Istoria oncologiei

În lume, după bolile cardiovasculare, cancerul este a doua cauză principală de deces. De exemplu, jumătate dintre bărbați și o treime dintre femeile din Statele Unite vor dezvolta cancer în timpul vieții lor.

Totuși, milioane de oameni cu cancer își prelungesc viața datorită identificării și tratamentului precoce.

Cancerul nu este o boală nouă, de-a lungul timpului el afectând un număr semnificativ de oameni din întreaga lume. Termenul ”cancer” provine din cuvântul grecesc karkinos și descrie tumorile (carcinoame), așa cum au fost ele denumite de medicul Hippocrates (460-370 î.Hr), dar el nu a fost primul care a descoperit această boală.

Unele dintre cele mai timpurii dovezi referitoare la cancerul osos la om au fost descoperite la mumiile din Egiptul antic și în manuscrisele antice care datează din jurul anului 1600 î. Hr.

oncologieCel mai vechi caz înregistrat de cancer de sân din lume provine tot din Egiptul antic din 1500 î.Hr, consemnându-se atunci și că nu există nicio metodă de vindecare pentru cancer, doar tratament paliativ. Conform inscripțiilor, tumorile de suprafață au fost îndepărtate chirurgical într-o manieră similară cu cea care este folosită și astăzi.

Începând cu secolul al XV-lea, oamenii de știință au dezvoltat o înțelegere mai bună a corpului uman. În anul 1761, Giovanni Morgagni din Padova a fost primul care a început să facă un lucru care a devenit rutină astăzi – și anume autopsii pentru a valida cauza morții și pentru a face constatări patologice după moarte. Aceasta a pus bazele oncologiei științifice și studiului cancerului.

În aceeași perioadă, chirurgul scoțian John Hunter (1728-1793) a sugerat că unele tipuri de cancer ar putea fi vindecate prin intervenție chirurgicală. El a descris și modul în care chirurgul ar putea decide care tipuri de cancer pot fi astfel îndepărtate.

Un secol mai târziu, dezvoltarea anesteziei a permis chirurgiei să câștige teren și s-au dezvoltat operații clasice de cancer cum ar fi mastectomia radicală.

Odată cu secolul al XIX-lea, ca efect al folosirii microscopului modern, s-a ajuns la studierea țesuturilor bolnave, ceea ce a însemnat și nașterea oncologiei științifice. Rudolf Virchow, denumit adesea și fondatorul patologiei celulare, este cel care a furnizat baza științifică pentru studiul patologic modern al cancerului. La fel cum Morgagni a legat constatările autopsiei observate cu ochiul liber cu evoluția clinică a bolii, Virchow va corela patologia microscopică cu boala.

Această metodă permitea o mai bună înțelegere a distrugerilor provocate de cancer și a  contribuit la dezvoltarea unor intervenții chirurgicale mai eficiente. Țesuturile corporale îndepărtate de către chirurg puteau fi acum examinate și se putea da un diagnostic precis. Patologul putea, de asemenea, să spună chirurgului dacă operația îndepărtase complet cancerul.

cancerPână la mijlocul secolului al XX-lea, oamenii de știință au început să rezolve problemele complexe legate de cancer din domeniul chimiei și biologiei. Pentru descoperirea structurii elicoidale a ADN-ului, Watson și Crick aveau să primească premiul Nobel în anul 1962. Ulterior, oamenii de știință vor afla cum s-au dezvoltat genele și cum puteau fi ele afectate de mutații. Astfel, cancerul poate fi cauzat de substanțe chimice (carcinogene), radiații, virusuri și, de asemenea, poate fi moștenit.

Majoritatea substanțelor cancerigene afectează ADN-ul, ceea ce duce la o creștere anormală a celulelor. Celulele canceroase cu ADN deteriorat nu mor, în timp ce celulele normale cu ADN deteriorat mor.

În perioada anilor 1970, oamenii de știință au descoperit două familii importante de gene: 1/ oncogene - sunt gene care fac ca celulele normale să crească necontrolat, devenind celule canceroase. Acestea se formează prin mutațiile anumitor gene normale ale celulei numite proto-oncogene (genele care controlează în mod normal cât de des se divide o celulă și gradul în care ea se diferențiază) și 2/ genele supresoare ale tumorilor – sunt gene normale care controlează diviziunea celulară, repară ADN-ul și informează celulele când trebuie să moară. Atunci când o gena tumorală supresoare nu funcționează corect, dezvoltarea celulelor poate scăpa de sub control, ceea ce poate duce la cancer. Oamenii de știință au identificat gene oncogene și gene supresoare tumorale care sunt afectate de substanțe chimice sau radiații. De exemplu, au fost descoperite genele cancerului mamar BRCA1 și BRCA2, dar și alte gene care sunt asociate cu cancerele moștenite, cum ar fi cancerele de tiroidă, pancreas, rect, colon, rinichi, ovare și cancerele de piele.

Pe măsură ce lumea medicală a recunoscut importanța schimbărilor genetice aduse de cancer, au început să fie dezvoltate terapii (medicamente sau substanțe care interferează cu molecule specifice) pentru a depăși efectele acestor modificări asupra genelor supresoare tumorale și oncogene.

Katsusaburo Yamagiwa și Koichi Ichikawa de la Universitatea din Tokyo au indus pentru prima dată în 1915 cancerul la animale de laborator prin aplicarea gudronului de cărbune pe pielea iepurelui. Cu mai bine de 150 de ani în urmă, clinicianul John Hill din Londra avea să indice că tutunul este cancerigen. Au trecut însă mulți ani până când tutunul avea să fie “redescoperit” ca fiind cea mai distrugătoare sursă de substanțe cancerigene cunoscute.

