{"id":7437,"date":"2022-02-28T11:22:00","date_gmt":"2022-02-28T09:22:00","guid":{"rendered":"https:\/\/www.easistent.ro\/?p=7437"},"modified":"2022-03-23T12:32:17","modified_gmt":"2022-03-23T10:32:17","slug":"ce-stim-astazi-despre-adhd","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.easistent.ro\/?p=7437","title":{"rendered":"Ce \u0219tim ast\u0103zi despre ADHD"},"content":{"rendered":"\n

(9 minute, timp de lectur\u0103)<\/em><\/p>\n\n\n\n

<\/a><\/p>\n\n\n\n

\"\"<\/a><\/figure><\/div>\n\n\n\n

Descoperirea a ceea ce ast\u0103zi numim tulburare de hiperactivitate cu deficit de aten\u021bie (ADHD) este legat\u0103 de numele unui medic sco\u021bian, Sir Alexander Crichton.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen anul 1798, el observa c\u0103 unii oameni erau mult mai neaten\u021bi \u0219i mai incapabili s\u0103 se concentreze asupra activit\u0103\u021bilor lor dec\u00e2t al\u021bi semeni de-ai lor. Tot el este cel care nota c\u0103 aceste simptome \u00ee\u0219i au debutul \u00een copil\u0103rie.<\/p>\n\n\n\n

\u00centr-o serie de prelegeri din 1902, ADHD a fost men\u021bionat pentru prima dat\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Pediatrul britanic Sir George Frederic Still men\u021biona atunci c\u0103 unii copii nu \u00ee\u0219i puteau controla comportamentul a\u0219a cum ar face un copil obi\u0219nuit, dar erau totu\u0219i inteligen\u021bi. Ace\u0219ti copii erau mai impulsivi \u0219i aveau probleme cu aten\u021bia \u0219i autocontrolul. El a descris aceasta drept \u201eun defect anormal de control moral la copii\u201d. Studiul lui a cuprins observarea a 15 cazuri la b\u0103ie\u021bi \u0219i cinci la fete.<\/p>\n\n\n\n

Ponderea indicat\u0103 este \u00een concordan\u021b\u0103 cu cuno\u0219tin\u021bele moderne care indic\u0103 faptul c\u0103 b\u0103rba\u021bii sunt mai susceptibili de a fi diagnostica\u021bi cu ADHD dec\u00e2t femeile.<\/p>\n\n\n\n

Ini\u021bial, ADHD a fost numit\u0103 reac\u021bie hiperkinetic\u0103 a copil\u0103riei. \u00cen 1932, medicii germani Franz Kramer \u0219i Hans Pollnow descriau o afec\u021biune numit\u0103 boal\u0103 hiperkinetic\u0103. Copiii cu aceast\u0103 afec\u021biune nu puteau sta nemi\u0219ca\u021bi. Pentru c\u0103 nu puteau respecta regulile, aveau probleme la orele de la \u0219coal\u0103 \u0219i s\u0103 se \u00een\u021beleag\u0103 cu al\u021bi copii. Afec\u021biunea debuta la ace\u0219ti copii \u00een jurul v\u00e2rstei de 3 sau 4 ani \u0219i atingea apogeul la v\u00e2rsta de 6 ani. P\u00e2n\u0103 la v\u00e2rsta de 7 ani, nelini\u0219tea lor devenea mai pu\u021bin intens\u0103. La majoritatea, situa\u021bia s-a \u00eembun\u0103t\u0103\u021bit pe m\u0103sur\u0103 ce \u00eemb\u0103tr\u00e2neau.<\/p>\n\n\n\n

