Cum luna aceasta marcăm Ziua Mondială a Diabetului 2017, iar Institutul Național de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice „Prof. Dr. N. Paulescu” reprezintă unul dintre reperele românești în această zonă, prin acest interviu, ne dorim să contribuim la educarea cu privire la această boală și să sprijinim acțiunile de prevenire a diabetului, discutând cu o colegă specialist în domeniu, doamna Marcela Vasilievici, asistent medical generalist.

 

Tema Zilei Mondiale a Diabetului de anul acesta este “Femeile și diabetul – dreptul nostru la un viitor sănătos.” Din experiența dumneavoastră, există particularități în ceea ce privește factorii de risc în cazul femeilor, față de bărbați? 

R. Da, există unele particularităţi. De exemplu, o femeie care are un istoric de diabet gestaţional prezintă risc de a face diabet zaharat, în timp. Aproximativ 15% din aceste femei pot face diabet zaharat. Apoi, femeile care nasc copii macrosomi, cei mai mari de 4 kg, pot face şi ele diabet zaharat. La fel şi femeile care au sindromul ovarului polichistic, şi ele sunt predispuse la diabet zaharat. Menopauza, dacă se instalează precoce, poate să ducă şi ea la diabet zaharat.

Acestea ar fi, în mare, particularităţile femeilor, în privinţa factorilor de risc, în diabetul zaharat.

 

Dar în ceea ce privește gestionarea bolii și nevoile specifice ale pacientului femeie și ale pacientului bărbat? Sunt diferențe?

R. Sunt diferenţe, da, şi în această privinţă. Femeia cu diabet zaharat care este în perioada reproductivă (care nu a ajuns încă la menopauză) are nişte hiperglicemii, din cauza impactului hormonal, înainte de menstruaţie. Acestea trebuie ajutate prin dozele de insulină, prin medicaţie. Metodele contraceptive, dacă nu sunt recomandate de un medic specialist, pot duce și ele la hiperglicemii.

De asemenea, dacă femeia cu diabet zaharat doreşte să aibă un copil, trebuie să meargă la un specialist în planning-ul familial. Trebuie să-şi controleze glicemiile, greutatea înainte de sarcină şi pe perioada sarcinii şi a alăptării. Ea trebuie informată cu privire la importanţa alăptării.

Femeia cu diabet zaharat mai are şi un risc de 2 până la 8 ori mai mare faţă de femeia fără diabet zaharat de a face complicaţii cardio vasculare.

Bărbaţii prezintă oricum un risc mare în privinţa complicaţiilor cardio vasculare, iar în cazul bărbaţilor cu diabet zaharat, acesta este şi mai mare. De aceea, ei trebuie să renunţe la alcool, tutun.

Riscul complicaţiilor cu afectare renală este cu 50% mai mare la bărbaţii cu diabet zaharat. Riscul de a face picior diabetic este mult mai mare la bărbaţi, tot din cauza problemelor cardiovasculare, în cazul acesta, al celor periferice. Acestea pot fi exacerbate de consumul de tutun, alcool, mai prezent în cazul bărbaţilor. La bărbaţii cu diabet se mai constată şi disfuncţiile sexuale, impotenţa.

Atât femeile, cât şi bărbaţii, cu diabet zaharat trebuie să aibă un control metabolic bun, cu glicemia în limite normale, în intervalul 80-110 sau 90-110. Dacă nu au acest control metabolic bun, riscurile despre care am vorbit mai sus sunt foarte prezente.

Prin educaţie terapeutică, ştiind cum să-şi ţină dieta, cum să-şi administreze medicaţia, printr-o medicaţie adecvată (individualizate trebuie să fie și dieta și medicația), boala poate fi gestionată.

 

Ce pot face concret femeile, mamele, în particular, în domeniul educației pentru sănătate, în familie, pentru a preveni apariția diabetului, mai ales în cazul copiilor și adolescenților?

R. Educaţia alimentară este foarte importantă. Ea înseamnă un echilibru între principiile nutritive, să ştii cum să alegi alimentele sănătoase şi cum să le prepari, să ai noţiuni de gastro tehnie. Degeaba iei alimente sănătoase, dacă nu le prepari corect.

Se interzice prepararea alimentelor prin prăjire, în special. Se recomandă înăbuşire, fierbere, coacere la cuptor. Nici grătarul cu cărbuni nu este recomandat frecvent, ci doar ocazional.

Această educaţie alimentară trebuie oferită familiei şi trebuie corelată şi cu exerciţiul fizic, pentru a combate sedentarismul.

