Interviu cu doamna Corina Gagiu, asistent medical șef licenţiat, Spitalul Clinic de Psihiatrie “Prof. Dr. Al. Obregia”

Cum luna aceasta marcăm Ziua Mondială a Sănătății Mintale, iar Spitalul Clinic de Psihiatrie “Prof.Dr. Al. Obregia” reprezintă unul dintre reperele româneşti în psihiatrie, prin acest interviu ne dorim să contribuim la creșterea sensibilizării față de problemele de sănătate mintală și la mobilizarea eforturilor în sprijinul unei sănătăți mintale mai bune.

corina1

Pentru că tema zilei mondiale de anul acesta este sănătatea la locul de muncă, ne puteți spune, din cazuistica pe care o aveți, dacă și în ce fel locul nostru de muncă ne poate afecta sănătatea mintală?

R. O bună parte din viața de adult o petrecem la locul de muncă. De aceea, sănătatea noastră psihică este influențată foarte mult de mediul nostru de muncă. Un mediu negativ, plin de factori stresanți, este devastator pentru cineva cu fragilități emoționale. Un mediu nociv va afecta cu siguranță productivitatea și randamentul la locul de muncă. De exemplu, depresia și anxietatea sunt cele mai comune probleme psihice care au impact asupra muncii noastre. La nivel mondial, mai mult de 300 de milioane de persoane suferă de depresie sau anxietate. Iar numărul acestora este în creștere. Stresul la locul de muncă poate fi amplificat și influențat de încărcarea și complexitatea muncii, de presiunea termenelor, de conflictele de muncă, de lipsa controlului, reală sau percepută, de lipsa autonomiei, de diferitele situații de hărțuire, ori de satisfacția scăzută la locul de muncă.

Vorbind despre domeniul nostru, în lipsa unor politici de sănătate coerente, a unor programe bine structurate, în lipsa unor fonduri suficiente alocate asistenței psihiatrice la nivel național, cu toate încercările de a ne alinia la cerințele psihiatriei de nivel european, și munca cadrelor medicale din domeniu devine uneori stresantă și extrem de suprasolicitantă. În aceste condiții, performanțele profesionale scad, iar calitatea îngrijirilor nu se ridică la standardul dorit. Și în cazul nostru, stresul și suprasolicitarea celor care îngrijim persoane cu tulburări psihice pot duce la  apariția  tulburărilor  de adaptare, a anxietăţii și depresiei.

În ce măsură depresia sau anxietatea sau alte asemenea afecțiuni ne pot afecta munca și viaţa?

R. În această privință, depresia este lider pe lista cauzelor de boală și dizabilități la nivel mondial. Iar cei care suferă de depresie sau de alte tulburări similare pot fi incapabili să mai muncească sau sunt mai puțin productivi. Oricum, situația este extrem de serioasă.

Aș menționa o serie de date statistice care arată faptul că circa 10% din populația angajată și-a luat cel puțin o dată timp liber pentru tratarea depresiei, 36 de zile  lucrătoare  fiind pierdute, în medie, pentru un episod depresiv. Mai grav este faptul că undeva spre 50% dintre persoanele care suferă de depresie sunt netratate. În ciuda faptului că circa 43 % dintre manageri caută politici mai bune, mi se pare grav că, în continuare, oamenilor le este greu să dezvăluie faptul că au probleme de sănătate mintală, de teama pierderii locului de muncă.

Cum recunoaştem depresia?

R. Simptomele cognitive ale depresiei, cum ar fi dificultățile de concentrare, în luarea deciziilor și problemele de memorie, sunt prezente în circa 94% din cazuri în timpul unui episod de depresie, aceasta provocând o afectare semnificativă a funcţiei și productivității muncii.

Ești obosit tot timpul? Colaborarea cu colegii – chiar și simplul fapt de a vorbi cu ei – reprezintă pentru tine un efort enorm? Ții ușa biroului închisă și interacționezi doar cu computerul? Sau simți nevoia să mergi la toaletă pentru o altă repriză de plâns? Îți este greu să te concentrezi și să ai o atitudine pozitivă? Îți ia mai mult timp decât de obicei să faci lucrurile și colegii tăi ajung să remarce că nu te descurci? Termenele limită nu te motivează, ci reprezintă doar o nouă sursă de stres. Pe de altă parte, insomnia, insatisfacția, devalorizarea, scăderea randamentului vor conduce la scăderea stimei de sine și, implicit, la un sentiment de devalorizare a persoanei respective. Toate acestea sunt manifestări ale unei stări depresive. Și, în aceste situații, moralul și productivitatea sunt la pământ.

Dar anxietatea, cum o identificăm?