Astăzi cunoaștem și suntem îndemnați să evităm multe substanțe care cauzează cancer: gudroane de cărbune și derivații lor (cum ar fi benzenul), azbest, unele hidrocarburi, anilină (o substanță folosită pentru fabricarea coloranților) și multe altele. Radiațiile ionizante provenite de la o varietate de surse, inclusiv de la soare, sunt și ele cunoscute ca prezentând risc de a provoca cancer.

În anul 1911, Peyton Rous de la Institutul Rockefeller din New York a descris un tip de cancer (sarcom) la găini provocat de ceea ce va deveni cunoscut sub numele de virusul sarcomului Rous. Pentru acestă descoperire, el a primit Premiul Nobel în 1968.

Mai multe virusuri sunt acum legate de cancerul la oameni, ca de exemplu:

• Infecția de lungă durată cu virusurile hepatitei B sau C poate duce la cancer de ficat.

• Persoanele cu virusul imunodeficienței umane (HIV) au un risc crescut de apariție a mai multor cancere, în special a sarcomului Kaposi și a limfomului non-Hodgkin.

• Unul dintre virusurile herpetice, virusul Epstein-Barr, provoacă mononucleoză infecțioasă și a fost legat de limfoame non-Hodgkin și de cancer nazofaringian.

• Virușii papilloma umani (HPV) au fost legați de multe tipuri de cancer, în special de cele ale colului uterin, vulvei, vaginului, anusului și penisului. Unele tipuri de cancer de cap și gât (mai ales limba și amigdalele) sunt legate de tipurile de HPV cu grad ridicat de risc.

Acum, la începutul secolului XXI, proliferarea cunoștințelor privind biologia cancerului a dus la progrese remarcabile în prevenirea, depistarea precoce și tratamentul acestuia. Oamenii de știință au învățat mai multe despre cancer în ultimele două decenii, decât au învățat de-a lungul tuturor secolele anterioare.

oncologie2Începând din anul 2014, Agenția Internațională pentru Cercetare a Cancerului a Organizației Mondiale a Sănătății a identificat mai mult de 100 de agenți cancerigeni chimici, fizici și biologici. Multe dintre aceste asociații au fost recunoscute cu mult înainte ca oamenii de știință să înțeleagă modul în care se dezvoltă cancerul.

În zilele noastre, cercetarea descoperă noi substanțe cancerigene, explicând cum ele provoacă cancerul și oferind o perspectivă asupra modalităților de prevenire.

Progresele înregistrate sunt diferite, ca de exemplu:

Terapii mai bine orientate: Pe măsură ce biologia moleculară a cancerului progresează, cercetătorii vor avea mai multe ținte pentru noile lor medicamente.

Imunoterapie: Sunt dezvoltate medicamente care urmăresc anumite puncte imune de control pentru a ajuta sistemul imunitar să distrugă mai bine celulele canceroase.

Progrese ale geneticii cancerului: cercetătorii caută mutații genetice care fac ca unii pacienți să răspundă mai bine la anumite medicamente.

Nanotehnologia: Această tehnologie promite rezultate de imagistică foarte promițătoare, care pot arăta cu precizie localizarea tumorilor. De asemenea, contribuie la dezvoltarea unor medicamente mai specifice și eficiente împotriva celulelor canceroase. 

Robotica chirurgicală: Pe măsură ce tehnologia mecanică și informatică progresează, se așteaptă ca sistemele viitorului să poată elimina chirurgical tumorile mult mai complet și mai puțin traumatic.

Realizarea profilurilor și proteomica: Cunoscând ce proteine sunt prezente în celule, oamenii de știință pot afla mai multe despre modul în care se comportă celulele. În cazul cancerului, aceasta poate ajuta la distingerea formelor de cancer agresive de cele mai puțin agresive și poate ajuta la indicarea medicamentelor la care este posibil să răspundă tumora.

Metodele protemice sunt testate și pentru depistarea cancerului. În cazul celor mai multe tipuri de cancer, măsurarea cantității unei anumite proteine din sânge nu este foarte eficientă în determinarea timpurie a acestuia.

Totuși, cercetătorii speră că prin compararea cantității relative a mai multor proteine, rezultatele ar putea fi mai folositoare și că găsirea unor cantități mari de anumite proteine, în timp ce altele sunt deficitare, poate furniza informații precise și utile despre tratamentul cancerului și despre efectele sale. Proteinele (și alte tipuri de molecule) se găsesc chiar și în aerul expirat, care este acum testat pentru a vedea dacă prezintă semnele timpurii ale cancerului pulmonar. Rezultatele studiilor privind cancerul pulmonar și colorectal au fost promițătoare, iar aceasta reprezintă o zonă interesantă de cercetare care poate face istorie.

 

Mirela Mustață – Redactor executiv E-asistent

Surse de documentare

 

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2927383/

http://www.ascopost.com/issues/november-1-2014/a-history-of-medical-oncology/

https://www.cancer.org/cancer/cancer-basics/history-of-cancer.html

Sursa foto 1: https://adevarul.ro/tech/stiinta/doctorul-mumiilor-cele-mai-vechi-boli-1_5118d14b4b62ed5875fcb6b2/index.html

Sursa foto 2: https://www.livescience.com/59551-brca-genes-cancer-risk.html

Sursa foto 3: https://www.huffpostmaghreb.com/entry/cancer-en-afrique-loms-plaide-pour-une-couverture-sanitaire-universelle_mg_5c583c9ae4b00187b552f57f

Share This Post