și prin propriile mele reușite sau eșecuri, în sensul acesta. Cred că, în momentul când te decizi să schimbi ceva la tine, lucrul acesta se reflectă și la cei din jurul tău. Toată lumea parcă se reașează, se repoziționează și ajungi dintr-o stare de haos la un oarecare echilibru.

O stare de dezechilibru cere după sine o stare de re-echilibrare. E un joc de echilibru-dezechilibru. Însă cel mai important este să nu rămânem în dezechilibru, ci să-l conștientizăm, să ne conectăm cu noi înșine, pentru că în secolul 21, din cauza presiunii, din cauza tehnologiei, din cauza contextului social și economic, nu mai reușim să intrăm în contact cu noi înșine, cu propria persoană, cu propriile gânduri, cu propriul corp. Suntem mereu atrasi în exterior, ne lăsăm distrași de diferite lucruri, evenimente, tehnologie și uităm de noi, ne ignoram pur si simplu.

Sa vă dau un exemplu simplu, am cunoscut persoane care aveau o durere sau un discomfort, ca o banală durere de cap, o durere surdă, într-adevăr, dar se obișnuiseră atât de mult cu ea, încât devenise parte din ei, nu considerau că e ceva la care trebuie să se gândească, căruia trebuie să îi acorde atenție sau să îi afle cauza. Cu o pastila trece, spuneau ei…Realitatea nu este chiar asa. E foarte important să ne întrebăm de ce, pentru că, ulterior, durerea asta se poate transforma în altceva, atrage după sine și alte lucruri mai urâte, alte afecțiuni sau, poate, în subsidiar, ascunde afecțiuni mult mai grave.

Observând în jurul meu astfel de exemple, am început să mă canalizez pe partea de dezvoltare personală a omului din spatele profesionistului, pentru că, în primul rând, suntem oameni și abia apoi suntem profesioniști. Și atâta vreme cât noi suntem, ca oameni, la un nivel de cunoaștere și înțelegere ridicat, și activitatea noastră profesională va fi la un nivel ridicat. Aceasta este, practice, misiunea pe care mi-am ales-o.

Pentru dumneavoastră ce a funcționat, la nivel practic, cum ați reușit să vă reconectați cu cine sunteți?

Am început prin a conștientiza un dezechilibru și am început să-mi pun întrebări. Pentru că lucrurile nu mergeau așa cum îmi doream și realitatea pe care eu o aveam în minte nu corespundea cu cea de pe teren, am început să mă cercetez pe mine însămi. Și încet, încet, prin cursuri, prin cărți, prin discuții cu profesioniști, discuții cu colegi, prin adoptarea unui alt stil de viață, am realizat că lucrurile nu trebuie să fie cum ni se impun, că nu trebuie să fim niște roboței care urmează niște reguli, fără să gândim, fără să simțim, ci putem face totul la o cadență mult mai scăzută. Nu e nevoie să alergăm dimineața să ducem copilul la grădiniță, ci să ne trezim cu 5 minute mai devreme și să ni le acordăm nouă – un moment de respiro- să bem o cafea sau un ceai, în fața ferestrei, și să ne cercetam, sa ne întrebăm cum ne simțim în acel moment și ce ne dorim de la noi în ziua respectivă. Și încet, încet am încercat să fac asta începând cu mine și apoi cu cei din jurul meu, familia, prietenii și cu restul oamenilor, din aproape în aproape.

E important ca oamenii să conștientizeze impactul pe care îl au asupra celorlalți. Și mai ales noi, profesioniștii din sanatate, care intrăm în contact cu atât de mulți oameni. Felul în care noi gândim este transmis mai departe. Oamenii învață prin modelare, copii prin imitare, avem nevoie de modele comportamentale, de oameni care sa ne inspire. Chiar dacă vrem sau nu, ne rămân în minte niște modele – care ne plac si de aceea ne inspiră, sau alții care nu ne plac, însă pe care îi putem imita, fără să ne dăm seama, asa-zisele modele negative, datorită unor comportamente repetitive. Dacă realizăm impactul pe care îl avem, noi ca si profesionisti, care intram in contact cu atât de mulți oameni zilnic, realizăm că avem puterea de a influența destine. Și dacă reușim să influențăm pozitiv, cel putin 10% din cei pe care îi întâlnim, lumea din jurul nostru se va schimba, încet-încet. Și nu este doar o gândire naivă sau idealistă, este o realitate pe care o putem simți în fiecare zi.

Ce legătură aveți acum, în activitatea dumneavoastră profesională, cu homeopatia?