Abia \u00een anii 1960, Asocia\u021bia American\u0103 de Psihiatrie (APA) a recunoscut-o oficial ca o tulburare mintal\u0103. ADHD fost inclus \u00een \u201eManualul de diagnostic \u0219i statistic\u0103 a tulbur\u0103rilor mintale\u201d (DSM) al Asocia\u021biei Americane de Psihiatrie abia la cea de-a doua edi\u021bie, cea din 1968. Atunci, aceast\u0103 condi\u021bie a fost identificat\u0103 drept reac\u021bie hiperkinetic\u0103 a copil\u0103riei. \u00cen cea de-a treia edi\u021bie, lansat\u0103 \u00een 1980, APA a redenumit condi\u021bia tulburare cu deficit de aten\u021bie (ADD)<\/em> \u0219i a creat dou\u0103 variante: ADD cu hiperactivitate<\/em> \u0219i ADD f\u0103r\u0103 hiperactivitate<\/em>. \u00cen 1987, APA a schimbat numele \u00een tulburarea de hiperactivitate cu deficit de aten\u021bie (ADHD)<\/em>, care combina neaten\u021bia, impulsivitatea \u0219i hiperactivitatea \u00eentr-un singur tip. \u00cen 1994, APA a lansat o a patra edi\u021bie a DSM. Aici a enumerat trei tipuri de ADHD: \u00een cea mai mare parte neatent; preponderent hiperactiv \u0219i impulsiv; \u0219i un tip combinat care include toate cele trei simptome. Aceast\u0103 edi\u021bie a recunoscut, de asemenea, c\u0103 simptomele ADHD nu dispar \u00eentotdeauna c\u00e2nd copiii devin adul\u021bi. \u00cen cea mai recent\u0103 edi\u021bie, publicat\u0103 \u00een 2013, APA a desemnat cele trei tipuri drept cele trei \u201eprezent\u0103ri\u201d ale ADHD. Aceasta \u00eenseamn\u0103 c\u0103 tulburarea poate afecta oamenii, dar acest lucru se poate schimba \u00een timp.<\/p>\n\n\n\n

Ce este, de fapt, ADHD \u0219i care este prevalen\u021ba?<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Tulburarea de hiperactivitate cu deficit de aten\u021bie (ADHD) este o tulburare comun\u0103 de neurodezvoltare care are cauze neurobiologice \u0219i care este diagnosticat\u0103 cel mai frecvent la copii.<\/p>\n\n\n\n

Potrivit Centrului pentru Prevenirea \u0219i Controlul Bolilor (CDC), ADHD este cel mai adesea diagnosticat \u00een anii de \u0219coal\u0103 elementar\u0103.Cu toate acestea, adul\u021bii pot manifesta simptome \u0219i pot fi, de asemenea, diagnostica\u021bi.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen ceea ce prive\u0219te prevalen\u021ba, la nivel global, s-a estimat c\u0103 aproximativ 5% dintre copii \u0219i adolescen\u021bi sunt afecta\u021bi de ADHD.<\/p>\n\n\n\n

Odat\u0103 cu \u00eenaintarea \u00een v\u00e2rst\u0103, at\u00e2t prevalen\u021ba ADHD persistent la adul\u021bi (care a debutat \u00een copil\u0103rie), c\u00e2t \u0219i ADHD simptomatic la adul\u021bi (indiferent de debutul \u00een perioada copil\u0103riei), au sc\u0103zut. Prin ajustarea pentru structura demografic\u0103 global\u0103 \u00een 2020, prevalen\u021ba ADHD persistent \u00een r\u00e2ndul adul\u021bilor a fost de 2,58%, iar cea a adul\u021bilor simptomatici ADHD a fost de 6,76%. Aceasta \u00eenseamn\u0103 139,84 milioane, respectiv, 366,33 milioane de adul\u021bi afecta\u021bi \u00een 2020, la nivel global.<\/p>\n\n\n\n

Anii 1990 au adus \u0219i o cre\u0219tere semnificativ\u0103 a num\u0103rului de cazuri. Explica\u021biile sunt legate de capacitatea crescut\u0103 de diagnosticare la nivelul sistemului medical, precum \u0219i faptului c\u0103 din ce \u00een ce mai mul\u021bi p\u0103rin\u021bi au recunoscut \u0219i raportat simptomele \u0219i din ce \u00een ce mai mul\u021bi copii au manifestat simptome.<\/p>\n\n\n\n

Pe m\u0103sur\u0103 ce num\u0103rul cazurilor de ADHD a crescut, din ce \u00een ce mai multe medicamente pentru tratarea tulbur\u0103rii au devenit disponibile. De asemenea, medicamentele au devenit mai eficiente, iar multe dintre ele au beneficii pentru persoanele care au nevoie de ameliorarea simptomelor pe termen lung.<\/p>\n\n\n\n

Ce ne spun o serie de cercet\u0103ri recente despre ADHD \u0219i leg\u0103tura cu alte comportamente la adolescen\u021bi \u0219i tineri sau sindroame la adul\u021bi?<\/strong><\/p>\n\n\n\n

