Uneori, progresele în domeniile cercetării și îngrijirii pacienților pot fi oprite din motive de neimaginat. Un articol publicat recent (în 21 mai 2018) în The New York Times prezintă dificultățile care stau în calea unui proiect ce părea de succes.

Este cazul doctorului Nikhil Wagle, un oncolog la Institutul de Cancer Dana Farber din Boston. Acesta a avut o idee strălucită. Împreună cu colegii săi și-au propus să construiască o bază de date uriașă care să coreleze înregistrările medicale, tratamentele și rezultatele pacienților cu cancer, cu datele lor genetice și genetica tumorilor lor.

Baza de date ar include, de asemenea, informații despre experiențele proprii ale pacienților. Cât de rău s-au simţit în urma tratamentelor? Cum a fost afectată calitatea vieții în cazul lor? Baza de date ar permite găsirea unor modele care ar putea indica medicilor cel mai bun tratament pentru fiecare pacient și care sunt așteptările pacienților.

Deși el credea că dificultatea va fi găsirea pacienților, în realitate, impedimentul s-a dovedit accesarea dosarelor lor medicale.

În Statele Unite, furnizorii nu folosesc un format unic, iar spitalele nu sunt interesate să faciliteze transferul înregistrărilor dintr-un loc în altul. Haosul înregistrărilor medicale este devastator pentru cercetare și împiedică încercările de a îmbunătăți îngrijirea pacientului.

Fenomenul ”păstrării datelor medicale ale pacienților în diverse forme este o mare problemă”, crede și doctorul Ned Sharpless, directorul Institutului Național al Cancerului.

Deși Institutul Național al Cancerului a investit milioane de dolari în determinarea secvențelor genetice ale tumorilor pacienților, iar cercetătorii au descoperit mii de gene care par să conducă la creșterea tumorilor, cât timp dosarele medicale ale pacienților sunt legate de datele lor genetice, nu se poate răspunde la întrebări cruciale:”Ce medicamente au primit? Cum au răspuns la tratament? Au supraviețuit? Au fost vindecați? ”

Cu toate că guvernul federal a impus standarde unitare pentru înregistrările medicale electronice, cercetătorii cred că ele nu ajută suficient. „În acest moment, înregistrările nu sunt la un nivel care să ofere detaliile clinice relevante de care avem nevoie pentru întrebările științifice pe care dorim să le punem”, a spus dr. Wagle, inițiatorul proiectului.

Câteva companii private încearcă să atace provocarea. Flatiron Health, companie cumpărată recent de Roche, a obținut aproximativ 2,2 milioane de înregistrări ale pacienților cu cancer din centrele medicale și le-a făcut disponibile pentru cercetare după ce le-a curățat de informațiile personale identificabile.

Dar, pentru a realiza acest lucru, compania a trebuit să angajeze 900 de asistente medicale și registratori certificați, oameni cu diplome de master în codificarea datelor, pentru a le pune într-o formă utilizabilă.

„Aproximativ 50%, dacă nu chiar mai mult dintre detaliile critice de care avem nevoie pentru cercetare, sunt captive în documente nestructurate”, a relatat dr. Amy Abernethy, directorul medical al acestei companii.

„Multe dintre date sunt în format PDF. Poate medicul a scris de mână o notiță sau pe calculator. Astfel de note sunt, de fapt, o narațiune. Nu este ceva care poate fi ușor introdus într-o bază de date”

Pe de altă parte, pentru directorul Institutului Național al Cancerului, datele procesate de companii ca Flatiron nu sunt ușor accesibile cercetătorilor. Dar, dacă companiile reușesc să rezolve problema evidențelor medicale ieftin, a spus el, „ne-ar plăcea să lucrăm cu ei pentru a afla cum să facem datele disponibile pentru cercetare”.

Din perspectiva inițiatorului proiectului de cercetare, Dr Wagle, după doi ani și jumătate de eforturi dedicate realizării corelației dintre înregistrările medicale și experiențele pacienților cu cancer, situaţia este dezamăgitoare din cauza cantităţii mici de informații pe care o poate împărtăși.

Cazul care a inspirat acest proiect este cel al unei paciente cu o formă letală de cancer tiroidian. Prognosticul era că aceasta avea să moară în câteva luni. Disperați, medicii au administrat un medicament care, după toate evidențele, nu ar fi trebuit să ajute. Spre surprinderea tuturor, tumorile ei s-au redus aproape în întregime și pacienta a supraviețuit. Răspunsul acesta extraordinar a venit din faptul că tumora ei avea o mutație care a făcut-o vulnerabilă la acel medicament.

