O nouă specializare în nursing promovată de Biroul Regional pentru Europa al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) – Asistența medicală pentru sănătatea familiei (Family Health Nurse)

WHO_LogoDeși secolul XXI este cel în care tehnologia ne aduce extrem de departe în ceea ce privește posibilitățile de informare, la niveluri  greu de anticipat cu 50 de ani în urmă, el rămâne și cel în care asistența medicală este încă foarte medicalizată, accentul punându-se pe boală și nu pe menținerea stării de sănătate, pe spital și nu pe oferirea de servicii în comunitate care să păstreze starea de sănătate.

Aceasta se întâmplă în pofida faptului că, foarte aproape de debutul lui, Organizația Mondială a Sănătății preciza că ”a se bucura de sănătate este unul dintre drepturile fundamentale ale oricărei ființe umane. Sănătatea este o precondiție pentru bunăstarea și calitatea vieții. Este un reper pentru măsurarea progreselor care vizează reducerea sărăciei, promovarea coeziunii sociale, coeziunea și eliminarea discriminării. (…) Investițiile în serviciile de sănătate orientate spre rezultate îmbunătățesc sănătatea…” (OMS, Declarația privind sănătatea la nivel mondial, 1998).

Totodată, OMS consideră asistență medicală primară ca fiind cea care are capacitatea de a îmbunătăți sănătatea oamenilor, ea furnizând baza unui sistem de sănătate eficient.  Aceasta ar trebui să se întâmple prin stimularea participării comunității și mobilizarea resurselor sociale pentru a sprijini politicile de sănătate. Dat fiind că reprezintă legătura dintre comunitate și sistemul de sănătate, ea constituie strategia de bază a sistemului de sănătate care oferă îmbunătățirea acoperirii și echitatea accesului la serviciile de sănătate (OMS/ PAHO 2003, Jurgens 2004).

În același timp, procesul de modernizare a serviciilor de sănătate din Europa care trebuie să facă față unor solicitări din ce în ce mai crescute și unei tot mai largi varietăți de intervenții la nivel de sistem de medicină primară și în comunitate reclamă noi roluri pentru personalul din sănătate și noi modalități de lucru. Iar aceste noi abordări care privesc serviciile de sănătate cerute includ schimbări radicale ale infrastructurii și resurselor existente.

lumemedRăspunsul propus de Organizația Mondială a Sănătății la noile provocări pare să fie dat de dezvoltarea a două componente ale resursei umane din sănătate care acționează în prima linie a serviciilor de sănătate, aproape de comunitate – medicii de familie și asistentele medicale de familie (sau comunitare).

Pentru că o serie dintre statele membre ale Uniunii Europene au aceste categorii de lucrători medicali, în timp ce altele nu, una dintre preocupările OMS (regiunea Europa) a fost aceea de a dezvolta un program centrat pe asistentele medicale de familie care pornește de la recunoașterea faptului că guvernele sunt chemate să facă față unor provocări fără precedent în ceea ce privește asigurarea serviciilor de sănătate în Europa. Pentru dezvoltarea acestui program, OMS a realizat un studiu multi-național care urma să valideze, dar și să ajute la modelarea viziunii OMS despre Asistență Medicală pentru Sănătatea Familiei (AMSF).
Conform acestui model, asistenta medicală pentru sănătatea familiei asigură o abordare mult mai cuprinzătoare decât cea din prezent a asistenței medicale primare, acești specialiști fiind cei care ar urma să ajute persoanele și familiile să facă față bolilor cornice, diverselor tipuri de handicap sau diferitelor perioade de stress, petrecând o mare parte din timpul de muncă în casele pacienților, cu familiile lor. Acești asistenți medicali ar urma să fie cele care dau sfaturi familiei cu privire la factorii de risc, importanța stilului de viață și a comportamentelor sănătoase și ar putea asigura asistență în probleme de sănătate în diverse situații. Prin detectarea promtă și în faze incipiente, ei pot contribui la asigurarea prevenției în probleme de sănătate ale membrilor familiei care altfel ar ajunge să fie tratate când s-ar agrava. Prin cunoștințele de sănătate publică și din domeniul asistenței sociale pe care le au ei pot identifica efectele diferitelor aspecte socio-economice problematice asupra sănătății familiei și pot demara intervențiile necesare. Pot facilita, de asemenea, externarea mai rapidă a persoanelor din spitale, prin oferirea de îngrijire la domiciliu și pot acționa ca o verigă între familie și medicul de familie, înlocuind medicul atunci când nevoile identificate sunt mai relevante pentru expertiza asistentului medical (OMS, 1998, p 139).