De exemplu, în familia mea, sunt interzise sucurile carbogazoase, alimentele foarte mult procesate. Caut să gătesc cât mai mult în casă, pentru că aceasta duce la o alimentaţie sănătoasă şi corectă. Să avem 3 mese principale şi între ele două gustări şi să nu depăşim necesarul caloric.

 

Băiatul dumneavoastră nu vă cere alimente fast food?

R. Cere, dar nu abuzează, fiindcă l-am educat că este bine să consume doar ocazional fast food.

 

Ce recomandați femeilor gravide, pentru a preveni apariția problemelor legate de hiperglicemie în timpul sarcinii?

 

R. Tot de educaţia terapeutică ţine şi acest lucru, prevenirea hiperglicemiei. În primul rând, să-şi respecte dieta. Dieta, în diabetul zaharat, se apropie de dieta omului sănătos, doar că ea are restricţie la glucide. În plus, trebuie să existe 3 mese principale, cu 2-3 gustări pentru cei care fac insulină.

Trebuie și să adapteze caloric dieta. Adaptarea calorică înseamnă să fie luate în calcul greutatea ideală şi activităţile zilnice.  Să existe echilibru între principiile nutritive şi să consume glucide cu index glicemic mic – alimentele cu fibre vegetale – cereale, orez, paste făinoase, cartofi fierţi sau copţi (hidraţi cu index glicemic mic), legumele care nu conţin multe glucide şi la fel şi fructele care nu conţin multe glucide.

Le mai recomandăm gravidelor şi mişcare fizică, dacă nu au contraindicaţii. La fel ca şi la ceilalţi pacienţi cu diabet zaharat care fac insulină (în general, gravidele cu diabet zaharat fac insulină), le recomandăm să-şi controleze glicemia, să-şi efectueze aproape zilnic un profil glicemic (mai multe glicemii pe zi – circa 7 pe zi, înainte şi după mese). Să-şi determine hemoglobina glicată – aceasta arată media glicemiilor pe ultimele 3 luni. Femeia gravidă trebuie să aibă o hemoglobină glicată în intervalul 6-6.5. De ce? Dacă are diabetul dezechilibrat şi glicemii ridicate, care determină o hemoglobină glicată mare, de 8-11, ea poate pierde sarcina sau naşte un copil malformat. Din această cauză se recomandă şi planning-ul familial. Ca înainte de a rămâne însărcinată să îşi poată echilibra diabetul, să aibă un control glicemic bun.

Nu au voie să nască, dacă nu anunţă medicul diabetolog, pentru a stabili împreună nişte etape pentru a-şi face analize, a-şi ajusta dieta, a-şi aduce hemoglobina glicată între 6 şi 6.5. Abia apoi au voie să rămână  însărcinate. Dacă nu au reuşit aceste lucruri şi diabetul este dezechilibrat, se recomandă întreruperea sarcinii.

 

Din experiența dumneavoastră, ce intervenții dau cele mai bune rezultate pentru ținerea sub control a diabetului?

R. Tot educaţia terapeutică – tot ajustarea calorică. Când este descoperit diabetul zaharat, pacientul trebuie să-şi modifice complet stilul de viaţă – să combată sedentarismul, să controleze dieta, să renunţe la fumat, la alcool ca să aibă rezultate bune și un echilibru glicemic bun. În afară de dietă, importante sunt medicaţia, auto-monitorizarea şi monitorizarea de către specialist.

Noi facem o educaţie medicală continuă, chiar şi în cazul pacienţilor vechi. Le aducem la cunoștință noutăţile, le reamintim ce au uitat. La noi se ţin şi cursuri de educaţie terapeutică. Îi învăţăm şi cum să-şi administreze insulina şi ce dispozitive se folosesc şi cum se folosesc corect. Insistăm pe locul de injectare a insulinei. Avem pacienţi care-şi administrează îndelungat insulină şi, dacă o fac în acelaşi loc, riscă lipo distrofii, necesitând apoi doze mai mari sau făcând hipoglicemii, fiindcă locul folosit îndelungat nu mai permite absorbţia insulinei.  Şi acesta este un capitol important din educaţia celor care fac insulină.

 

Cum răspund pacienţii la această educaţie?

R. Răspund foarte bine, dacă ştii cum să vorbeşti cu ei. Şi, dacă îi pui să efectueze practic acest lucru, nu numai să le spui. De multe ori, eu trec direct la practică.

 

Cu ce organizații credeți că ar putea colabora sistemul medical, pentru promovarea eficace a educației pentru sănătate pentru prevenirea diabetului?

