Tratarea obezității: ”același model nu se potrivește tuturor”, spun unele studii, dar și specialiștii care răspund la cele mai comune întrebări referitoare la obezitatea la copii (www.premierphysiciannet.com)

Au unii copii un risc mai mare de a deveni obezi decât ceilalți?

Potrivit Institutului Național de Sănătate din SUA, studiile încep să confirme faptul că factorii genetici care sunt implicați în reglarea greutății corporale pot avea un efect semnificativ asupra riscului ca un copil să devină obez.

Deși cercetările cu privire la rolul eredității asupra obezității infantile sunt din ce în ce mai numeroase și mai bine argumentate, stilul de viață din familie are și el o importanță foarte mare.

Copiii crescuți în familii mai puțin preocupate de un stil de viață sănătos sunt mai predispuși la riscul de a deveni obezi.

De asemenea, unele medicamente pot provoca creșterea în greutate și creșterea apetitului. Copiii cu condiții de sănătate care îi împiedică să fie activi și să ardă caloriile pot avea și ei probleme de obezitate.

obezitateCare este nutriția adecvată (potrivit Asociației Americane de Pediatrie – AAP) pentru un bebeluș? Un preșcolar? Un școlar? Un adolescent?

Pe măsură ce copilul crește, se schimbă și nevoile sale nutriționale. Părinții și familia trebuie să aibă în vedere schimbarea nevoilor nutriționale atunci când aleg să-și hrănească copiii în creștere.

Nutriția adecvată pentru bebeluș poate include:

  • laptele matern (de preferință, cel puțin, în primul an) sau formulă;
  • un supliment de vitamina D pentru copiii alăptați. Vitamina D este importantă pentru buna funcționare a organelor și dezvoltarea creierului;
  • substanțe solide – inclusiv cereale fortificate, fructe și legume – începând cu vârsta cuprinsă între patru și cinci luni;
  • deși laptele matern și formulele vor furniza bebelușilor toate fluidele de care au nevoie, apa poate fi administrată copiilor, după introducerea alimentelor solide, iar sucul, dacă este introdus, poate fi administrat după șase luni, potrivit Asociației Americane de Pediatrie (AAP).

 

Nutriția adecvată pentru un preșcolar include:

  • Lapte integral, după ce copilul face un an;
  • Nu există restricții privind caloriile sau alimentele cu conținut scăzut de grăsimi înainte de vârsta de doi ani. Grăsimea din alimentele cu conținut integral este esențială pentru dezvoltarea creierului la această vârstă fragedă;
  • Introduceți alimente bogate în calorii și alimente bogate în vitamine, cum ar fi untul de arahide (dacă copilul nu are alergii);
  • De la vârsta de doi ani și peste, copiii mici ar trebui să mănânce trei mese pe zi și una sau două gustări, conform AAP;
  • Obiceiurile nutriționale la copiii mici încep să se formeze în această etapă a vieţii, așadar introducerea unei varietăți de alimente și un echilibru bun al alimentelor din toate grupele de alimente vor contribui la crearea unor obiceiuri alimentare sănătoase pentru tot parcursul vieții, conform AAP;
  • Dimensiunea porțiilor pentru un copil mic ar trebui să fie aproximativ un sfert din dimensiunea unei porții de adult, o porție de legume fiind de una până la două linguri și o porție de carne având dimensiunea palmei copilului, conform AAP.

Nutriția adecvată pentru un școlar presupune:

  • Hrănirea copiilor ca adulții din jurul clasei I;
  • Oferirea unei diete echilibrate de alimente din întreaga piramidă alimentară; Amintiți-vă că o farfurie colorată este un semn de echilibru bun;
  • Includerea de cantități mici de alimente amidonice, cum ar fi cartofi, paste făinoase și orez, pentru a ajuta la utilizarea grăsimii și a colesterolului în organism, conform AAP;
  • Servirea cărnii slabe;
  • Evitarea cremelor și sosurilor cu un conținut ridicat de calorii, cum ar fi untul și smântâna;
  • Oferirea de alimente gătite sau coapte în loc de alimente prăjite.

