{"id":8479,"date":"2023-11-29T11:46:37","date_gmt":"2023-11-29T09:46:37","guid":{"rendered":"https:\/\/www.easistent.ro\/?p=8479"},"modified":"2023-12-21T13:13:55","modified_gmt":"2023-12-21T11:13:55","slug":"istoria-psihiatriei-pediatrice-episodul-1","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.easistent.ro\/?p=8479","title":{"rendered":"Istoria psihiatriei pediatrice \u2013 episodul 1"},"content":{"rendered":"\n

Timp aprox. de lectur\u0103: 7 minute<\/strong><\/h3>\n\n\n\n

Pu\u021bine referin\u021be pot fi g\u0103site despre psihopatologia copil\u0103riei, \u00eenainte de secolul al 19-lea. Deoarece pediatria a \u00eenceput s\u0103 apar\u0103 ca specialitate medical\u0103 abia la sf\u00e2r\u0219itul secolului al 18-lea, aceast\u0103 deficien\u021b\u0103 de cunoa\u0219tere nu se limiteaz\u0103 la temele legate de tulbur\u0103rile psihice ale copiilor.<\/p>\n\n\n\n

L’H\u00f4pital des Enfants-Malades, fondat \u00een 1802, la Paris, a fost primul spital \u00eenfiin\u021bat special pentru tratamentul copiilor bolnavi. Great Ormond Street a fost deschis la Londra, 50 de ani mai t\u00e2rziu. Iar primele elemente de psihiatrie infantil\u0103 au ap\u0103rut \u00een domeniul clinic abia \u00een anii 1920.<\/p>\n\n\n\n

\"\"<\/a><\/figure><\/div>\n\n\n\n

Problemele emo\u021bionale \u0219i comportamentale ale copiilor au fost tratate \u00een moduri diferite, de-a lungul secolelor, nefiind \u00eentotdeauna considerate condi\u021bii medicale. Tulbur\u0103rile de comportament au fost considerate \u00een mare m\u0103sur\u0103 probleme morale, merit\u00e2nd de aceea o pedeaps\u0103 (ele erau considerate a fi rezultatul r\u0103ut\u0103\u021bii \u0219i nu al nebuniei). E\u0219ecul copilului de a \u00eenv\u0103\u021ba conducea de obicei la o existen\u021b\u0103 marginalizat\u0103, de exemplu era privit drept prostul satului<\/em>. Scurtele scrieri medicale din secolul al 18-lea se concentrau \u00een principal pe probleme precum crizele convulsive, frica legat\u0103 de vise, tulbur\u0103rile de somn, b\u00e2lb\u00e2iala, rivalitatea \u00eentre fra\u021bi \u0219i epilepsia. P\u0103rerea predominant\u0103 era c\u0103 „nebunia nu ap\u0103rea \u00eenainte de pubertate \u0219i se observa c\u0103 cel mai adesea copiii nu erau v\u0103zu\u021bi \u00een azilurile publice sau \u00een casele private de nebuni<\/em>.”<\/p>\n\n\n\n

Situa\u021bia s-a schimbat \u00een secolul al 19-lea, c\u00e2nd manualele de psihiatrie general\u0103 au \u00eenceput s\u0103 men\u021bioneze nebunia la copii. De exemplu, cartea lui Maudsley din 1895 a dedicat un capitol „nebuniei din primii ani de via\u021b\u0103<\/em>„, \u00een timp ce Griesinger (1867) a remarcat faptul c\u0103 mania \u0219i melancolia apar la copii. „Un studiu a peste 300 de minori, cu v\u00e2rste de p\u00e2n\u0103 la 19 ani, interna\u021bi \u00een azilurile din Oxfordshire, \u00een secolul al 19-lea, relev\u0103 o gam\u0103 larg\u0103 de prezent\u0103ri clinice, inclusiv un num\u0103r substan\u021bial de copii cu deficien\u021be mintale […] Presupusele cauze ale nebuniei se \u00eempart \u00een dou\u0103 mari categorii. \u00cen primul r\u00e2nd, existau cauze psihologice, cum ar fi spaima \u0219i durerea \u0219i, \u00een al doilea r\u00e2nd, cauze fizice, inclusiv epilepsia \u0219i febrele infec\u021bioase, cum ar fi febra tifoid\u0103 \u0219i rujeola<\/em>„.<\/p>\n\n\n\n

