Evoluția screening-ului medical

screening1Screening-ul constă în a identifica prezența unei condiții medicale atunci când este încă în stadiu preclinic, când persoana respectivă nu prezintă simptome.

 

Obiectivul este detectarea timpurie pentru monitorizare și potențiala schimbare a stilului de viață sau detectarea cât mai rapidă pentru a putea trata condiția medicală respectivă într-un mod cât mai eficace.

 

Aceste teste nu sunt considerate un diagnostic, ci sunt folosite pentru a identifica acele persoane care au nevoie de investigații suplimentare pentru a se determina prezența sau absența unei boli.

 

Pentru a decide dacă screening-ul este benefic, profesioniștii din sănătate trebuie să răspundă la trei întrebări: “Este îmbunătățit prognosticul de începerea mai devreme a tratamentului?”, “Cât de valid și repetabil este testul?” și “Care este indicatorul cost-beneficiu?”  Aceste trei condiții au început să fie satisfacute de medicina secolului 20, după Al Doilea Război Mondial.

 

Alături de screening-ul pentru tuberculoză, două dintre primele programe de screening care au apărut în medicina secolului 20 au fost cel pentru cancer cervical (cancerul de col uterin) și cel pentru cancerul de sân (prin mamografie).

 

Evoluția cancerului de col uterin îl face detectabil în faza preclinică și crește șansele de vindecare sau de reducere a mortalității.

 

Înainte de Al Doilea Război Mondial fuseseră doar câteva programe pilot de detectare a cancerului. După Al Doilea Război Mondial, dezvoltarea testului citologic pentru cancerul de col uterin (în principal, testul Papanicolau) a creat un paradox de sănătate publică necunoscut până atunci în oncologie: incidența a crescut și mortalitatea a scăzut, în principal datorită  faptului că multe dintre tumorile nou descoperite multumiță screening-ului erau în situ și au avut, astfel, un prognostic excelent după intervenția chirurgicală.

 

Papanicolau și Traut au raportat  utilitatea testului Papanicolau pentru depistarea celulelor neoplastice de col uterin pentru prima oară în 1943. După aceea, a fost folosit pe larg ca test de screening, începând cu anii 1950. În anii 1960, sensibilitatea testului de a detecta carcinomul de col uterin în diverse stadii a fost considerată ca variind între 89% și aproape 100%. Cazurile depistate ca pozitive în urma testului Papanicolau sunt confirmate prin metodele clinice standard de diagnosticare, biopsia și diagnosticul histologic.

 

Primul centru de detectare timpurie a cancerului a fost, probabil, cel înființat în 1937 de Dr Elise L’Esperance în New York. Aici se desfășurau examinări cuprinzătoare ale adulților care nu prezentau simptome, cu scopul de a depista precoce cazurile de cancer.

 

Femeilor li se administra un test Papanicolau, iar dacă se descopereau leziuni suspecte, testul era însoțit și de o biopsie chirurgicală, care era examinată minuțios tot în cadrul acestui centru. În 1937, au venit la clinică doar 37 de persoane. În 1946, numărul a crescut la 1356. Odată cu înființarea, 3 ani mai târziu, a unui Centru în cadrul Memorial Hospital din New York, numărul persoanelor care au venit pentru screening a crescut constant. Până la începutul anilor 1950, se înființaseră în SUA încă 250 de centre similare de depistare timpurie a cancerului.

 

Screening-ul în masă pentru cancerul de sân a început, practic, când mamografia a devenit disponibilă ca instrument de screening, în anii 1960.

 

Mamografia a permis detectarea unor tumori nepalpabile și diferențierea tumorilor maligne de cele benigne.

 

În prezent, screening-ul medical a devenit un subiect important de discuție pentru lumea medicală, în special pentru profesioniștii de sănătate publică. El are potențialul să acopere o parte din ce în ce mai mare a populației, pentru din ce în ce mai multe condiții medicale, folosind tehnologii din ce în ce mai avansate.

 

Să luăm, ca exemplu, programele de screening din Marea Britanie, care acoperă, printre altele – cancerul de col uterin, cancerul de sân, cancerul colorectal, anevrismul de aortă abdominală, retinopatia diabetică și o serie de teste de screening ante-natal și pentru nou născuți (inclusiv pentru anomaliile fetale, bolile infecțioase din timpul gravidității, screening pentru acuitatea auditivă a nou născutilor, pentru talasemie).

 

Aceste programe sunt programe de screening sistematic al populației, adică întreaga populație eligibilă pentru screening este invitată să participe în mod automat – de exemplu, la atingerea unei anumite vârste, fără a trebui să indice, în prealabil, un interes pentru acest screening.