Nutriția adecvată pentru un adolescent presupune:

  • Menținerea obiceiurilor alimentare sănătoase ale căror baze se pun în timpul copilăriei, conform AAP;
  • Includerea de cantități mici de alimente amidonice, cum ar fi cartofi, paste făinoase și orez, pentru a ajuta la utilizarea grăsimii și a colesterolului în organism;
  • Servirea de carne slabă;
  • Evitarea cremelor și sosurilor cu un conținut ridicat de calorii, cum ar fi untul și smântâna;
  • Oferirea de alimente gătite sau coapte în loc de alimente prăjite;
  • Tulburările alimentare se dezvoltă adesea în timpul adolescenței. Părintele trebuie să urmărească obiceiurile alimentare ale adolescentului și să se asigure că acesta  știe cum să mențină o alimentație sănătoasă și un stil de viață sănătos și activ.

 

Cum ajunge să fie inclus un copil care este încă în creștere într-un program de scădere în greutate? Se face acesta într-un mod diferit față de un adult?

Elaborarea unui program de scădere în greutate la copii este diferită față de cea pentru adulții care decid să piardă în greutate. Și aceasta pentru că, în cazul copiilor, aceștia au nevoi de creștere și dezvoltare de care părinții trebuie să țină seama atunci când planifică o acțiune de scădere în greutate, potrivit Academiei Americane de Pediatrie (AAP).

Este important ca părinții să acorde atenție aportului de proteine și grăsimi sănătoase la copii.

La copii, mușchii și sistemele nervoase sunt încă în dezvoltare așa că au nevoie de alimente hrănitoare, pentru a evolua pozitiv, conform AAP.

În acest context, medicii ar putea recomanda copiilor reducerea aportului de calorii și creșterea activității acestora, pentru a promova pierderea în greutate.

Părinții care aleg pentru copiii lor o alimentație sănătoasă și exerciții fizice vor induce acestora o atenție deosebită pe tot parcursul vieții asupra acestor aspecte importante sănătății generale.

Ca părinte, trebuie să discutați cu medicul și să găsiți împreună cele mai bune modalități de a vă ajuta copilul să-și mențină o greutate sănătoasă.

Care este momentul în care medicul devine preocupat de greutatea unui copil?

Medicul va urmări Indexul de Masă Corporală (IMC) al copilului pe care-l va evalua în timpul vizitelor în cabinet. Un indice IMC de 25 până la 29 indică un copil supraponderal și un IMC de 30 sau mai mult este un indicator al obezității.

Medicul va deveni preocupat de greutatea copilului atunci când IMC se apropie de zona în care acesta poate fi considerat supraponderal.

Medicii vor arăta îngrijorare față de problemele de greutate ale copilului dacă:
• Există un istoric familial de obezitate;
• Stilul de viață al familiei nu include activitate regulată și o dietă nutritivă;
• Un copil are dizabilități fizice sau psihice care îl pun în pericol să devină supraponderal;
• Un copil ia medicamente care pot provoca creșterea în greutate sau creșterea poftei de mâncare.

Care sunt principalele măsuri pe care le poate lua familia pentru a urma o dietă adecvată?

Opinia unanimă a specialiștilor este că obiceiurile nutriționale bune sunt învățate în familie.

Iar aici, principalele măsuri includ:

  • Mesele se iau într-un cadru organizat – masa se ia împreună cu familia, fără TV (sau alte distracții similare), la intervale regulate.
  • Porțiile pentru copii trebuie să fie adaptate (în general, aproximativ un sfert din dimensiunea unei porții pentru un adult), conform AAP.
  • Alimentație sănătoasă – copiii, ca și adulții, au nevoie de o alimentație echilibrată din toate grupele alimentare.
  • Fructele și legumele trebuie să fie folosite neapărat în alimentație, mai ales pentru gustări. Potrivit Institutului Național de Sănătate din SUA, acestea pot fi proaspete, congelate, uscate sau din conservă.
  • Micul dejun trebuie mâncat zilnic, pentru aduce energia de care avem nevoie peste zi.

Dincolo de aceste sfaturi care au rolul de a ne ajuta să ne menținem greutatea optimă, rămâne întrebarea ce tratament este cel mai eficace în cazul unei persoane obeze.

Concluzia unui studiu recent derulat la Școala de Sănătate Publică a Universității Brown este acesta: cel mai probabil, nu există un ”tratament universal-minune” pentru obezitate. Rezultatele acestui studiu au apărut în numărul din noiembrie 2018, în revista Obesity.