Conform modelului AMSF, specialiștii ar lucra cu membrii familiei și comunitățile dintr-o arie geografică delimitată, iar activitățile lor ar acoperi toate grupele de vârstă, incluzând promovarea sănătății, prevenirea bolilor și advocacy, îngrijirea curativă a bolii, dar și îngrijire pentru reabilitare, în fapt, îngrijire de la naștere până la moarte (OMS 2000b).

lumemed1Studiul derulat de OMS a cuprins țări precum Scoția, Slovenia, Finlanda, Portugalia, Spania, Lituania, Danemarca, Estonia, Moldova, Armenia, Tajikistan și Kyrgyzstan.

În ceea ce privește multe dintre țările implicate, acestea au indentificat lipsa culturii în cercetarea asistenței medicale și în formarea profesională ca fiind bariere în dezvoltarea ulterioară a domeniului. Mai mult, dezvoltarea unei evidențe referitoare la asistența medicală este deja foarte dificilă în multe dintre aceste țări (lipsa de personal specializat și suficient, lipsa infrastructurii, diverse bariere culturale etc.), fără problemele suplimentare ale introducerii unui nou cadru al asistenței medicale comunitare.

În fapt, cele mai multe țări au avut dificultăți în gestionarea schimbării adusă de introducerea acestei noi profesii, mai exact cele provocate de lipsa de claritate în ceea ce privește rolul său, percepția publică și a altor profesioniști din domeniul sănătății.

Totodată, există și o confuzie terminologică legată de denumirea folosită, asistentele medicale de familie (sau comunitare) fiind confundate, în unele țări, cu asistentele medicale de sănătate publică.

istorie2Dacă rolul celor dintâi a fost explicat mai devreme, asistentele medicale de sănătate publică practică în diverse instituții precum centrele de asistență medicală comunitară, agențiile de îngrijire de tip ”home care”, departamentele centrale sau locale de sănătate, centrele din cartiere, parohii, programele de sănătate școlară, programele de sănătate ocupațională etc. În general, ele se adresează persoanelor cu grad ridicat de risc, populațiilor vulnerabile (vârstnicii, persoanele fără adăpost, persoanele sedentare, fumatorii, mamele adolescente și cei care sunt la risc să dezvolte o anumită boală).

Dacă, în general, programele de formare de tip generalist adresează aspecte care țin de asistența medicală de sănătate publică, aspectele comunitare sunt mai puțin vizate. În realitate, în țările cu programe bine dezvoltate, agențiile publice care se ocupă de problematica diverselor grupuri vulnerabile (care pot implica o problemă de sănătate publică) au personal care acționează la nivelul comunității (vizitând pacienți cu tuberculoza, copiii prematuri, copii cu salmonella etc.), dar și personal care acționează în clinici, diverse așezăminte medicale sau școli.

lumemed3Asistentele medicale comunitare (cunoscute și ca asistente medicale de îngrijire la domiciliu sau pentru sănătatea familiei, cum le numește studiul OMS), în general, asigură îngrijirea bolnavilor la domiciliu și fac activități de prevenție.

Mărturiile specialiștilor par să indice faptul că, chiar și în universitățile din țările cu tradiție în domeniu, se simte nevoie unei mai bune educații în domeniul asistenței medicale comunitare, unde nevoia este cea mai acută și se demonstrează a fi cea mai mare cerere, cu rezultate pe termen lung în îmbunătățirea sănătății populației. Apoi formarea trebuie să fie mult mai complexă și să nu se limiteze la a pregăti asistentele medicale pentru îngrijirea bolnavilor la domiciliu. Asistentele medicale schimbă, desigur, și un pansament, dar ele trebuie să fie capabile, mai ales, să educe pacienții și membrii de familie cu privire la modul în care pot gestiona problemele de sănătate de acasă. Pacienții cu probleme de sănătate pot fi educați să se îngrijească la ieșirea din spital, dar de multe ori, ei sunt copleșiți de ceea ce trebuie să facă când ajung acasă. Iată o problemă pe care o pot acoperi asistenții medicali comunitari, dacă sunt bine pregătiți. O asistentă medicală de îngrijire la domiciliu nu doar că va consilia un pacient cu diabet zaharat cu privire la propria dietă sau cum să-și îngrijească o rana, dar îi va învăța, de asemenea, modul de a preveni leziunile și de a gestiona toate aspectele care țin de condiția lui medicală la domiciliu.

 

Articol realizat de Mirela Mustață, Redactor E-Asistent, Specialist în comunicare și relații publice, PhD.

Surse de documentare:

http://nursingworld.org/MainMenuCategories/ANAMarketplace/ANAPeriodicals/OJIN/TableofContents/Vol-17-2012/No2-May-2012/Evolving-Public-Health-Nursing-Roles.html

Report on the Evaluation of the WHO Multi-country Family Health Nurse Pilot Study, Deborah Hennessy și Liz Gladin, OMS Europa, 2006

https://www.researchgate.net/post/What_is_the_difference_between_a_community_health_nurse_and_a_public_health_nurse

 

http://www.who.int/en/

Share This Post