 

Avansul tehnologic permite acum și screening-ul genetic pentru anumite condiții, mai ales în cazul nou-născuților, ca, de exemplu, hipotiroidismul congenital, sindromul Down sau fibroza chistică.

 

 

Pentru a se asigura calitatea și eficacitatea programelor de screening, autoritățile de sănătate publică cer ca anumite condiții să fie întrunite în privința testării, tratamentului pentru condiția medicală respectivă și pentru formatul programului, după cum urmează:

-          Condiția medicală pentru care se face screening trebuie să fie o importantă problemă de sănătate publică

-          Trebuie să existe un tratament acceptat pentru pacienții care sunt diagnosticați cu această condiție

-          Trebuie să existe facilități accesibile de diagnosticare și tratament

-          Trebuie ca respectiva condiție medicală să aibă un stadiu latent sau de simptomatologie timpurie

-          Trebuie ca testarea sau investigația să fie potrivită și acceptabilă pentru populație

-          Trebuie să existe o înțelegere bună a evoluției bolii, de la faza latentă la cea în care boala este declarată ca fiind prezentă

-          Trebuie să existe o abordare agreată asupra subiecților care vor fi tratați ca pacienți

-          Costurile de depistare a cazurilor (inclusiv diagnosticarea și tratarea pacienților diagnosticați) trebuie să fie rezonabile față de costul total al îngrijirilor medicale

-          Descoperirea cazurilor trebuie să fie un proces continuu și nu un eveniment singular, de genul “o dată pentru totdeauna.”

 

Dificultatea de a dezvolta un test de screening care să aibă cât mai puține rezultate fals-pozitive și fals-negative nu trebuie subestimată, acesta fiind un subiect fierbinte pentru cercetătorii din domeniu.

 

Un alt subiect important al dezbaterilor curente despre programele de screening se referă la obligativitatea de a participa față de participarea voluntară, pe baza acceptului informat rezultat din informațiile primite de grupurile țintă.

 

În această privință, un caz interesant vine din Marea Britanie, unde, recent, o broșură de informare asupra unei campanii de screening pentru cancerul de sân a fost criticată fiindcă nu prezenta și potențialele efecte secundare negative, acelea de supra-diagnosticare și supra-tratare.

 

Provocarea pe care profesioniștii de sănătate publică o subliniază în cazul acceptului informat care vine din informarea și educarea grupului țintă este legată de tipul de informații și modul de prezentare (selectivitate și simplicitate) care pot fi folosite pentru a asigura înțelegerea de către grupul țintă.

 

Discuțiile de acest gen despre materialele scrise de informare este doar o parte a unei discuții mai largi pe care organizatorii acestor campanii de screening trebuie să o aibă despre complexul de factori care influențează și informează modul în care persoanele iau decizii în privința participării la screening. În acest context, un factor important este tehnologia folosită în timpul screening-ului.

 

De asemenea, modul în care persoanele își auto-evaluează riscul de a dezvolta acea condiție medicală sau norma socială, prezența unei forme de stigmatizare sau, din contră, a unei aprecieri sociale, asociată unei asemenea alegeri de a participa în cadrul programului de screening.

 

Dincolo de toate aceste discuții și provocări care urmăresc să crească eficacitatea și eficiența programelor de screening, specialiștii sunt unanimi în privința importanței crescute a acestor instrumente.

 

Screening-ul medical există de 60 de ani și are deja o istorie foarte bogată. Identificarea pre-clinică a bolii a fost și a rămas o componentă majoră a medicinei moderne și a sănătății publice, contribuind indiscutabil la câteva dintre succesele majore din acest domeniu.

 

 

Mirela Mustață – Redactor executiv E-asistent

 

Surse de documentare:

https://onlinelibrary.wiley.com/doi/full/10.1111/j.1467-9566.2011.01441.x

http://oxfordmedicine.com/view/10.1093/med/9780199204854.001.1/med-9780199204854-chapter-030302

https://www.hopkinsmedicine.org/healthlibrary/conditions/pathology/screening_tests_for_common_diseases_85,P00965

http://www.worker-health.org/medcalscreenfaq.html

https://pmj.bmj.com/content/80/946/463

Sursa foto 1 – https://adevarul.ro/locale/targu-mures/Inca2500-teste-gratuite-depistarea-cancerului-col-uterin-1_541181650d133766a80acd6e/index.html

Sursa foto 2 – www.dreamstime.com

Sursa foto 3 – https://www.michigan.gov

 

Share This Post