De\u0219i exist\u0103 diverse ipoteze despre cauzele genetice ale acestei tulbur\u0103ri, printre care unele care vorbesc despre afectarea creierului copilului \u00een timpul dezvolt\u0103rii fetale, ori \u00een timpul sau dup\u0103 na\u0219tere, sau unele care spun c\u0103 reprezint\u0103 urm\u0103ri ale unor traumatisme, leziuni sau infec\u021bii, sau c\u0103 sunt afec\u021biuni congenitale, acestea nu sunt clar dovedite. Tocmai aceast\u0103 nesiguran\u021b\u0103 privitoare la  cauzele exacte ale ADHD face ca studiile s\u0103 continue s\u0103-i analize pe cei care par s\u0103 joace cel mai important rol \u0219i anume genetica, factorii de mediu \u0219i neurotransmi\u021b\u0103torii, cum ar fi dopamina.<\/p>\n\n\n\n

Pe de alt\u0103 parte, sunt analize care arat\u0103 \u0219i c\u0103 persoanele cu ADHD sunt expuse riscului de a dezvolta tulbur\u0103ri legate de consumul de substan\u021be. O astfel de analiz\u0103 de literatur\u0103 men\u021bioneaz\u0103 c\u0103, \u00een compara\u021bie cu popula\u021bia general\u0103, adolescen\u021bii cu tulbur\u0103ri de consum de substan\u021be au mai multe \u0219anse de a avea \u0219i ADHD. De exemplu, \u00eentr-un studiu privind tulbur\u0103rile legate de consumul de canabis, 38% dintre participan\u021bi aveau ADHD. Un alt studiu a ar\u0103tat c\u0103 23% dintre adul\u021bii tineri cu tulbur\u0103ri legate de consumul de substan\u021be au \u0219i aceast\u0103 afec\u021biune. Probabilitatea apari\u021biei tulbur\u0103rilor legate de consumul de substan\u021be este aproape de dou\u0103 ori mai mare \u00een r\u00e2ndul persoanelor cu ADHD \u0219i de patru ori mai mare \u00een r\u00e2ndul celor cu ADHD \u0219i tulbur\u0103ri de conduit\u0103. \u00cen tulburarea de conduit\u0103, indivizilor pare c\u0103 le face pl\u0103cere s\u0103 se comporte inadecvat \u0219i s\u0103-i r\u0103neasc\u0103 pe al\u021bii.<\/p>\n\n\n\n

De\u0219i exper\u021bii nu au ajuns la o concluzie clar\u0103 cu privire la motivele exacte din spatele conexiunii, exist\u0103 mai multe teorii care leag\u0103 ADHD \u0219i consumul de substan\u021be. Ei spun, de exemplu, c\u0103 tr\u0103s\u0103turile ADHD, inclusiv impulsivitatea, problemele de concentrare \u0219i provoc\u0103rile \u0219colare care rezult\u0103 pot cre\u0219te probabilitatea ca un t\u00e2n\u0103r s\u0103 \u00eenceap\u0103 s\u0103 consume substan\u021be. De asemenea, poate s\u0103 existe o leg\u0103tur\u0103 genetic\u0103 \u00eentre ADHD \u0219i riscul de a dezvolta o tulburare legat\u0103 de consumul de substan\u021be. \u00cen plus, persoanele care tr\u0103iesc cu ADHD se pot sim\u021bi tentate s\u0103 \u00eencerce medicamente psihoactive, pentru a autotrata simptomele ADHD. Mai mult, creierul persoanelor cu ADHD \u0219i al celor cu adic\u021bii poate \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219i caracteristici structurale similare, inclusiv un cortex frontal \u0219i un cerebel mai mici.<\/p>\n\n\n\n

De asemenea, fumatul pare s\u0103 influen\u021beze probabilitatea dezvolt\u0103rii tulbur\u0103rilor legate de consumul de substan\u021be la copiii \u0219i adolescen\u021bii cu ADHD. De exemplu, unele cercet\u0103ri arat\u0103 c\u0103 mai mult de 50% dintre adolescen\u021bii care fumeaz\u0103 \u0219i au ADHD dezvolt\u0103 tulbur\u0103ri legate de consumul de substan\u021be ca adul\u021bi tineri. Studiul sugereaz\u0103 c\u0103 acest lucru se poate datora faptului c\u0103 prietenii care fumeaz\u0103 ar putea folosi \u0219i alte substan\u021be. Autorii sugereaz\u0103, de asemenea, c\u0103 utilizarea nicotinei modific\u0103 creierul \u00een curs de dezvoltare.<\/p>\n\n\n\n