Azilurile de nebuni din acea perioad\u0103 sunt precursoarele spitalelor de psihiatrie de ast\u0103zi. Spre sf\u00e2r\u0219itul secolului al 19-lea, au \u00eenceput a fi \u00een\u021bele\u0219i factorii multipli care erau implica\u021bi \u00een dezvoltarea tulbur\u0103rilor psihiatrice din copil\u0103rie, de\u0219i accentul era pus \u00een mod clar pe ereditate: „Cursul cre\u0219terii \u0219i dezvolt\u0103rii creierului este marcat de multe pericole – \u0219i nu e de mirare – deoarece este procesul de perfec\u021bionare a celei mai \u00eenalte evolu\u021bii din natur\u0103, acest proces fiind \u00een mod constant \u00eempiedicat \u0219i periclitat de boli specifice perioadei, de ignoran\u021ba p\u0103rin\u021bilor cu privire la nevoile creierului \u0219i de condi\u021biile neigienice de tot felul. Mai presus de toate, procesul nu se poate finaliza \u00een mod corespunz\u0103tor, \u00een foarte multe cazuri, din cauza existen\u021bei unei eredit\u0103\u021bi adverse – o adev\u0103rat\u0103 soart\u0103 \u00eempotriva c\u0103reia cunoa\u0219terea, afec\u021biunea \u0219i voin\u021ba, precum \u0219i st\u0103p\u00e2nirea oric\u0103rei condi\u021bii favorabile sunt adesea neputincioase […] Tendin\u021ba ereditar\u0103 spre nebunie, oric\u00e2t de puternic\u0103 ar fi, rareori se dezvolt\u0103 \u00eentr-o boal\u0103 mintal\u0103 \u00eenainte de perioada adolescen\u021bei<\/em>„. <\/p>\n\n\n\n

Henry Maudsley (1835-1918), un psihiatru britanic, a fost printre primii care a descris nebunia la copii \u00een manualul s\u0103u din 1895. Se credea, \u00een general, c\u0103 dezvoltarea uman\u0103 deplin\u0103 nu se realizeaz\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een jurul v\u00e2rstei de 25 de ani (lucru confirmat recent de tehnicile de imagistic\u0103 cerebral\u0103) \u0219i c\u0103 nebunia era rar\u0103 la adolescen\u021bi, devenind mai frecvent\u0103 la adul\u021bii tineri: „Nu exist\u0103 nicio perioad\u0103 a vie\u021bii \u00een care nebunia necomplicat\u0103 s\u0103 apar\u0103 mai frecvent dec\u00e2t \u00een timpul \u00eemplinirii erei fiziologice a adolescen\u021bei, de la dou\u0103zeci \u0219i unu la dou\u0103zeci \u0219i cinci de ani. \u00cen ceea ce prive\u0219te cele dou\u0103 sexe, statisticile noastre par s\u0103 arate c\u0103 adolescen\u021ba nu pare a fi un factor at\u00e2t de puternic de perturbare a echilibrului mintal la femei ca la b\u0103rba\u021bi.<\/em>„<\/p>\n\n\n\n

Pubertatea a fost recunoscut\u0103 ca fiind o cauz\u0103 semnificativ\u0103 \u00een cazul nebuniei, iar Durand-Fardel (1889) a eviden\u021biat existen\u021ba sinuciderii la copii. De\u0219i se credea c\u0103 nebunia juvenil\u0103 era rar\u0103, existen\u021ba acesteia a devenit larg acceptat\u0103 – p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u0219itul secolului al 19-lea, c\u00e2nd majoritatea manualelor includeau sec\u021biuni despre copii – iar nebunia juvenil\u0103 a fost diferen\u021biat\u0103 de retardul mintal \u0219i de epilepsie (Parry-Jones, 1989). \u00cen 1887, psihiatrul german Hermann Emminghaus (1887) a publicat unul dintre primele tratate de psihiatrie infantil\u0103.<\/p>\n\n\n\n