Am avut privilegiul de a lucra in cadrul Boiron Romania, reprezentanța Laboratoires Boiron – un laborator homeopatic din Franța, o companie cunoscută și apreciată pe plan intern și internațional, unde m-am specializat în homeopatie – am urmat un curs de homeopatie timp de 2 ani în care am cunoscut tainele și viziunea homeopatică. Am rezonat cu principiile homeopatiei și, între timp, am avut nevoie personal de o abordare holistică a stării mele de sănătate și apoi a familiei mele, a copiilor mei (am o pereche de gemeni care inițial au fost suspectați ca avand manifestări din spectrul autist). Ca orice mamă, în prima fază, am refuzat să cred si să văd aceste manifestări ca fiind parte din acest spectru autist și am încercat să găsesc cauza pentru care copiii mei se comportă aștfel. Am apelat la medicina alternativă, la homeopatie, fiindcă era printre terapeuticile medicale pe care le-am studiat. Am consultat un medic homeopat și, cu ajutorul dumnealui, pot spune că după primele 6 luni s-au observat semne clare de îmbunătățire a stării copiilor mei și a mea personal, fiindcă și eu am urmat un tratament homeopatic. Am observat că prin faptul că eu mă simt mai bine, mai echilibrată, și ei se simt mai bine. Rezonăm foarte mult între noi, și asta nu numai cu copii noștri, ci și cu cei din jurul nostru. Dacă suntem într-o stare de nervozitate ridicată, stress, anxietate, ceilalți o simt și o preiau, o oglindesc, ne-o trimit inapoi și apare efectul bulgărelui de zăpadă.

Spuneți-ne mai multe despre ce înseamnă a trata pacientul și nu boala?

Homeopatia tratează omul și nu un cumul de semne și simptome prin aplicarea unei scheme de tratament nediferențiat. Deși am gemeni, ei primesc tratamente diferite, deși manifestările lor pot fi similare, însă tratamentul este personalizat în functie de personalitatea lor, de preferintele lor, de felul in care se comportă, în care relaționează Ei au fost încadrați la tipuri constituționale diferite, asa că primesc tratamente diferite. Homeopatia, cu modul ei de abordare individualizat, este cea mai potrivită pentru mine, cel puțin în momentul de față.

Medicina homeopată nu o exclude pe cea alopată – nu am renunțat la medicamente alopatice. Ele nu se exclud. Dacă urmezi niște reguli clare și administrezi corect ambele terapii, succesul este garantat. Este foarte important cum le administrezi și cum le privești, cât de “habotnic” ești într-o direcție. Mă consider o persoană deschisă – deoarece atunci când ești deschis, primești informația și păstrezi doar acele date care-ți sunt ție folositoare. Această deschidere, această schimbare de perspectivă este cel mai important lucru pe care trebuie să ni-l asumăm. Să fim deschiși și toleranți și cu noi înșine și cu cei din jurul nostru. Contextul socio-economic în care ne aflăm, ne închide foarte mult și ne pune într-o stare de alertă permanentă, de ofensivă, un fel de agresivitate mascată. Recomand mereu sa facem un pas înapoi și să privim lucrurile în perspectivă. Să ne repoziționăm chiar și fizic. Putem începe printr-o repoziționare fizică, căci vom privi lucrurile dintr-un alt unghi și vom descoperi alte puncte de vedere.

Ne puteți descrie ce înseamnă aplicarea principiilor homeopatice – similitudinea și doza infinitezimală despre care ați vorbit în prezentare?

Sunt două principii care stau la baza homeopatiei și a funcționării medicamentelor homeopatice. Prin intermediul metodelor stiintifice actuale nu se cunoaste încă mecanismul de acțiune al medicamentului homeopatic de la nivel celular. Momentan, medicamentul homeopatic se prescrie doar pe baza rezultatelor clinice care au început de la Hanemann, părintele homeopatiei. Acesta a testat remediile homeopatice, mai întâi pe el si apoi pe cei din jurul lui și a observat că principiul similitudinii (așa numitul “cui pe cui se scoate”) funcționează și că substanțele care în doză terapeutică produc anumite manifestări (patogenezii) la un om sănătos, într-o doză foarte mică, infinitezimală, contracarează acele manifestări la omul bolnav. De exemplu, cafeau provoacă insomnie în doză normală, însa tratează insomnia, în doză homeopatică.

Există foarte multe dovezi clinice că medicamentul homeopatic funcționează, nu este doar placebo, așa cum cred unii sceptici. Dacă ar fi doar placebo, cum am explica efectele pe care medicamentele homeopatice le au asupra animalelor, care nu a capacitatea de a raționaliza, sau asupra copiilor?

Dupa parerea si experienta mea, daca este prescris si administrat corect și dacă medicul care ni-l prescrie are experienta, deschidere, rabdare să ne ajute să punem pe tapet tot tabloul clinic, medicamentele homeopatice pot fi foarte eficiente în multe patologii.

Acum, la final de discuție, ne puteți spune cum vi s-au părut lucrările Conferinței?

Evenimentul m-a impresionat foarte mult. Atât subiectele abordate, cât și prezentarea acestora a fost pe măsura așteptărilor participanților. Cred că a fost un mix informativ interesant, toți cei prezenți în cadrul conferinței împărtășind experiențele întâlnite în practică. Este foarte util, după părerea mea, să avem parte de acest spațiu reflexiv în care să împartășim concepte și idei – accentul punându-se pe practica zilnică. Astfel de conferințe și evenimente reprezintă un real interes pentru profesioniștii practicieni.

Share This Post