Am vrea să vă cunoască cititorii noștri – așa că am să încep prin a vă întreba ce scrie în CV-ul dumneavoastră profesional?

Am lucrat, în anii 1990, 4-5 ani în sala de operații, la chirurgie, în Spitalul Județean din Giurgiu. Mai sunt și acum în legatură cu colegii de acolo, cu asistenții și cu medicii, deși au trecut atâția ani.

Din 1998 până în 2010 am lucrat și m-am specializat în ceea ce fac acum, oftalmologie, la Clinica Oculus din București, clinica doctorilor Moraru. Sunt foarte recunoscătoare că am avut șansa să lucrez acolo, încă din 1998, când în România încă nu erau spitale private, ori clinici private.

Am câștigat foarte mult din punct de vedere profesional lucrând acolo – aveam aparatură încă de atunci, oamenii erau deschiși. Mi-au acordat încredere și am putut să evoluez. Am avut satisfacții și mi-a plăcut foarte mult ce făceam și ce fac și în prezent.

De 6 ani, din 2010, lucrez la Spitalul de Oftalmologie West Eye. S-a întâmplat că am trecut pe aici și am văzut că se deschidea un spital. Am fost plăcut surprinsă și am crezut în potențialul noului spital. Am primit o ofertă, m-am gândit la ea și am ales să plec de la Oculus la Westeye. Am vrut să pot face mai mult – la Oculus făceam doar explorări funcționale, aici fac și muncă administrativă, fiind Asistentă Șefă. Și îmi place!

 

Uitându-vă la tot acest parcurs, cam sunt principalele dumneavoastră reușite profesionale?

Sunt mândră de tot ce am făcut până acum și fac totul din suflet. La început, când vorbeam cu pacienții și vedeam că ei înțeleg și sunt multumiți de ceea ce fac eu, consideram acele momente drept reușite. Acum mi se pare ceva normal. La fel de mult ma bucram și de ce reușeam să fac și cum progresam.

De exemplu, o reușită mi s-a părut atunci când am învățat niște cursuri date de domnul Doctor Moraru, cursuri despre echografia oculară de la Societatea Americană de Oftalmologie. Dupa ce le-am parcurs, am realizat că pot să fac eu ecografie oculară. Același lucru s-a întâmplat și cu colega mea Corina cu care o să aveți interviul următor. A fost mare lucru pentru noi, când ni se trimiteau pacienți de la alte spitale și scriau “ecografie cu interpretare pentru Luminița sau pentru Corina”, noi fiind asistente. Ceea ce și în ziua de azi se întâmplă, numai că, paradoxal, noi nu avem atestat pentru aceasta, deși facem acest lucru foarte bine și ca achiziții și ca interpretare. Aceasta ar fi o temă – sau problemă, dacă vreți, pe care am dori să o discutăm și soluționăm cu ajutorul Ordinului, poate. Noi efectuăm tot ce înseamnă investigații oftalmologice. De exemplu, pentru cataractă se fac biometrii – Corina și cu mine avem la activ peste 60 000 de biometrii.

Sunt de asemenea bucuroasă de cum decurge activitatea mea ca asistentă șefă. De exemplu, îmi aduc aminte de cum reacționam noi la Giurgiu când intra asistenta șefă – tăceam toate. Faptul că fetele din echipa mea nu au secrete, că nu le este teamă să continue să discute când intru în cameră, că vin să-mi spună diverse lucruri, și profesionale, și personale, este o mare bucurie pentru mine. Eu le-am spus de la început că pot să fie deschise, să vorbească orice între ele și cu mine, eu voi lua în considerare doar ce îmi spun în față, în rest nu mă interesează ce vorbesc între ele. Iar ele chiar nu vorbesc pe la spate. Am o echipă foarte echilibrată, cu oameni foarte buni, de o calitate umană deosebită. Nu jignesc, nu vorbesc trivial. Iar echipa de medici este și ea deosebită, de excepție , atât în plan profesional cât și al calității umane. Avem o atmosferă de lucru excelentă. Acum, să nu vă închipuiți că noi nu avem discuții în contradictoriu. Acestea sunt normale și sănătoase – însă ne respectăm reciproc, nu ne jignim și eu încerc tot timpul să promovez toleranța și depășirea cu calm a momentelor dificile. Ce câștigăm dacă suntem răi? Și ele știu cum sunt eu și stiu cum să acționeze. Își spun deschis părerea, spun ce cred, spun ce ar vrea. Mă bucur foarte mult de aceste lucruri – este o echipă sănătoasă și funcțională.

