Care au fost momentele cele mai importante ale carierei dumneavoastră?

R. Sunt multe momente de care îmi aduc aminte cu emoţie, dar şi cu satisfacţie pentru modul în care le-am făcut faţă şi pentru ce au însemnat ele pentru dezvoltarea mea profesională ulterioară.

În primul rând, a fost primul pacient pe care l-am îngrijit şi primul caz dificil care a supravieţuit. Acestea nu se uită niciodată.

Apoi, a fost momentul în care am fost cooptată în echipa de Transplant Renal. Eu am perceput acel moment (şi simt la fel şi astăzi), ca pe un moment special de recunoaştere în cadrul colectivului din care făceam parte atunci, deoarece transplantul este o procedură medicală deosebit de complexă, care cere un înalt grad de pregătire profesională şi de angajament din partea echipei de îngrijiri. Aşa încât acel moment în care am fost cooptată în echipa de transplant renal a însemnat foarte mult pentru mine.

O altă etapă de recunoaştere profesională din partea conducerii colectivului medical a fost atunci când am fost propusă pentru funcţia de asistentă şefă în secţia ATI Urologie.

Iar când am fost premiată de spital cu Diploma de Excelenţă şi Recunoştinţă am fost din nou emoţionată şi mândră de realizările mele profesionale.

Şi nu în ultimul rând, cel mai recent moment important al carierei mele a fost pe 7 iulie anul acesta, când am fost premiată la Gala de Excelenţă a OAMGMAMR – Filiala Bucureşti. M-a bucurat enorm această clipă de recunoaştere publică a activităţii mele de până acum.

 

Uitându-vă la toate aceste experiențe, aveți momente pe care le considerați mai speciale pentru devenirea dumneavoastră profesională?

R. Toate momentele pe care le-am menţionat anterior, precum şi multe altele, din activitatea de zi cu zi, au contribuit la formarea mea ca profesionist, dar şi ca om.

Am învăţat, printre altele, cât de important este să încerci mereu să faci lucrurile cât mai bine şi cât de motivant este ca realizările să-ţi fie recunoscute de către colectivul din care faci parte.

Am realizat, de asemenea, că devenim oameni mai autentici şi profesioniști mai buni cu ajutorul colegilor, că fiecare dintre ei poate fi un model de urmat într-o anumită privinţă. Şi avem datoria morală să fim, la rândul nostru, modele pentru colegi, în special pentru colegii noştri mai tineri.

Un alt moment pe care îl consider special pentru devenirea mea profesională a fost perioada în care am urmat şi absolvit cursurile Facultăţii de Medicină pentru asistenţi medicali. Acea perioadă a reprezentat un progres calitativ deosebit în formarea mea profesională, atât din punct de vedere al cunoştinţelor şi aptitudinilor din domeniul ştiinţelor medicale, cât şi al celor generale, precum capacitatea de analiză şi sinteză, comunicarea şi planificarea.

 

Cum simțiți că sunt asistenții tineri cu care lucrați acum?

R. Sunt tineri aşa cum am fost şi noi, dornici să înveţe şi să se perfecţioneze. Cred că această motivaţie interioară de a deveni din ce în ce mai bun, de a învăţa lucruri noi sau de a le face cât mai bine pe cele ştiute reprezintă factorul determinant pentru o carieră de succes în asistenţa medicală.

Important este şi să îşi iubească profesia. Atunci vor putea să muncească cu şi mai multă dăruire şi profesionalism, fără să simtă oboseala fizică şi emoţională.

Oricum, viitorul este al lor, iar datoria noastră este să îi ajutăm. Şi putem face acest lucru cel mai bine fiindu-le modele, atât în plan profesional, cât şi moral, şi împărtăşind cu ei, la momentul potrivit, cât mai mult din tot bagajul de cunoştinţe şi experienţe pe care l-am strâns.

 

Care este acel lucru care n-ar trebui să lipsească unui asistent medical?

R. Compasiunea. Dincolo de beneficiile pe care le resimt pacienţii îngrijiţi de un om plin de compasiune, ea ne ajută să trecem, zi de zi, peste momentele dificile, inerente unei profesii care se dedică oamenilor suferinzi. Ea ne face să vrem să continuăm, să avem puterea să căutăm soluţii noi când cele dinainte nu par să dea roade.

 

În domeniul dumneavoastră, ce credeți că-și dorește un pacient de la un asistent medical? Care este acel lucru care n-ar trebui să lipsească unui asistent medical?

R. Pacienţii au nevoie de o relaţie de comunicare deschisă şi bazată pe încredere reciprocă atât cu medicul, cât şi cu asistentul medical. Vor să fie informaţi, vor să fie incluşi cât de mult posibil în luarea hotărârilor care îi privesc.

 

Legat de relația cu medicii, cum ați reușit dumneavoastră să conlucrați cu ei?

R. Cu medicii am reuşit să construiesc relaţii bazate pe respect mutual şi încredere. Medicii şi asistenţii medicali sunt parte a aceleiaşi echipe, iar acest spirit m-a ajutat să construiesc relaţii productive de fiecare dată, să fiu parte integrantă din actul medical exercitat de echipă.

 

Dacă ați fi s-o luați de la capăt, ce profesie v-ați alege?

R. Aş alege aceeaşi profesie, cu siguranţă. Aş face această alegere, deşi acum aş şti cât de multă muncă şi dăruire cere, deşi aş şti că nu ai parte doar de bucuria reuşitei, ci şi de dezamăgire, în caz de imposibilitate terapeutică.

 

Cum v-ați simțit când ați luat premiul la Gala de Excelență?

R. M-am simţit onorată şi bucuroasă în acelaşi timp pentru această minunată recunoaştere publică. Şi dacă tot vorbim despre recunoaştere publică, aş dori să subliniez că acest Premiu de Excelenţă aparţine în aceeaşi măsură şi echipei cu care lucrez şi căreia vreau să îi mulţumesc pentru tot sprijinul acordat şi pentru extraordinarul spirit de echipă.

 

A consemnat Mirela Mustață, Redactor Executiv E-Asistent