![\"psihiatrie\"](\"http:\/\/www.easistent.ro\/new\/wp-content\/uploads\/2019\/02\/psihiatrie.jpg\")
<\/a>Potrivit lui Denis Leigh (medic britanic), se poate considera c\u0103 un anumit grad de specializare a ap\u0103rut \u00een Anglia, printre medici respectabili de la mijlocul secolului al XVIII-lea, c\u00e2nd monopolul azilului Bethlem a fost \u00eentrerupt \u0219i au fost deschise noi spitale pentru bolnavii psihici, cum ar fi St Luke. Pe de alt\u0103 parte, istoricul american Jan Goldstein subliniaz\u0103 c\u0103, \u00een jurul anului 1830, \u00een Fran\u021ba, \u00een limbajul comun au \u00eenceput s\u0103 apar\u0103 expresii precum \u201dhomme special\u201d, pentru a descrie un medic specializat \u00eentr-o nou\u0103 ramur\u0103 a medicinei \u2013 psihiatria.<\/p>\nCeea ce atrage aten\u021bia, dac\u0103 ne uit\u0103m la toate men\u021biunile istorice referitoare la acest subiect, este tocmai faptul c\u0103, \u00een \u00eentreaga lume, toate modelele culturale reflectau aceea\u0219i problem\u0103 pe care o au \u0219i psihiatrii moderni:\u00a0 \u00een\u021belegerea suferin\u021belor mintale \u0219i a diferen\u021belor de comportament raportate la credin\u021bele \u0219i practicile \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ite \u0219i aplicarea de remedii \u00een conformitate cu aceste convingeri.<\/p>\n
R\u0103d\u0103cinile psihiatriei rezid\u0103 \u00een culturile antice, multe dintre acestea practic\u00e2ndu-se \u0219i ast\u0103zi: medicina ayurvedic\u0103 din India, modelul chinezesc de concentrare asupra fluxului de energie (qi) \u0219i teoria greac\u0103 a umorilor corpului. Un alt exemplu este teoria american\u0103 c\u0103 tulbur\u0103rile psihice sunt asociate cu inflama\u021bia. Acest lucru i-a determinat pe unii practicieni, printre care \u0219i pe Benjamin Rush, la sf\u00e2r\u0219itul secolului al XVIII-lea, s\u0103 \u00eencerce s\u0103 reduc\u0103 febra prin producerea de s\u00e2nger\u0103ri – de multe ori cu consecin\u021be fatale pentru pacient. Interesant de observat c\u0103 cercetarea psihiatric\u0103 actual\u0103 a revenit la inflama\u021bie \u00een asociere cu bolile mintale.<\/p>\n
\u00cen jurul secolului al XX-lea, neurologul Sigmund Freud (1856-1939) a publicat teorii cu privire la r\u0103d\u0103cinile incon\u0219tiente ale unora dintre aceste tulbur\u0103ri mai pu\u021bin severe, pe care le-a numit psiho-nevroze. Aceste tulbur\u0103ri afectau rela\u021biile \u0219i munca individului, implicau simptome ciudate, cum ar fi paralizia sau mutismul, care nu puteau fi explicate din punct de vedere medical. Freud a dezvoltat psihanaliza pentru a trata ace\u0219ti pacien\u021bi „nevrotici”. Cu toate acestea, psihiatria \u0219i nu neurologia a devenit \u00een cur\u00e2nd specialitatea cunoscut\u0103 pentru furnizarea acestui tratament. Psihanaliza a devenit, astfel, primul tratament pentru pacien\u021bii psihiatrici ambulatorii. De asemenea, el a creat o divizare a domeniului, care continu\u0103 \u0219i ast\u0103zi, \u00eentre psihiatrie (biologic\u0103) \u0219i psihoterapie.<\/p>\n Psihiatria ambulatorie a primei jum\u0103t\u0103\u021bi a secolului al XX-lea a fost dominat\u0103 de psihanaliz\u0103. Astfel, Sigmund Freud \u0219i discipolii s\u0103i au influen\u021bat o mare parte din psihiatria secolului XX, majoritatea psihiatrilor perioadei (p\u00e2n\u0103 \u00een anii 1950) consider\u00e2nd c\u0103 tulbur\u0103rile psihice, cum ar fi schizofrenia, au rezultat din conflicte incon\u0219tiente originare din copil\u0103rie.