Interviu cu Mihaela Ștefan – asistent medical coordonator al colectivului Secției de Hemodializă a Centrului Medical de Diagnostic, Tratament Ambulatoriu și Medicină Preventivă București

Premiul CMDTAMPCum ați descrie activitatea pe care o desfășurați?

Activitatea medicală este specială, în sine și prin toate specialitățile, pentru că tratăm oameni și suferințele lor fizice și, uneori, sufletești. Vindecarea sau, în cazul nostru, o șansă la viață pentru pacienții care fac dializă este un proces complex care necesită atât cunoștințe medicale temeinice, cât și  însușirea tehnicilor de comunicare și folosirea lor în mod adecvat.

 

De ce este activitatea medicală într-o secție de hemodializă, specială?

Vorbim despre pacienții care nu au altă șansă la viață decât să vină la noi de 3 ori pe săptămână, timp de 4 ore, adică ne referim la acei pacienți cu insuficiență renală cronică, legați de un aparat, ce ajung să se atașeze de personalul de dializă ca fiind a doua lor familie.

Noi, cadrele medicale, în afară de încrederea pacienților care fac această procedură numită dializă, încredere pe care trebuie să o câștigăm printr-o pregătire intensă și o conduită decentă, mai reprezentăm, adesea, și suportul lor moral.

 

Cum ați construit colaborarea și comunicarea cu pacienții pe care-i tratați? Credeți că există un secret al unei bune colaborări cu pacientul?

Comunicarea cu pacienții se bazează pe multă empatie, pe înțelegerea nevoilor acestora, pe răbdare, blândețe și, nu în ultimul rând, pe capacitatea noastră de a ne păstra atitudinea profesională indiferent de ce probleme personale avem. Cred că la noi contează foarte mult ca, indiferent de situațiile pe care le avem de rezolvat,  să nu lăsăm ca acestea să se răsfrângă asupra lor, să ne păstrăm zâmbetul pe buze, să radiem bucurie, speranță, să fim noi ”farul în furtună” pentru ei. Numai astfel vor reuși să rămână într-un echilibru sufletesc și nu vor cădea pradă depresiei, fricii de viitor, de suferință, de durere, de moarte.

O bună colaborare presupune, în primul rând, respect pentru om, pentru trăirile sale, pentru boala sa, pentru calitatea vieții sale. Onestitatea, obiectivitatea, calmul și omenia sunt câteva din calitățile pe care orice cadru medical ar trebui să le posede, iar în colaborarea cu bolnavii care trec prin procedura de dializă, acestea își manifestă cel mai vizibil importanța.

 

Care este cel mai frumos moment din cariera dumneavoastră? De ce?

După 15 ani lucrați pe secția de hemodializă din cadrul C.M.D.T.A, în condițiile în care am urmat visul unui om deosebit, domnul director general dr. Rădulescu Șerban, care ne-a îndrumat și ne-a imprimat o etică profesională ireproșabilă, atașament și înțelegere pentru oameni, am avut ocazia ca, în calitate de coordonator al echipei medicale, să trăiesc emoțiile recunoașterii activității profesionale prin acest premiu pentru activitatea medicală – “O șansă la viață” acordat de OAMGMAMR filiala București. A fost cel mai frumos moment din cariera mea și a echipei mele.

 

Ce reprezintă pentru dumneavoastră ca echipă acest premiu din cadrul secțiunii – Echipe de îngrijire – Sub-secțiunea “O șansă pentru viață” ?  

Acest premiu reprezintă, în primul rând, o mare bucurie. Este extrem de motivant să primești o astfel de recunoaștere a muncii făcută cu dăruire, din suflet și pentru suflet, și mai ales să ajungi să dobândești această recunoaștere din partea forumurilor competente, care te ajută, profesional și uman, să evoluezi.

În al doilea rând, reprezintă o confirmare a crezului nostru că o muncă desfășurată într-o echipă dinamică, conștiincioasă și dedicată unui scop altruist conduce la calitate, performanță și satisfacție profesională.

 

Ce înseamnă a fi uman pentru dumneavoastră și cum se poate reflecta în munca pe care o faceți?

Să le dau pacienților siguranță, încredere, sentimente de bunătate. Să fiu umărul de sprijin, la bine și la rău. Înseamnă energia pozitivă de care au nevoie, pentru a putea să alunge umbrele întunecate din sufletele lor. Pacienții se uită la noi pentru confirmări, explicații, suport. Noi putem fi aceste repere pentru ei, în momentele cât sunt în spital. Eu mă atașez de fiecare pacient în parte, sunt foarte atentă să aibă tot confortul fizic și psihic, în funcție de fiecare situație în parte. Îi încurajez, sunt acolo să-i țin de mână și să le înlătur îndoielile și fricile datorate informațiilor insuficiente sau denaturate pe care le găsesc din diverse surse.