Această poveste i-a dat de gândit Dr. Wagle. N-ar fi salvator dacă cercetătorii ar avea o bază de date care să le permită să găsească acești pacienți norocosi, să le examineze tumorile și să descopere mutații genetice care să prezică ce medicamente vor funcționa? Dar dacă baza de date ar oferi și informații despre pacienți care nu au fost ajutați de tratamente standard? Ar putea fi identificate astfel și evitate tratamentele care nu vor funcționa?

În condițiile acestea, cercetătorii aveau nevoie era o bază de date uriașă care să colecteze date clinice și genetice, împreună cu descrierile pacienților despre experiențele lor. Aceste narațiuni sunt cruciale, crede dr. Wagle, dar sunt absente din bazele de date comerciale precum cea oferită de compania Flatiron. Acestea din urmă cuprind date anonime ale pacienților, ceea ce face imposibilă contactarea pacienților pentru a afla direct de la aceștia care a fost experiența lor.

Din cauza acestor piedici, Dr. Wagle a decis să construiască o bază de date care să respecte condițiile și a început cu cancerul mamar metastatic, specialitatea sa. Și startul nu este simplu, dat fiind că, în SUA, există aproximativ 155.000 de pacienți cu cancer mamar metastazat. Pentru aceasta va folosi social media, forumurile on-line și grupurile de advocacy pentru a ajunge la pacienți și avea acces la înregistrările lor.

Proiectul pentru cancerul de sân metastatic a început în octombrie 2015. Reacția pacienților a arătat disponibilitatea și dorința lor de a se alătura, iar grupurile de advocacy au semnat cu entuziasm. Proiectul include 4400 de femei până acum.

Determinarea secvențelor genetice ale tumorilor și celulelor sănătoase a fost partea cea mai simplă. Însă, colectarea înregistrărilor medicale a fost o cu totul altă poveste. Datele există în tot felul de formate, iar informațiile esențiale pot lipsi cu totul, în multe cazuri. Chiar și obținerea înregistrărilor existente, indiferent de format, a fost un coșmar. De cele mai multe ori, aceste date soseau pe fax sau prin poștă. În pofida faptului că exista consimțământul pacienților pentru accesul la înregistrările medicale, ele nu au fost ușor de obținut. Pentru acest proiect, Dr Wagle a angajat 6 oameni care lucrau cu normă întreagă în proiect și câțiva medici și alți experți part-time. Și aceasta pentru că putea dura și câteva ore pentru a face lumină într-o singură fișă medicală.

Procedura, explică unul dintre angajații din proiect, este destul de laborioasă. Fiecare pacient care se alătură trebuie să ofere date despre unde au fost tratați, unde au făcut biopsii, unde au fost scanați și unde au făcut diferite proceduri medicale. Totodată aceștia oferă personalului proiectului permisiunea de a solicita înregistrările. Personalul proiectului trimite cereri de eliberare a acestor înregistrări către fiecare instituție medicală care a investigat, diagnosticat sau tratat pacientul.

De obicei solicitările sunt făcute pe fax. În această etapă pot apărea dificultăți neașteptate: uneori numerele de fax nu mai sunt valabile, alteori instituțiile medicale nu acceptă semnătura pacientului în format electronic, iar în unele cazuri pur și simplu ignoră cererea. Aceasta face ca rata de răspuns să fie sub jumătate din solicitări.

În cazul fericit în care informațiile sunt obținute, acum începe munca laborioasă de extragere a informațiilor medicale din evidențe și de introducere a acestora în baza de date. Și aceasta deoarece o înregistrare medicală pe fax poate avea o lungime de 100 sau 200 de pagini.

Tocmai din cauza acestui proces greoi, până în prezent, proiectul de cancer mamar a obținut 450 de înregistrări pentru 375 de pacienți (deoarece femeile sunt văzute de obicei de mai mult de un centru medical, există mai multe înregistrări pentru o pacientă).

Aceasta face ca, deși pacienții sunt extrem de interesați și cooperanți, problema evidențelor medicale să îngreuneze semnificativ ceea ce părea un proiect foarte promițător.

Articol tradus și adaptat de Mirela Mustață, Redactor executiv eAsistent după ”Concealing New Cancer Treatments” de Gina Kolata, apărut în The New York Times din 22 mai 2018, pag. D4 și la www.nytimes.com