![\"clinica](\"https:\/\/www.easistent.ro\/new\/wp-content\/uploads\/2011\/01\/clinica_neuro.jpg\" "\\"clinica_neuro\\"")
Studiul stiintei neurologice \u00een Rom\u00e2nia, se poate afirma ca a debutat odata cu primele lucrari ale dr. Gheorghe Marinescu, considerat pe buna dreptate parintele scolii neurologice rom\u00e2nesti.<\/p>\nStudiul stiintei neurologice \u00een Rom\u00e2nia, se poate afirma ca a debutat odata cu primele lucrari ale dr. Gheorghe Marinescu, considerat pe buna dreptate parintele scolii neurologice rom\u00e2nesti.<\/p>\n
Gheorghe Marinescu revine \u00een tara, \u00een ciuda ofertelor de a lucra \u00een strainatate, \u00eencarcat de glorie profesionala, fiind numit la 1 mai 1897, medic sef la Spitalul Pantelimon (in 1919 clinica de boli nervoase este transferata \u00een Spitalul Colentina, tot sub conducerea sa).<\/p>\n
Trebuie mentionat ca \u00een 1915 a \u00eenceput \u00een Spitalul Colentina construirea unei clinici moderne destinata pacientilor cu afectiuni neurologice, cladire care nu a fost gata dec\u00e2t \u00een 1936, datorita evenimentelor din primul razboi mondial si indiferentei guvernantilor.<\/p>\n
\u00cen acest „scurt provizorat” clinica de boli nervoase a functionat \u00een pavilionul de tuberculoza al Spitalului Colentina si cu toate conditiile vitrege au fost create lucrari din cele mai diverse domenii ale medicinei si biologiei sistemului nervos care au ramas \u00een patrimoniul stiintei universale.<\/p>\n
\u00cen continuare vom prezenta si alte personalitati medicale care au lucrat \u00een Spitalul Colentina:<\/p>\n
PROFESOR DR. GHEORGHE MARINESCU <\/strong>(1863 \u2013 1938)<\/p>\n Eminentului profesor dr. Gh. Marinescu, creatorul neurologiei rom\u00e2nesti moderne i-au succedat la conducerea clinicii de neurologie din Spitalul Clinic Colentina nu mai putin celebrii profesori: N. Ionescu Sisesti, State Draganescu, acad. Oscar Sager si Arthur Kreindler, prof. dr. Ion Cinca, prof. dr. Alexandru Serbanescu, autori ai unor premiere stiintifice internationale si multe alte realizari de rasunet \u00een domeniul de specialitate.<\/p>\n![\"profesor](\"http:\/\/www.easistent.ro\/new\/wp-content\/uploads\/2011\/01\/gh_marinescu.jpg\" "\\"gh_marinescu\\"")
– student al Facultatii de Medicina din Bucuresti \u00een 1882 (frecventa \u00een acelasi timp si scoala Nationala de Poduri si Soselele – Ministerul Lucrarilor Publice la care renunta dupa primul an);
\n– membru asociat din 1886 al revistei Spitalul (revista \u00een care internii de spitale relatau cele mai importante cazuri \u00eent\u00e2lnite);
\n-1887, intern prin concurs la Spitalul Br\u00e2ncovenesc; an deosebit de important pentru progresul \u00eenvatam\u00e2ntului medical din Rom\u00e2nia prin aducerea \u00een tara si numirea ca profesori la Facultatea de Medicina a doctorilor Victor Babes si G. Asachi, doi mari ilustri oameni de stiinta, renumiti international care \u00eei vor influenta destinul;
\n-1889, este desemnat prin alegeri, presedinte al \u201cSocietatii studentilor \u00een medicina\u201d;
\n-20 iulie 1889 pleaca la Paris ca reprezentant al Studentilor la serbarea inaugurarii Sorbonei \u2013 sediul central al Universitatii din Paris;
\n-1889, profesorul Charcot \u00eei permite sa lucreze \u00een Spitalul Salp\u00e9tri\u00e9re;
\n-1889 prezinta cu succes o serie de demonstratii de piese microscopice si magistralul studiu anatomo-patologic al maladiei lui Friederich (impreuna cu P. Blacq);
\n-1894, prezinta la Bruxelles \u00eempreuna cu P. S\u00e9rieux cea mai completa si interesanta monografie despre cauza si tratamentul epilepsiei, acord\u00e2ndu-i-se premiul I suta de lucruri de catre juriul instituit de Academia de Medicina din Burxelles;
\n– 1895, i se acorda titlul de laureat al Facultatii de medicina din Paris;
\n– 1895, primul rom\u00e2n care tine cursuri sub cupola Sorbonei;
\n– 1896, viziteaza Anglia, Scotia, Belgia, Olanda;
\n– 1897, revine \u00een patrie si este numit sef Serviciu de boli nervoase la Ospiciul Pantelimon unde va organiza saloanele, va amenaja laboratoare, iar ca prim intern \u00eel va avea pe viitorul academician C.I.Parhon; este prezent ca invitat de onoare la cel de-al XII-lea Congres International de medicina din Moscova si desemnat presedinte de onoare al Sectiei de neurologie, unde uimeste asistenta cu lucrurile privind structura si functiile nervilor, fiind ales membru al Societatii neuropatologice si psihiatrice din Moscova, condusa de marele neuro-psihiatru S.S.Korsakov;
\n– 1899, profesor titular al Facultatii de medicina din Bucuresti si membru corespondent al Academiei Rom\u00e2ne;
\n– 1900, introduce utilizarea filmului stiintific \u00een medicina;
\n– 10 martie 1906 devine membru al Academiei Rom\u00e2ne;