R. Eu cred că mass media poate juca un rol important aici. Dacă s-ar implica mai mult şi ar explica pe înţelesul oamenilor, aceste eforturi ar avea rezultate bune.

Ar mai fi și asistenții medicali din şcoală. Dar nu ştiu dacă singuri ar putea face faţă, când au atâtea alte lucruri de făcut. Sunt singuri, într-o şcoală cu mulţi elevi. Dacă mă gândesc la liceul fiului meu: 4-6 clase cu câte 28 de elevi pe an, înmulţit cu 4 ani, mai sunt și 4 ani de gimnaziu, 4 de clasele 1-4. Este foarte mult pentru ei.

Mai vin la şcoală la fiul meu și studenţii la medicină care fac cu ei educaţie sexuală, fiindcă sunt adolescenţi. Au făcut şi educaţie alimentară. Şi băiatul şi colegii lui au reacţionat foarte bine la aceste ore. De exemplu, la biologie au studiat fecundaţia, iar anul următor au avut lecţii de educaţie sexuală oferite de o asociaţie care a invitat studenți la medicină.  A fost o legătură bună, iar elevii au înţeles şi reacţionat foarte bine. O abordare interdisciplinară, să o numim aşa, este într-adevăr foarte utilă.

 

Ce poate face sistemul de îngrijiri primare, pentru îmbunătățirea diagnosticării cazurilor de diabet (dat fiind că studiile internaționale arată că aproape 40% dintre cei afectați rămân nediagnosticați)?

R. În anul 2007, prin medicii de familie, Ministerul Sănătăţii a oferit nişte vouchere oamenilor şi pe baza lor şi-au putut efectua analize medicale la diverse laboratoare. Şi să ştiţi că în anul acela s-au descoperit mulţi pacienţi cu diabet zaharat, afecţiune despre care aceştia nu ştiau. Diabetul de tip 2 se poate manifesta chiar şi după câţiva ani de la apariţia bolii, când se instalează complicaţiile.

Eu zic că ar fi bine să se mai desfăşoare o astfel de campanie. O dată pe an, la cei trecuţi de 40 de ani, de ziua de naştere, cum se întâmplă în Occident, să fie chemaţi la medicul de familie, pentru a fi stimulaţi să-şi facă analizele. Aşa s-ar îmbunătăţi rata de diagnosticare.

Altă modalitate pentru descoperirea diabetului zaharat ar fi recomandarea testelor de glicemie la persoanele de peste 40 de ani, la cei supraponderali sau care au hipertensiune arterială sau au în familie cazuri de diabet, ori la femeile care au născut copii macrosomi. Sau un alt grup cu risc ridicat sunt cei sub tratament cu anumite medicamente care, în timp, pot determina apariţia diabetului zaharat (de exemplu, cortizoli sau anti-inflamatoare steroidiene).

 

Pentru cei care nu vă cunosc, ne puteți descrie în câteva cuvinte, în ce constă activitatea dumneavoastră din spital?

R. Sunt asistent medical generalist la Institutul Paulescu. Lucrez acolo de 25 de ani.  Aveam 19 ani, când m-am angajat la Institut. Eu am terminat liceul sanitar, apoi şcoala sanitară postliceală şi apoi facultatea de chimie. M-a ajutat foarte mult această facultate, căci diabetul are la bază bio-chimia.

Lucrez la patul bolnavului. Aplic proceduri de îngrijire, fac educaţie terapeutică, de bază la noi. Toţi avem acest rol de educaţie, chiar dacă nu suntem toți asistenţi educatori.

Mai sunt și reprezentant al Ordinului, la nivelul Institutului, şi am o activitate intensă la Ordin.

 

Ce faceți concret în cadrul Ordinului pentru a transmite și altor colegi cunoștințele și experiența dumneavoastră în domeniu?

R. Am făcut curricula pentru cursul on line “Diabetul Zaharat” şi am ţinut, începând cu anul 2009, până la sfârşitul anului 2015, cursuri în cadrul Ordinului. Apoi, nu am mai ţinut cursuri la OAMGMAMR din cauza incompatibilităţii cu calitatea de reprezentant al Ordinului.

Însă, mai ţin cursuri în spitale, când sunt chemată de colegii mei. Cele două cursuri pe care le predau sunt Educaţia pacientului cu diabet zaharat şi Impactul om-alimentaţie. În cadrul lor, prezint noţiuni despre nutriţie, gastro tehnie, grupele alimentare.

Ca un motto personal: Îmi place să muncesc cot la cot cu colegii mei şi vreau ca faptele mele să vorbească pentru mine.

 

A consemnat Mirela Mustață, Redactor E-Asistent