 

Legat de Conferința OAMGMAMR București, cum apreciați lucrările prezentate? Care v-au plăcut în mod deosebit?

Mi-au plăcut tare mult toate, iar câteva chiar m-au impresionat. De exemplu, prezentarea dinaintea mea (n.b. Profilaxia Piciorului Diabetic – Marcela Vasilievici, asistent medical generalist, INDNBM N.C. Paulescu) și prezentarea despre durere (n.b. – Arta de a controla durerea – Dr. Horia Nicolae, medic primar neurolog, Krka Romania). Mi-a atras atenția și am apreciat și prezentarea Danei Stan (n.b. “Informarea corecta, linia de start pentru sănătate intimă – Prezentare Angelini Pharmaceuticals Romania).

Mi-a plăcut foarte mult și Anca Bălășoiu, o moașă de-ți vine s-o pui la rană și care se exprimă foarte frumos (n.b. prezentarea “Școala Mamei – Spitalul Clinic de Obstretică-Ginecologie Prof. Dr. Panait Sârbu, Maternitatea Bucur, Spitalul Clinic de Obstretică Ginecologie Filantropia – Model de bune practici”, realizată în echipă cu Daniela Stan, Maria Spiridon, Cerasela Radu, Anca Bălășoiu, Cornelia Mihaela Sandu). Nu în ultimul rând, mi-a plăcut și doamna profesor Dr. psihiatru Mirela Manea (n.b. “Tulburările de personalitate”) – a fost foarte interesantă și interactivă prezentarea.

 

Cum apreciați ediția de anul acesta a Conferinței față de anii trecuți?

Anul acesta mi s-a părut că atmosfera a fost mult mai relaxată decât anul trecut. Și eu am simțit asta – deși urma să prezint, eram foarte relaxată. Lumea în jurul meu era foarte calda. Totul era foarte natural, fără stres. A fost o mare plăcere și am observat acest lucru și la ceilalți.

 

Dacă ar fi să faceți o recomandare organizatorilor, ce ar putea face diferit la edițiile viitoare?

Chiar mă gândeam la acest lucru – cred ca s-ar putea dezvolta partea interactivă. Și, poate, introduse anumite mini-cursuri pentru persoanele care vor să se specializeze în anumite domenii, în oftalmologie, de exemplu. Sau cardiologie. Să prezentăm ce înseamnă să fii asistent în oftamologie, în cardiologie. În funcție de ce ar vrea participanții, organizate niște cursuri.

Cât despre logistica evenimentului, m-a surprins plăcut și nu am sugestii aici.

 

Ultima întrebare, legată de rolul pe care i-l atribuiți Ordinului, ce ar putea face diferit în relația cu membrii lui?

Să facem ca asistenții să vină la cursurile de pregătire nu numai pentru credite, ci pentru că le sunt necesare, utile. Să faceți un ”screening”, o evaluare, să-i întrebați pe oameni unde sunt ei deficitari și ce le-ar prinde cel mai bine ca pregătire – o analiză a nevoilor. Să mă duc să fac un curs fiindcă mă interesează acel curs, iar punctele vin și ele, apoi.

Aș dori să mulțumesc mult Ordinului, organizatorilor Conferinței că m-au invitat și am avut șansa să particip și să prezint, că pot să mă exprim. Și multumiri și pentru primirea făcută, ea ne-a uns pe suflet și pe mine și pe colega mea Corina.