\n– 1909, editeaza la Paris \u00een doua volume cercetarile sale asupra celulei nervoase (originea reala a nervilor cranieni, regenerarea nervilor periferici \u00eempreuna cu C.I. Parhon, citoarhitectonia corticala \u00eempreuna cu Moise Goldstein);
\n– 1910, imagineaza pentru prima oara \u00een lume tratamentul neuroluesului cu ser salvarsanizat, procedeu revendicat \u00een 1912 de doi medici americani, Swift si Fllis, care recunosc dupa un timp ca paternitatea tratamentului \u00eei apartin lui Gh. Marinescu si colaboratorului sau I. Minea;
\n– 1912, primeste titlul de membru corespondent al Academiei franceze de medicina;
\n– 1914, Congresul national de medicina si chirurgie Bucuresti unde prezinta raportul „Materie, viata celula”
\n– 1917, este invitat de profesorul Dapoill sa tina cursuri la Universitatea din Petrograd; face escale \u00een Finlanda, Suedia, Anglia, primind propuneri tentante de a lucra, dar se stabileste la Londra pentru 11 luni, unde publica raportul privind studiul anatomo-patologic asupra epidemiei de encefalita letargica, considerat de \u00eentreaga lume medicala „magistral”; \u00eel cunoaste pe Pavlov, autoritate stiintifica \u00een fiziologie;
\n– august 1918, ajunge la Paris, unde Pierre Marie, dupa moartea lui Charcot, a ajuns titularul catedrei de neurologie;
\n– 1919, este transferata clinica de boli nervoase din Spitalul Pantelimon \u00een Spitalul Colentina;
\n– 1920, descopera \u00eempreuna cu A. Radovici reflexul palmo-mentonier (excitarea palmei cu un ac da nastere la o miscare de contractie a barbiei);
\n– 1922, primeste unul dintre cele mai mari premii stiintifice internationale pentru cea mai valoroasa lucrare \u00een materie de histologie nervoasa: premiul Achuccara desemnat de Universitatea din Madrid;
\n– 1926-1927, ani de rasunatoare succese stiintifice, realizate \u00eempreuna cu elevii si colaboratorii sai: State Draganescu, C. Iordanescu, M. Stoica, D. Vasiliu, I. Jianu, V.Vines, O.Sager, Maria Niculescu, A. Kreindler, E.Facon, D. Grigorescu
\n– 1926-1928, vine o serie de cursuri si conferinte la Viena, Paris, Madrid, Lisabona, Buenos Aires, Cordoba, Rio de Janeiro (aici primeste titlul de membru al Academiei de medicina);
\n– 1930, conferinte stiintifice la Viena, Genova, si sinta finala Argentina, Brazilia, Uruguay;
\n– 1931, apare prima lucrare privind reflexele conditionate realizata \u00eempreuna cu elevii sai A Kreindler si O. Sager;
\n– 1935, la Paris apare monografia „Reflexele conditionate. Studii de fiziologie normala si patologica”, scrisa \u00eempreuna cu A. Kreindler;
\n– 1936, este inaugurata noua clinica de neurologie din Spitalul Colentina;
\n– 1937, este decorat cu „Legiunea de onoare” \u00een gradul de Mare Ofiter; \u00eempreuna cu N. Ionescu-Sisesti, A. Kreindler, L. Capelman, G. Buttu, I. Stanescu lucreaza la aplicarea reflexului psihogalvanic;
\n– 1937, Franta organizeaza Expozitia internationala, iar printre invitatii de onoare se numara si rom\u00e2nul Gh. Marinescu; participa la Congresul international de psihiatrie infantila unde prezinta interpretari originale \u00een raportul intitulat „Reflexele conditionate \u00een psihiatria infantila”;
\n– 1938, presedinte al Congresului International asupra turbarii, Bucuresti (omagiu adus lui V. Babes);
\n– 15 mai 1938, marele savant se stinge din viata.
\nNe cerem scuze fata de evenimentele si personalitatile omise si subliniem \u00een multitudinea lucrurilor si studiilor efectuate de prof. Gh. Marinescu si colaboratorii sai
\n– studii clinice asupra encefalitei letargice (S. Draganescu)
\n– „Le tonus des muscles stri\u00e9s” (O. SAger, A. Kreindler, I. Sisesti)\u2013 tratamentul crizelor -gastrice tabetice cu injectii de sulfat de magneziu intrarahidian
\n– studii asupra somnului
\n– lucruri despre afectiunile degenerative ale SNC
\n– lucruri referitoare la encefalitele cu germeni vizibili (N.I. Sisesti)
\n– cercetari experimentale asupra herpesului
\n– cercetari anatomo-clinice asupra poliomielitei (S. Draganescu)
\nIn Spitalul Colentina si \u00een Rom\u00e2nia s-a efectuat prima oara electroencefalograma.<\/p>\n
![\"profesor](\"http:\/\/www.easistent.ro\/new\/wp-content\/uploads\/2011\/01\/state_draganescu.jpg\" "\\"state_draganescu\\"")
– colaboratorul cel mai apropiat al prof. dr. Gh. Marinescu timp de 19 ani;![\"profesor](\"http:\/\/www.easistent.ro\/new\/wp-content\/uploads\/2011\/01\/nicolae_ionescu_sisesti.jpg\" "\\"nicolae_ionescu_sisesti\\"")
– student al Facultatii de Medicina din Paris, numit sef al clinicii de la \u201cSalpetrier\u00e9\u201d, medaliat cu premiul „P\u00e9tain” de Academia de medicina din Paris (publica numeroase lucrari stiintifice si monografii \u00eentre care notam studiul asupra siringomieliei asociate cu tumori medulare, siringobulia)