La \u00eenceputul anilor 1900 au avut loc multe progrese semnificative care au preg\u0103tit terenul pentru ca psihiatria copilului s\u0103 devin\u0103 disciplina medical\u0103 cu drepturi depline care este ast\u0103zi.<\/p>\n\n\n\n

Printre acestea se num\u0103r\u0103 \u00eembun\u0103t\u0103\u021biri \u00een ceea ce prive\u0219te m\u0103surarea, progrese \u00een psihologia dezvolt\u0103rii, apari\u021bia psihanalizei \u0219i mi\u0219c\u0103rile de igien\u0103 mental\u0103 \u0219i de orientare a copiilor.<\/p>\n\n\n\n

A doua jum\u0103tate a secolului, dup\u0103 cel de-al doilea r\u0103zboi mondial, a fost martora unei explozii a cercet\u0103rii, cu progrese importante \u00een \u00een\u021belegerea naturii tulbur\u0103rilor mintale ale copil\u0103riei, \u00een diagnosticarea \u0219i clasificarea acestora, precum \u0219i \u00een domeniul tratamentului – condus de abord\u0103rile cognitive \u0219i comportamentale \u0219i de psihofarmacologie. De asemenea, acest secol a fost martorul stabilirii definitive a disciplinei ca specialitate medical\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Alfred Binet (1857-1911), unul dintre cei mai influen\u021bi psihologi \u0219i oameni de \u0219tiin\u021b\u0103 francezi, a pus bazele psihologiei cantitative \u0219i ale psihiatriei \u0219i a transformat m\u0103surarea inteligen\u021bei. \u00cen anul 1905, Binet a publicat, \u00eempreun\u0103 cu Th\u00e9odore Simon, prima scal\u0103 standardizat\u0103 de evaluare a inteligen\u021bei, testul Binet-Simon. Scorul ob\u021binut la aceast\u0103 scal\u0103 ar dezv\u0103lui v\u00e2rsta mental\u0103 a unui copil \u0219i ar permite s\u0103 se stabileasc\u0103 concordan\u021ba sau nu a acesteia cu v\u00e2rsta fizic\u0103. Testul era alc\u0103tuit din treizeci de sarcini de dificultate cresc\u00e2nd\u0103, fiind produsul a peste 15 ani de munc\u0103 \u0219i cercet\u0103ri experimentale cu copii. Testul lui Binet \u0219i Simon a fost standardizat \u00een SUA la scurt timp dup\u0103 aceea de Lewis Terman, psiholog la Universitatea Stanford. Publicat pentru prima dat\u0103 \u00een SUA, \u00een 1916, el a fost numit Scala de inteligen\u021b\u0103 Stanford-Binet \u0219i a devenit \u00een scurt timp testul de inteligen\u021b\u0103 obi\u0219nuit utilizat \u00een SUA. O versiune actualizat\u0103 este \u00eenc\u0103 \u00een uz. Binet nu credea c\u0103 testul s\u0103u m\u0103soar\u0103 o inteligen\u021b\u0103 \u00eenn\u0103scut\u0103, cristalizat\u0103. Dimpotriv\u0103, el credea c\u0103 scorurile de inteligen\u021b\u0103 pot diferi \u00een func\u021bie de o serie de factori, cum ar fi temperamentul \u0219i motiva\u021bia. El a emis ipoteza c\u0103 inteligen\u021ba era suma unei variet\u0103\u021bi de aptitudini \u0219i c\u0103 o estimare fiabil\u0103 putea fi ob\u021binut\u0103 prin e\u0219antionarea acestor aptitudini \u0219i prin \u00eensumarea rezultatelor. M\u0103surarea inteligen\u021bei a generat mult\u0103 dezbatere, \u00eenc\u0103 de atunci, \u0219i este \u0219i acum departe de a fi rezolvat\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Cu toate acestea, introducerea testelor de inteligen\u021b\u0103 a revolu\u021bionat practica clinic\u0103 \u0219i cercetarea, permi\u021b\u00e2nd ca interven\u021biile s\u0103 fie adaptate la nevoile \u0219i capacit\u0103\u021bile fiec\u0103rui copil \u00een parte.<\/p>\n\n\n\n