<\/p>\n La sf\u00e2r\u0219itul anilor 1950 \u0219i \u00eenceputul anilor 1960, noi medicamente au \u00eenceput s\u0103 schimbe fa\u021ba psihiatriei. Thorazina \u0219i alte antipsihotice de prim\u0103 genera\u021bie au \u00eembun\u0103t\u0103\u021bit semnificativ starea pacien\u021bilor psihotici institu\u021bionaliza\u021bi, a\u0219a cum au f\u0103cut-o antidepresivele nou create pentru cei cu depresie. Astfel, \u00een ultima parte a secolului al XX-lea, tehnicile neuroimagistice, studiile genetice \u0219i descoperirile farmacologice vor inversa complet modelul psihanalitic al tulbur\u0103rilor psihice \u0219i vor determina revenirea la un model mai biologic, „neo-Kraepelinian”.<\/p>\n \u00cen 1980, Manualul de Diagnostic \u0219i Statistic\u0103 a tulbur\u0103rilor mintale (DSM), publicat de Asocia\u021bia American\u0103 de Psihiatrie, este revizuit radical. Spre deosebire de cele dou\u0103 edi\u021bii anterioare care includeau limbajul psihanalitic, DSM-III a fost bazat doar pe simptome, f\u0103r\u0103 referiri la o teorie a etiologiei (cauze). Acesta a avut scopul de a folosi un limbaj comun, astfel \u00eenc\u00e2t psihiatrii \u0219i psihanali\u0219tii s\u0103 poat\u0103 vorbi unul cu cel\u0103lalt \u0219i s\u0103 \u00eembun\u0103t\u0103\u021beasc\u0103 fiabilitatea statistic\u0103 a diagnosticului psihiatric. Un rezultat al acestei schimb\u0103ri a fost c\u0103 terapiile psihanalice \u0219i psihodinamice au fost din ce \u00een ce mai mult v\u0103zute ca nespecifice \u0219i ne\u0219tiin\u021bifice, \u00een timp ce cercetarea farmaceutic\u0103 s-a lansat \u00een c\u0103utarea unor medicamente care ar putea \u00eembun\u0103t\u0103\u021bi simptomele discrete p\u00e2n\u0103 la punctul \u00een care pacien\u021bii nu mai \u00eendeplinesc criteriile pentru o tulburare DSM-III.<\/p>\n Pentru a cre\u0219te con\u0219tientizarea public\u0103 asupra beneficiilor derivate din cercetarea creierului, Institutul Na\u021bional de S\u0103n\u0103tate Mintal\u0103 din SUA a declarat anii 1990 drept Deceniul Creierului.<\/p>\n Publicat\u0103 \u00een 1994, DSM-IV a continuat s\u0103 promoveze diagnosticul psihiatric bazat pe criterii, iar psihiatria biologic\u0103 a triumfat.<\/p>\n Dac\u0103 ne uit\u0103m la istoria psiho-farmacologiei, \u00een 2006, Thomas A. Ban (profesor emerit de psihiatrie de la Universitatea Vanderbilt) descrie rela\u021bia dintre diagnostic, industria farmaceutic\u0103 \u0219i studiile clinice astfel – „dezvoltarea unei nozologii psihiatrice valabile din punct de vedere farmacologic cu o” matrice nozologic\u0103” care ar oferi industriei farmaceutice feedback-ul necesar pentru a dezvolta clinic medicamente selective \u00een boala mintal\u0103 \u0219i pentru a rupe impasul progresului \u00een „cercetarea transla\u021bional\u0103” \u00een psihiatrie”.Nu \u00een cele din urm\u0103, un psihiatru consultant din Londra (Turner) consider\u0103 c\u0103, prin descoperirea clorpromazinei (Thorazine, Largactil) \u00een 1952, s-a identificat „un fel de penicilin\u0103 psihic\u0103”, care revolu\u021bioneaz\u0103 terapia psihozelor.