Nou descoperita mantră a cancerului – Contextul e totul

cancerÎn ultimii 20 de ani, ratele de supraviețuire ale pacienților cu cancer au crescut constant și ei se vindecă sau trăiesc cu cancerul ca și când ar fi o boală cronică. Acest lucru se întâmplă frecvent în cazul cancerelor de sân, al multor cancere de prostată, dar și al cancerului colo-rectal. Iar trendul acestor rate de supraviețuire în creștere este așteptat să continue.

Tumorile depind de multe lucruri pentru creștere și supraviețuire – genetică și stilul de viață, compoziția tumorii și organismul în care crește. Astfel, în timp ce mantra afacerilor imobiliare este locația și iar locația, specialiștii consideră acum că mantra cancerului este contextul și iar contextul. Acesta face să nu existe două cancere la fel. Există cancere care se dezvoltă foarte încet, astfel încât medicii nici nu recomandă ca ele să fie tratate.  Există cancere care se dezvoltă foarte rapid, așa încât, dacă sunt netratate câteva săptămâni, pot apărea complicații dezastroase.

Această complexitate a cancerului nu înseamnăcă drumul spre găsirea remediului este lung de acum încolo, ci, maidegrabă, înseamnă că există mai multecăi de a ajunge acolo. Cercetătorii din întreaga lume fac progrese importante de-a lungul acestor căi diferite.

Tot mai mulți dintre aceștia subliniază că este greșit să crezi că te poți vindeca doar țintind celula canceroasă. Cancerul este mai mult decât această celulă, el include și tot suportul pe care i-l da organismul nostru.

Chiar și un singur organ poate fi locul mai multor tipuri de cancere. Cele 3 tipuri de cancer al rinichiului -  celulă clară, papilar și cromofob – sunt la fel de mult diferite unul de celălalt precum sunt față de cancerul de sân sau cel pulmonar. Ele sunt ținute în acțiune de lucruri foarte diferite, așa că nu pot fi tratate în același fel, ceea ce este cazul majorității tipurilor de cancere.

Există 7 tipuri ale cancerului de vezică urinară, inclusiv două care arată ca formele de cancer de plămâni care apar la fumători. Componente nocive care trec întâi prin plămânii fumătorilor merg apoi în ficat, după care în vezică, de unde sunt și excretate. Așa încât țesutul vezicii unui fumător este expus acelorași substanțe ca țesutul pulmonar.

Medicii și cercetătorii acceptă acum că există 4 tipuri de cancer de sân – cancerul cu receptori hormonali pozitivi (ER pozitiv), triplu negativ, L-HER2+ și HER2E. Ultimele două forme, deși până acum câțiva ani se credea că sunt la fel, reacționează de fapt diferit la același medicament. Acest lucru, se crede, este determinat nu de tumora în sine, ci de contextul în care crește, pe care medicii îl numesc mediul micro al tumorii. Acesta cuprinde celulele ne-canceroase și proteinele dintr-o tumoră, inclusiv celulele sistemului imunitar, vasele de sânge și proteinele care sprijină creșterea tumorii.

Mediul din jurul tumorii, celulele normale din restul corpului, bacteriile caretrăiescîn organism și, de fapt, chiar sistemul imunitar al organismului – toți acești factori pot contribui semnificativ lacreșterea tumorii. Precum genele din tumorile însele, aceste zone pot reprezenta ținte de tratament sauprevenție.

Celulele grase pot, de asemenea, sprijini creșterea tumorilor. Greutatea în exces crește riscul de cancer în diverse părți ale corpului.  Aceasta este o ipoteză de lucru pe carecercetătorii o testează acum și, în caz căvafi validată, ei își propun să dezvolte noi medicamente care să întrerupă această legătură dintre celulele grase și dezvoltarea tumorilor.

O altă cale de tratament pe care cercetătorii o studiază pleacă de la capacitatea cancerului de a păcălisistemul imunitar al organismului, care nu poate detectaprezența acestui corp străin. Tumorile pot genera anumite proteine sau markeri care le permit să treacă nevăzute de sistemul imunitar.

Un marker specific, PD-L1, este de câțiva ani țintă amedicațieidinzona imuno-terapiei, medicațiecare a adus entuziasmul specialiștilor pentru rezultatele avute până acum. Aceste medicamente blochează semnul derutant al tumorii și ajută sistemul imunitar să recunoască cancerul și să-l atace. Exemple de astfel de medicamente sunt Keytruda (prembolizumab) pentru maimulte forme de cancer, de exemplu anumite cancere pulmonare, limfomul Hodgkin și cancerele de ficat, sau Yervoy (ipilimumab), pentru anumite melanoame, cancere de vezicăși colo-rectale.

Dar nu toți pacienții care par potriviți pentru imuno-terapie răspund la aceasta conform așteptărilor. Motivele pentru aceste reacții pot fi folosite pentru a categoriza și mai mult diversele forme de cancere. Astfel, cercetări desfășurate la Institutul Sanford Burnham Prebys Medical Discovery din San Diego sugerează că anumite tulpini de bacterii din intestin, așa zisul microbiom intestinal, direcționează sistemul imunitar să combată melanomul. Acest lucru fusese descoperit întâi în cazul șoarecilor de laborator, iar acum și la un număr mic de pacienți cu melanom. Aceste bacterii din intestin ne și pot proteja de infecții, dar și pot cauza boli sauinflamațiicare duc apoi la boli. În momentul de față, se desfășoară mai multe cercetări cu privire la rolul microbiomului.