 

Care a fost parcursul dumneavoastră profesional?

Am absolvit școala postliceală sanitară Fundeni, timp în care mergeam cu drag prin spitale, în practică. Am îngrijit, atât cât aveam voie, mai mult prin interacțiune și comunicare, pacienți cu boli terminale. De atunci, simțeam cum mă atașez de ei, încercam să găsesc o cale prin care să le redau speranța, să lupte pentru viață.

Primul loc de muncă a fost la Spitalul “Sf Ioan” ca asistent medical pe secția de hemodializă. Acolo am avut parte de un colectiv care m-a motivat, m-a impresionat prin profesionalismul de care dădea dovadă. Era un gen de ”prietenie” care se legase cu pacienții care făceau dializă, ca și cum se cunoșteau de foarte mult timp. Am văzut sentimente nobile, de respect reciproc, devotament și bunătate.

Din 2001, am fost numită asistent medical șef pe secția de hemodializă din cadrul Centrului Medical de Diagnostic, Tratament și Medicină Preventivă. Aici, începând cu conducerea unitații, am întâlnit oameni minunați, de suflet, care m-au ghidat în activitatea medicală, dar și în ceea ce privește interacțiunile inter-umane. Din dorința de a fi cât mai bine pregătită pentru acest post care înseamnă multă răspundere față de pacienți, de personal, am absolvit și facultatea de Management financiar contabil, în anul 2010.

În anul 2013 am urmat cursuri de endoscopie digestivă superioară și colonoscopie la Sp. Matei Balș, pentru a putea pune bazele unui cabinet de specialitate în cadrul C.M.D.T.A.M.P. A fost o provocare pe care am dus-o la capăt cu succes, în prezent cabinetul funcționând la cote maxime.

În anul 2014  am urmat cursuri de formator și evaluator, în urma cărora, în 2015 am predat asistenților medicali cursul “Particularitățile de îngrijire a pacienților cu insuficiență renală cronică”.

În anul 2015 am urmat cursurile de “Îngrijitoare bătrâni la domiciliu” organizate de către O.A.M.G.M.A.M.R filiala București. Pe parcursul celor 360 de ore de curs, susținute pe o perioadă de 4 luni, am beneficiat atât de pregătire teoretică, cât și de pregătirea practică necesară pentru derularea unor astfel de activități destul de particulare, dar și din ce în ce mai cerute pe piață.

Cum a fost experiența de formator de până acum?

Să fii formator înseamnă să-ți placă să comunici, să-ți iubești profesia și să transmiți mesajul dorit, în așa fel încât să aibă efectul scontat.

Pentru mine această experiență a însemnat dezvoltare personală, o șansă extraordinară, începând cu timpul petrecut cu echipa de formare  în timpul cursului.

Din tot sufletul recomand cursul de formator, pentru că deschide noi orizonturi, te ajută să-ți ordonezi cunoștințele medicale acumulate de-a lungul timpului și să le redai într-o formă concretă, percepută la cote maxime. Felul în care transmitem aceste informații ne ajută să evoluăm, să învățăm, să punem în practică, într-un cuvânt, să ajutăm. Ce poate fi mai înălțător decât să faci bine unui alt om?

 

Cum văd oamenii educația medicală continuă? Este ea considerată necesară sau este mai degrabă o corvoadă?

Din punctul meu de vedere, educația medicală continuă este privită sceptic doar prin prisma lipsei timpului necesar pentru a putea participa la cursuri, din cauza programului încărcat de la serviciu. Altfel, orice informație medicală adusă de aceste cursuri este asimilată cu entuziasm și chiar pusă în practică.

 

Care este secretul reușitei echipei dumneavoastră? Ce va face să lucrați atât de bine împreună?

Secretul constă în comunicare, egalitate, înțelegere, atașament și profesionalism.

 

Credeți că este nevoie de o chemare anume pentru a atinge excelența în asistența medicală? Dumneavoastră de ce v-ați ales această profesie?

Iubesc oamenii și cred că aceasta spune totul. Fără chemare către această profesie, cei care încearcă să o practice nu vor avea niciodată acea mulțumire sufletească ce vine din gândul că și astăzi au făcut un lucru bun, au ajutat un om…!

 

A consemnat Mirela Mustață, Redactor E-Asistent, Specialist în comunicare și relații publice, PhD.

Share This Post