<\/p>\n Un alt element de notat este rela\u021bia domeniului cu mediul social. Mai mult dec\u00e2t discipline precum cardiologia sau nefrologia, diagnosticul \u015fi tratamentul psihiatric sunt puternic influen\u021bate de cultura \u0219i mediul \u00eenconjur\u0103tor. Acest lucru nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 alte specialit\u0103\u021bi medicale sunt imune la mituri sau curentele \u00een vog\u0103 la un moment dat, ci doar c\u0103 problema este mai grav\u0103 \u00een psihiatrie deoarece, \u00een absen\u021ba unui bun model de fiziopatologie, psihiatria nu este capabil\u0103 \u00eentotdeauna s\u0103 demonstreze eventualele erori.<\/p>\n Un exemplu ar putea fi sindromul deficitului de aten\u021bie – unul dintre cele mai controversate subiecte din psihiatrie. Interesant de observat c\u0103, pe aceast\u0103 tem\u0103, mul\u021bi depl\u00e2ng insuficien\u021ba diagnostic\u0103rii \u0219i tratamentului, \u00een timp ce al\u021bii contest\u0103 supra-diagnosticarea \u0219i supra-tratamentul.<\/p>\n Pe de o parte, aceasta vine din faptul c\u0103 identificarea fundamentelor genetice ale deficitului de aten\u021bie a fost una dificil\u0103. Studiile cu gemeni dintre care unul manifest\u0103 simptomele \u0219i cel\u0103lalt nu sugereaz\u0103 c\u0103 factorii genetici poart\u0103 aproximativ 70-80% din \u201cvin\u0103\u201d. Totu\u0219i, nu exist\u0103 (cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een cazul daltonismului, de exemplu) o gen\u0103 sau mai multe gene pe care le putem declara vinovate. \u00cen schimb, se crede c\u0103 de vin\u0103 ar fi o serie de varia\u021bii mici \u0219i greu de detectat \u00een secven\u021ba \u201cliterelor\u201d ADN-ului (cunoscute drept nucleotide). Acestea se combin\u0103 \u00eentr-un mod care cre\u0219te susceptibilitatea de a provoca sindromul. Factori de mediu, cum ar fi priva\u021biunile sociale sau o greutate sc\u0103zut\u0103 la na\u0219tere, pot \u00a0juca \u0219i ei un anumit rol (c\u00e2teodat\u0103, \u00eens\u0103, nesemnificativ), \u00een func\u021bie de ce varia\u021bii genetice sunt prezente.<\/p>\n Mul\u021bumit\u0103 unui prim studiu pe scar\u0103 mai larg\u0103 pe aceast\u0103 tem\u0103, 12 dintre aceste varia\u021bii genetice, numite SNP \u2013 PNS \/polimorfisme de nucleotid\u0103 singular\u0103, au fost identificate. Astfel, un consor\u021biu interna\u021bional format din mai mult de 200 de geneticieni \u0219i exper\u021bi ADHD a publicat recent rezultatele acestui studiu \u00een \u201dNature Genetics\u201d.\u00a0 Cercet\u0103torii au c\u0103utat tipare PNS \u00een genomul a 55 000 de europeni, dintre care mai mult de 20 000 fuseser\u0103 diagnostica\u021bi cu ADHD, c\u0103ut\u00e2nd variante PNS asociate \u00een mod consecvent cu aceast\u0103 condi\u021bie.<\/p>\n \u00cen\u021belegerea rolului genelor pe care aceste 12 varia\u021bii genetice le afecteaz\u0103 va duce la o \u00een\u021belegere mai bun\u0103 a cauzelor ADHD. C\u00e2teva, de exemplu, sunt varia\u021bii \u00een sistemele de control ale genelor\u00a0 implicate \u00een determinarea modului \u00een care se dezvolt\u0103 creierul \u00een perioada pre-natal\u0103 \u0219i \u00een copil\u0103ria timpurie. Altele sunt asociate modului \u00een care celulele creierului comunic\u0103 \u00eentre ele. \u00cen fapt, o \u00een\u021belegere mai bun\u0103 a cauzelor poate duce la dezvoltarea unor medicamente noi pentru aceast\u0103 condi\u021bie.