R. Aici simptomele sunt reprezentate de fenomene neuro-vegetative (tremor, transpirații, palpitații, senzația de “nod în gât“), teamă fără obiect, în anxietatea generalizată și teamă paroxistică, în atacurile de panică, teamă cu obiect, în fobiile la diferite lucruri sau fenomene din viața reală, teamă organicizată – angoasă, ca urmare a fixațiilor pe diferite organe (laringe, inimă, plămân, colon, vezica urinară).

Multe persoane care se confruntă cu stări de anxietate vor avea mari dificultăți de concentrare  asupra sarcinilor pe care le au de făcut, zi de zi, la locul de muncă. Mulți dintre ei vor avea tendința de a amâna în mod constant sarcini, ceea ce va afecta negativ performanța lor.

Ce facem, în cazul în care recunoaștem la noi sau la alte persoane din familie sau din anturaj astfel de manifestări?

R. Este important să devenim conștienți de faptul că o stare negativă prelungită și lăsată netratată poate duce de la sindrom „Burn Out” până la stări accentuate de anxietate, panică și chiar stări depresive.

În astfel de situații se recomandă scoaterea persoanei din acel mediu pentru o perioadă și evaluarea psihologică, atunci când simptomele persistă mai multe săptămâni sau luni. În situația  în care intensitatea acestor semne și simptome atinge pragul clinic, se impune tratament de specialitate, consiliere și / sau psihoterapie .

Altfel, într-un final, toate aceste emoții negative extreme vor avea efecte negative, pe termen lung, asupra performanțelor noastre, asupra vieții sociale și, de multe ori, chiar și asupra vieții de familie.

Ce alte afecțiuni sunt legate de locul de muncă (fie provocate de un mediu de lucru nociv, fie afectând capacitatea noastră de muncă sau capacitatea de a ne bucura de munca noastră)?

R. În zilele noastre, pe lângă depresie, anxietate, tulburările de adaptare, sindromul de suprasolicitare, în plan psihic și bolile somatice (ulcer, cadriopatiile ischemice), autoimune (lupus, psoriazis), alergice ( dermatozele, astm bronşic), infecțioase (rujeola, rubeola, scarlatina, varicela) metabolice (diabetul zaharat), parazitare (scabia, toxoplasmozele etc.) pot fi cauzate, întreținute sau exacerbate la locul de muncă.

Ce putem face pentru a evita efectele negative ale unui climat nociv de muncă asupra sănătății fizice sau mentale?

R. Vorbind de locul meu de muncă, fiecare specialist implicat în îngrijirile de sănătate mintală trebuie să fie abilitat, să cunoască foarte bine specificul acestei munci, să înțeleagă și să susțină munca de echipă, atât de necesară și de firească într-un spital de asemenea profil. Avem nevoie să întreținem un climat relaxant, armonios, motivându-i și mobilizându-i pe cei din jurul nostru  pentru a interveni prompt în rezolvarea diferitelor atribuții implicate de munca noastră.

Vorbind în general, este important să ne adresăm unui profesionist care ne poate ajuta să înțelegem de unde vin aceste stări și ce putem face, astfel încât să reușim să ne simțim mai bine și să ne îmbunătățim atât performanţele, cât și calitatea vieții.

Ce faceți în cadrul spitalului pentru a marca Ziua mondială a sănătății mintale?

R. Am organizat o masă rotundă pentru personalul medical, a cărei temă a fost conștientizarea faptului că sănătatea mentală constituie un factor important al vieții noastre, atât la locul de muncă, cât și în viața noastră de zi cu zi.

Dacă ne gândim la personalul spitalului, presupun că și pentru dumneavoastră munca pe care o faceți poate fi o mare provocare: cum  îi faceți față?

R. Am câteva ”secrete”, dacă le pot numi așa: am realizat cât de importantă este munca în echipă și o bună comunicare între membrii ei, îmi cunosc foarte bine sarcinile de serviciu, mă străduiesc să mă perfecționez continuu și încerc să obțin satisfacție profesională, atât din munca mea, cât și din cea a colectivului. Aceasta este ”rețeta” mea.

Ne puteţi descrie în câteva cuvinte activitatea dumneavoastră din spital (pentru cititorii noștri care nu vă cunosc)?

Sunt asistent șef, așa că, practic, coordonez activitatea secției. Aici acordăm asistență psihiatrică de urgență în tulburări psihotice acute și subacute la femei, cure de dezintoxicare în alcoholism și toxicomanii, examinări și evaluări psihologice complexe, consiliere și psihoeducație cu pacienții și familiile lor, psihoterapie suportivă și ocupațională, psihoterapii individuale și de grup și psihoterapie cognitiv – comportamentală.

 

A consemnat Mirela Mustață, Redactor E-Asistent

Share This Post