O altă pistă promițătoare pe care o urmăresc cercetătorii este a tratamentelor care țintesc genele care conduc dezvoltarea tumorilor. Din ce în ce mai mult, este evoluția acestor gene cea care determină cum se va comportă cancerul și nu localizarea acestuia. Ca urmare, cheia tratamentului stă aici, cred din ce în ce mai mulți specialiști. Medicamente care țintesc aceste gene conducătoare le pot încetini și chiar opri activitatea și pot fi eficace indiferent de unde este localizată tumora.

“Când construiești secvența genetică a tumorilor, poți observa că există anumite mutații genetice comune multor cancere, indiferent de locul în care apare tumora”, afirmă Keith Stewart, hematolog la Centrul pentru Medicină Individualizată al Clinicii Mayo.

Ramura genomicii cancerului, care se ocupă cu studiul ADN-ului tumorilor, a cunoscut o dezvoltare exponențială în ultimul deceniu. Mutații ale genei EGFR a tumorilor pot ajuta anumite cancere ale plămânilor, de sânși de pancreas să crească. Medicamente care blochează această genă o țin în viață pe Sarah Cunningham, învârstă de 72 de ani, din Georgia, la 9 ani după ce a aflat că are cancer de plămâni cu celule non-mici în stadiul IV.

Nefumătoare și cu o stare bună de sănătate, Cunningham a fost șocată de diagnostic. Tot ce a citit atunci îi spunea că mai avea de trăit între 6 luni și 2 ani. Pentru a face lucrurile și mai complicate, cancerul se răspândise la oase, zona pelvică și pe gât în sus. După ce a făcut chimioterapie, Cunningham a aflat că tumorile de la plămâni aveau o mutație a genei EGFR.

Medicamentul numit Tarceva (erlotinib) poate bloca gena și preveni reapariția tumorii, iar în următorii 8 ani, timp în care a luat acest medicament, CT scanurile trimestriale au fost “curate” și ea a continuat să sfideze prognosticul inițial de supraviețuire, luându-și zilnic pastila care țintește gena EGFR a tumorii. Întoamna anului 2017, ea a realizat însă că nu mai vede bine cu ochiul stâng. Un MRI al creierului a arătat că același tip de celule tumorale pe care le avusese în plămâni apăruserăși în creier.

Tumorile se pot schimbași pot deveni rezistentela medicamentele care înainte le ținuseră sub control. Din fericire, un medicament care tocmai primise aprobarea Federal Drug Administration – FDA – din SUA, Tagrisso (osimertinib) a dat rezultate contra tumorii din creier. Cunningham va putea să ia acest medicament pentru tot restul vieții ei, ca pentru o condiție medicală cronică precum diabetul sau o boală cardio-vasculară.

De fapt, multe cancere se mută în sfera bolilor cronice. Unele dintre aceste cancere vor cere luarea zilnică a unei pastile, pentru altele pacienții vor face tratament până ce tumorile se vor micșora, după care vor întrerupe tratamentul, care vafi reluat doar dacă tumora începe să crească din nou. În alte cazuri, pacienți vor schimba diversele tratamente în cazul în care acestea vor înceta să mai fie eficace.

Medicamentele care țintesc genele tumorilor pot înceta să funcționeze dacă tumora se adaptează și nu mai e susceptibilă la medicamente. Această reacție adaugă un nou strat multiplicității cancerului. Când apare reacția de adaptare a tumorii, medicii schimbă medicamentele administrate cu altele și tot așa pentru a putea face față ritmului în care celulele canceroase suferă mutații.

Două studii recent desfășurate de către Huntsman Cancer Institute și Universitatea dinCarolina de Nord din SUA au studiat reacția celulelor cancerului de pancreas înfața medicamentelor careurmărescsă le blocheze. Acestea au arătatcă celulele supraviețuiesc printr-un proces numit autofagie, prin care ele distrug orice substanță care le pune în pericol.

Acești cercetători au descoperit și că o combinație de medicamente – unul care blochează anumite gene din celulele cancerului pancreatic și unul care blochează autofagia – vindecă cancerul de pancreas în cazul șoarecilor de laborator, aducând speranțe într-un răspuns similar în cazul subiecților umani. Ca urmare, ei desfășoară deja un studiu clinic pentru a valida rezultatele în cazul pacienților cu cancer pancreatic.

Datorită înțelegerii mai bune a complexității acestei boli și a importanței covârșitoare asupra evoluției bolii a contextului, definit într-un sens larg, drept genetică și stil de viață, compoziția tumorii și caracteristicile organismului în care crește, există acum, mai mult ca oricând, speranțe întemeiate pentru găsirea, cât de curând, a mai multor tratamente adecvate care pot vindeca cancerul sau îl pot transforma într-o condiție medicală cronică, cu care putem trăi.

 

Mirela Mustață – Redactor executiv E-asistent

 

Traducere și adaptare după:

Articolul “Cancer” din revista Delta din luna iunie 2019

Sursa foto: https://www.medicalnewstoday.com/articles/321380.php – Cercetătorii au ajuns la o înțelegere din ce în ce mai bună a schimbărilor moleculare asociate cu cancerul

 

Share This Post