Analizând datele obținute de la peste 2.400 de pacienți obezi care au suferit o intervenție chirurgicală bariatrică, cercetătorii au identificat cel puțin patru subgrupe diferite de pacienți care diferă semnificativ în ceea ce privește comportamentele alimentare și tipul de diabet, precum și în ceea ce privește modul în care au scăzut în greutate în primii trei ani de după intervenția chirurgicală.

Conform opiniei coordonatorului studiului, Alison Field, șeful departamentului de epidemiologie, dacă ar exista un așa-numit ”tratament minune”, acesta ar fi diferit pentru diferite grupuri de persoane. Astfel, în același grup de persoane pot intra persoane foarte diferite. În același timp, un copil care devine obez până la vârsta de 5 ani va fi foarte diferit de o persoană care câștigă treptat în greutate și ajunge obez la vârsta de 65 de ani. Doar recunoașterea acestei diversități ne poate ajuta să dezvoltăm abordări mai personalizate în tratarea obezității, cred autorii studiului menționat.

Potrivit autorilor, acesta a fost primul studiu care a examinat variabile  psihologice, cum ar fi modelele de alimentație, istoricul greutății și o serie de variabile biologice, inclusiv nivelurile hormonale, pentru a identifica diferite tipuri de obezitate.

obezitate1Conform acestora există patru tipologii:

Prima grupă a fost caracterizată de niveluri scăzute de lipoproteine cu densitate mare, așa-numitul „colesterol” bun și niveluri foarte ridicate de glucoză în sânge, înainte de intervenția chirurgicală. De fapt, 98% din membrii acestui grup erau diabetici, spre deosebire de alte grupuri, unde aproximativ 30% erau diabetici.

Grupa a doua a fost caracterizată de tulburări de comportament alimentar. Mai exact, 37 % au avut o tulburare legată de comportament alimentar, 61 % au indicat că au sentimentul pierderii controlului asupra nevoii de a se alimenta între mese – și 92 % au raportat că se alimentează și când nu le este foame.

Cel de-al treilea grup pare cel mai surprinzător: din punct de vedere metabolic, ei reprezentau media, dar erau și cei cu nivelul cel mai scăzut de tulburare legată de comportamentul alimentar – doar 7% dintre ei au raportat consum de alimente atunci când nu erau înfometați, comparativ cu 37% pentru grupul unu, 92% pentru grupul doi și 29% pentru grupul patru. Acesta era singurul factor distinctiv al acestui grup comparativ cu celelalte.

Grupul patru cuprindea persoane care erau obeze din copilărie. Acest grup a avut cel mai mare indice de masă corporală (IMC) la vârsta de 18 ani, cu o medie de 32, comparativ cu o medie de aproximativ 25 pentru celelalte trei grupuri. Acest grup a avut, de asemenea, cel mai mare IMC înainte de chirurgie, în medie de 58, comparativ cu aproximativ 45 pentru celelalte trei grupe.

În general, în cei trei ani care au urmat procedurii bariatrice, bărbații au pierdut în medie 25% din greutatea dinainte de operație, iar femeile au pierdut în medie 30%. Echipa de cercetători a descoperit că pacienții din grupele doi și trei au beneficiat cel mai mult de intervențiile chirurgicale bariatrice. Bărbații și femeile cu tulburări de comportament alimentar au pierdut cel mai mult, cu o medie de 28,5% și, respectiv, 33,3% din greutatea pre-chirurgicală.

Concluzia acestui studiu este că înțelegerea caracteristicilor foarte diferite ale subgrupurilor de pacienți obezi ar putea să reprezinte cheia pentru elaborarea unor tratamente și intervenții mai eficiente, iar obezitatea care apare în copilărie aduce probleme suplimentare de tratament.

 

Mirela Mustață – Redactor executiv E-asistent
Documentare, traducere şi adaptare după:

Treating obesity: One size does not fit all –  https://www.sciencedaily.com/releases/2018/11/181113080923.htm

https://www.premierphysiciannet.com/Health-and-Wellness/Health-Topics/Childhood-Obesity/#ContactUs-tab

foto 1 – https://hoagmedicalgroup.com/articles/childhood-obesity-complications/

foto 2 – http://www.surgerync.com/2015/06/new-study-on-obesity-do-you-fall-into-one-of-these-categories/

Share This Post