Calciul este un element esenţial pentru buna funcţionare a organismului. Este necesar contracţiei şi dilataţiei vasculare, funcţiei muşchilor, transmiterii impulsurilor nervoase şi a semnalelor intracelulare sau secreţiei hormonale.

 

Organismul foloseşte ţesutul osos atât ca pe un o sursă de calciu, cât şi ca pe un depozit, pentru a menţine concentraţii constante de calciu în sânge, muşchi şi fluidele intercelulare.

 

Echilibrul dintre resorbirea calciului din ţesutul osos şi depunerea acestuia se schimbă odată cu vârsta. Formarea de ţesut osos depăşeşte resporbirea de calciu în perioadele de creştere din copilărie şi adolescenţă, pe când, în cazul adulţilor tineri şi maturi, aceste procese sunt aproximativ egale. În cazul adulţilor care îmbătrânesc, în special în cazul femeilor aflate în perioada post-menopauză, distrugerea de ţesut osos depăşeşte formarea de ţesut osos, ceea ce creşte riscul de osteoporoză, în timp.

 

Aportul insuficient de calciu din alimentaţie şi suplimente nu are simptome evidente pe termen scurt. Nivelul de calciu din sânge este strict reglementat de către organism. Hipocalcemia apare, în principal, din cauza unor probleme medicale, inclusiv blocajul renal, îndepărtarea chirurgicală a stomacului sau a folosirea unor medicamente (de exemplu, diureticele).

 

Simptomele hipocalcemiei includ amorţelile, crampele musculare, convulsiile, letargia, apetitul scăzut şi aritmiile cardiace.

Dacă nu este tratată, deficienţa de calciu poate duce la moarte. Pe termen lung, ea duce la osteopenie, care, netratată, poate duce la osteoporoză. Riscul de fracturi osoase creşte, de asemenea, în special în cazul persoanelor în vârstă.

 

Specialiştii consideră că există anumite grupe de populaţie care sunt expuse riscului de a avea un nivel scăzut de calciu, cu consecinţe negative asupra sănătăţii lor, prima fiind cea a femeilor aflate la post-menopauză. Menopauza duce la pierderea de ţesut osos, deoarece scăderea producţiei de estrogen duce atât la creşterea procesului de resorbţie a ţesutului osos, cât şi la scăderea absorbţiei de calciu. O scădere anuală de 3-5% a masei osoase în primii ani de menopauză este relativ comună, în timp ce aceasta se reduce până la maximum 1%, după 65 de ani.

 

Este recomandată creşterea aportului de calciu în timpul menopauzei, deşi nu poate compensa complet scăderea masei osoase. În acelaşi timp, după efectuarea investigaţiilor necesare şi la recomandarea medicului, femeile din grupa de risc pot adopta terapia de substituţie hormonală cu estrogen şi progesteron, care poate creşte nivelul calciului şi preveni, astfel, osteoporoza şi fracturile.

 

O altă grupă de risc a populaţiei constă din persoanele cu intoleranţă la lactoză (mai frecventă) sau alergie la laptele de vacă (mai puţin frecventă). Pentru asigurarea unui aport optim de calciu, aceste persoane pot opta pentru alimentele vegetale bogate în calciu – precum broccoli, napii, varza de Bruxelles etc.

 

Specialiştii ne recomandă să atingem nivelul optim de calciu în organism până la vârsta de 30 de ani, pentru că aceea este perioada în care ne putem întări masa osoasă. Iată mai jos şi nivelul minim recomandat de calciu pentru diverse grupe de vârstă: pentru adulţi – 600 mg pe zi, femeile însărcinate sau care alaptează – 1200 mg pe zi, copii de 0-6 luni – 500 mg pe zi, copii de 6 luni -9 ani– 600 mg pe zi, copii peste 9 ani şi adolescenţi până la 17 ani – 800 mg pe zi. Mulţi specialişti recomandă 1000 mg pe zi pentru adulţi şi chiar mai mult pentru adolescenţi şi persoanele în vârstă, în timp ce se crede că un aport mai mare de 1500 mg pe zi nu aduce beneficii suplimentare. De asemenea, un aport crescut de calciu nu este indicat în cazul persoanelor cu pietre la rinichi.

 

În plus de recomandările pe care ni le fac specialiştii, inclusiv de a lua suplimente de calciu, putem face chiar mai multe pentru sănătatea organismului nostru. Putem să petrecem mai mult timp la soare.

 

Organismul nostru are nevoie de vitamina D, pentru a putea folosi calciul absorbit prin alimentaţie. Fără vitamina D, acesta nu poate fi folosit. Iar organismul nostru sintetizează vitamina D când este expus la soare. Avem, deci, nevoie să petrecem timp în aer liber, pentru ca organismul nostru să produca vitamina D de care are nevoie.

 

De asemenea, exerciţiile fizice ajută la întărirea oaselor, reducând riscul de osteoporoză. În acelaşi timp, reducerea consumului de sare ajută la păstrarea unei cantităţi mai mari de calciu în organism, prevenind pierderile excesive prin urinare.

 

Pe de altă parte, un nivel prea ridicat al calciului în sânge, stare cunoscută drept hipercalcemie, poate cauza probleme de sănătate precum insuficienţa renală, calcifierea ţesutului sanguin, hipercalciuria (creşterea cantităţii de calciu excretată în urină, peste 0,30g /24 ore, la adult) şi pietrele la rinichi.

 

Un nivel excesiv al calciului poate interfera şi cu absorbţia fierului sau zincului, deşi acest efect nu este suficient documentat, deocamdată.Este, deci, important să ne monitorizăm periodic nivelul calciului în sânge şi, în cazul în care acesta depăşeşte sau este mai mic, într-un mod semnificativ, decât nivelul optim pentru grupa noastră de vârstă şi alte condiţii specifice, să ne adresăm specialiştilor, pentru a stabili împreună un plan eficace de acţiune.

 

 

 

Mirela Mustață, Redactor executiv eAsistent

 

 

 

Surse de documentare

 

https://www.askadoctor24x7.com/blog/are-you-getting-enough-calcium-

 

https://ods.od.nih.gov/factsheets/Calcium-HealthProfessional/

 

Dietary Guidelines for Indians. Indian Council of Medical Research, 2010.