<\/p>\n Compar\u00e2nd acest studiu cu altele similare, merit\u0103 subliniat un aspect – varia\u021biile genetice asociate cu deficitul de aten\u021bie se suprapun cu cele legate de insomnie. O observa\u021bie a unuia dintre cercet\u0103torii implica\u021bi \u00een studiu a subliniat tocmai acest lucru: se \u0219tie de ani buni c\u0103 acei copii care sufer\u0103 de deficit de aten\u021bie au \u0219i probleme de somn.<\/p>\n Un alt aspect important rezultat din studiu este c\u0103 cele 12 varia\u021bii genetice nu cauzeaz\u0103, ele \u00eensele, condi\u021bia deficitului de aten\u021bie. Astfel nu putem vorbi despre speran\u021ba dezvolt\u0103rii de teste genetice pentru depistarea condi\u021biei. Totu\u0219i, rezultatele acestui studiu arat\u0103 c\u0103 deficitul de aten\u021bie nu poate fi etichetat drept \u201ccomportament neadecvat\u201d sau \u201cmit modern\u201d \u0219i poate duce la schimbarea atitudinii fa\u021ba de copiii cu aceast\u0103 tulburare \u0219i p\u0103rin\u021bii lor.<\/p>\n \u00cen concluzie, istoria psihiatric\u0103 ofer\u0103 perspective asupra diagnosticelor \u015fi tratamentelor care au avut perioada lor de glorie, meritat\u0103 sau nu, \u0219i care apoi au pierdut prim-planul \u00een defavoarea unor remedii terapeutice sau diagnostice la mod\u0103. \u00a0Totu\u0219i, pot fi identificate mai multe avantaje \u00een trecutul psihiatriei de care se poate \u00eenc\u0103 beneficia, motiv pentru care istoria acesteia merit\u0103 reanalizat\u0103. \u00cen plus, studiile perioadei actuale pot oferi \u0219i ele r\u0103spunsuri care merit\u0103 cunoscute.<\/p>\n <\/p>\n Mirela Musta\u021b\u0103 \u2013 Redactor executiv E-asistent<\/em><\/p>\n Surse de documentare<\/em><\/p>\n https:\/\/www.cambridge.org\/core\/journals\/the-british-journal-of-psychiatry\/article\/reading-about-the-history-of-psychiatry\/81B801C1D34E505F6A493D84B8C8C9E8<\/a><\/p>\n http:\/\/oxfordmedicine.com\/view\/10.1093\/med\/9780199696758.001.0001\/med-9780199696758-chapter-5<\/a><\/p>\n https:\/\/www.psychologytoday.com\/us\/blog\/sacramento-street-psychiatry\/201410\/brief-history-psychiatry<\/a><\/p>\n https:\/\/www.psychologytoday.com\/us\/blog\/hide-and-seek\/201206\/brief-history-psychiatry<\/p>\n Article \u201cPsychiatric genetics \u2013 Attention, please\u201d from\u00a0The Economist, Issue December 1st, 2018<\/em><\/p>\n http:\/\/www.psychiatrictimes.com\/history-psychiatry\/trip-through-history-psychiatry<\/a><\/p>\n<\/a>Ca specialitate medical\u0103, psihiatria \u0219i-a luat numele la \u00eenceputul anilor 1800. \u00cen primul secol al existen\u021bei sale, psihiatria se ocupa de indivizi cu afec\u021biuni mintale severe, interna\u021bi \u00een aziluri sau spitale. Psihiatrii nu tratau ambulatoriu. \u00cen schimb, neurologii erau cei care tratau afec\u021biunile a\u0219a-zis „nervoase\u201d.<\/p>\n<\/a>Semnalul pentru inovarea farmaceutic\u0103 a generat rezultate. O nou\u0103 clas\u0103 de antidepresive numite SSRI („inhibitori selectivi ai recept\u0103rii serotoninei”), mult mai bine tolerat\u0103 \u0219i mai sigur\u0103 din punct de vedere medical dec\u00e2t antidepresivele anterioare, a fost dezvoltat\u0103. Primul dintre acestea, Prozac, a fost lansat \u00een 1987. La scurt timp dup\u0103 aceea, au fost lansate noi antipsihotice: „neuroleptice atipice”, precum Risperdal \u0219i Zyprexa.<\/p>\n