Exist\u0103 \u0219i o veste bun\u0103: se pare c\u0103 acei copii care primesc tratament ADHD la o v\u00e2rst\u0103 mai mic\u0103 sunt mai pu\u021bin susceptibili de a dezvolta tulbur\u0103ri legate de consumul de substan\u021be dec\u00e2t cei care \u00eencep tratamentul mai t\u00e2rziu. \u00cen plus, tratarea problemelor de s\u0103n\u0103tate mintal\u0103, cum ar fi anxietatea \u0219i depresia, care apar adesea al\u0103turi de ADHD, este esen\u021bial\u0103 \u0219i ar putea reduce \u0219ansele unui individ de a dezvolta acest risc.<\/p>\n\n\n\n

Toate indic\u0103 faptul c\u0103 leg\u0103tura dintre ADHD \u0219i consumul de substan\u021be la tineri este complex\u0103, iar cercet\u0103rile ulterioare pot sprijini explicarea complet\u0103 a acesteia.<\/p>\n\n\n\n

O alt\u0103 conexiune studiat\u0103 este cea dintre tulburarea de hiperactivitate cu deficit de aten\u021bie (ADHD) \u0219i sindromul picioarelor nelini\u0219tite (SPN). Numit\u0103 \u0219i boala Willis-Ekbom, SPN provoac\u0103 sentimente sau senza\u021bii inconfortabile la nivelul picioarelor \u0219i o dorin\u021b\u0103 cople\u0219itoare de a le mi\u0219ca. Simptomele afec\u021biunii apar de obicei seara \u0219i adesea se agraveaz\u0103 noaptea, atunci c\u00e2nd persoana este \u00een repaos. Medicii clasific\u0103 SPN drept o tulburare de somn, deoarece odihna declan\u0219eaz\u0103 simptomele. Ei o pot considera, de asemenea, o tulburare de mi\u0219care, deoarece oamenii trebuie s\u0103 \u00ee\u0219i mi\u0219te picioarele pentru a ameliora simptomele. Cu toate acestea, unii exper\u021bi consider\u0103 c\u0103 este o tulburare senzorial\u0103 neurologic\u0103, deoarece creierul produce simptomele.<\/p>\n\n\n\n

Practic, o serie de studii raporteaz\u0103 o leg\u0103tur\u0103 puternic\u0103 dintre problemele de somn, precum SPN \u0219i insomnia la persoanele cu ADHD.<\/p>\n\n\n\n

Cercet\u0103rile sugereaz\u0103 c\u0103 persoanele cu ADHD pot avea mai pu\u021bini receptori de dopamin\u0103 \u00een lobii frontali. O sc\u0103dere a receptorilor de dopamin\u0103, \u00een combina\u021bie cu o cantitate redus\u0103 de dopamin\u0103 circulatorie, ar putea fi motivul pentru care persoanele cu ADHD experimenteaz\u0103 SPN.<\/p>\n\n\n\n

Toate acestea demonstreaz\u0103 clar c\u0103 este nevoie de cercet\u0103ri suplimentare, pentru a determina cauzele ADHD \u0219i cele ale comportamentelor \u0219i altor afec\u021biuni cu care aceasta se coreleaz\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Mirela Musta\u021b\u0103, Redactor executiv E-asistent<\/em>   <\/p>\n\n\n\n

Surse de documentare:  <\/em><\/p>\n\n\n\n

  1. What’s the History of ADHD? (webmd.com)<\/a><\/li>
  2. The History of ADHD: A Timeline (healthline.com)<\/a> (\u0219i sursa foto)<\/li>
  3. https:\/\/www.ncbi.nlm.nih.gov\/pmc\/articles\/PMC7916320<\/a><\/li>
  4. ADHD and addiction: Relationship, signs, and treatment (medicalnewstoday.com)<\/a><\/li>
  5. ADHD and restless leg syndrome: Is there a connection? (medicalnewstoday.com)<\/a><\/li><\/ol>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

    (9 minute, timp de lectur\u0103) Descoperirea a ceea ce ast\u0103zi numim tulburare de hiperactivitate cu deficit de aten\u021bie (ADHD) este legat\u0103 de numele unui medic sco\u021bian, Sir Alexander Crichton. \u00cen anul 1798, el observa c\u0103 unii oameni erau mult mai neaten\u021bi \u0219i mai incapabili s\u0103 se concentreze asupra activit\u0103\u021bilor lor dec\u00e2t al\u021bi semeni de-ai lor. […]<\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":7414,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[152,13],"tags":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.easistent.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/7437"}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.easistent.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.easistent.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.easistent.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.easistent.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=7437"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/www.easistent.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/7437\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":7444,"href":"https:\/\/www.easistent.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/7437\/revisions\/7444"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.easistent.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/7414"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.easistent.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=7437"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.easistent.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=7437"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.easistent.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=7437"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}