David Wechsler (1896-1981), un psiholog american, a creat un nou instrument, care a abordat unele dintre limit\u0103rile testului Stanford-Binet \u0219i a reprezentat urm\u0103torul pas \u00eenainte \u00een testarea inteligen\u021bei. \u00cen 1939, el a compilat o baterie de teste pentru adul\u021bi cunoscut\u0103 sub numele de Scala de inteligen\u021b\u0103 Wechsler-Bellevue. Wechsler credea – ca \u0219i Binet – c\u0103 inteligen\u021ba implic\u0103 o varietate de abilit\u0103\u021bi mentale \u0219i a subliniat c\u0103 factori precum personalitatea contribuie la inteligen\u021b\u0103. El a respins conceptul de v\u00e2rst\u0103 mental\u0103 ideal\u0103 \u00een raport cu care poate fi m\u0103surat\u0103 performan\u021ba individual\u0103 \u0219i a definit inteligen\u021ba normal\u0103 ca fiind scorul mediu al testelor pentru to\u021bi membrii unui grup de v\u00e2rst\u0103. Media ar putea fi reprezentat\u0103 apoi prin 100 pe o scar\u0103 standard.<\/p>\n\n\n\n

Scala de inteligen\u021b\u0103 Wechsler pentru copii (WISC) a fost publicat\u0103 \u00een 1949. WISC a fost o adaptare pentru copii a mai multor sub-teste care au alc\u0103tuit Scala de inteligen\u021b\u0103 Wechsler-Bellevue, cu alte sub-teste concepute special pentru WISC. Sub testele au fost organizate \u00een sc\u0103ri verbale \u0219i de performan\u021b\u0103 \u0219i au furnizat scoruri pentru un IQ verbal (VIQ), un IQ de performan\u021b\u0103 (PIQ) \u0219i un IQ pe scara complet\u0103 (FSIQ), subliniind faptul c\u0103 abilit\u0103\u021bile nu sunt neap\u0103rat omogene. Adic\u0103, unii copii pot avea abilit\u0103\u021bi verbale ridicate, dar abilit\u0103\u021bi de performan\u021b\u0103 sc\u0103zute, cum ar fi cele pentru sarcinile vizualo-spa\u021biale. WISC, care a fost actualizat periodic de atunci \u0219i normat \u00een diferite \u021b\u0103ri \u0219i culturi, a devenit cel mai utilizat test de inteligen\u021b\u0103 la copii.<\/p>\n\n\n\n

De\u0219i m\u0103surarea performan\u021belor \u0219colare se putea face \u0219i anterior, publicarea testului Stanford de performan\u021be de c\u0103tre Terman \u0219i colegii s\u0103i \u00een 1923 a f\u0103cut posibil\u0103 testarea \u0219colar\u0103 pe scar\u0103 larg\u0103. Testele de performan\u021be sunt acum utilizate pe scar\u0103 larg\u0103, pentru a detecta domeniile \u00een care exist\u0103 nevoi educa\u021bionale sau pentru finan\u021barea \u0219colilor.<\/p>\n\n\n\n

Cu aproape 12 ani \u00eenainte, William Healy (unul dintre ini\u021biatorii mi\u0219c\u0103rii de orientare a copiilor) \u0219i Grace Fernand au publicat o serie de teste pentru evaluarea copiilor delincven\u021bi. Multe alte chestionare au fost elaborate ulterior pentru a m\u0103sura simptome specifice (de exemplu, depresia, hiperactivitatea) sau, \u00eencep\u00e2nd cu anii 1960, o gam\u0103 larg\u0103 de comportamente problematice.<\/p>\n\n\n\n

Mai recent, a crescut interesul pentru chestionarele scurte care pot fi utilizate \u00een scopuri de depistare, de exemplu, Chestionarul privind punctele forte \u0219i dificult\u0103\u021bile (Strengths and Difficulties Questionnaire – SDQ) al lui Goodman (1997).<\/p>\n\n\n\n

Achenbach (1987) a eviden\u021biat, de asemenea, c\u0103 pentru a ob\u021bine o imagine mai valid\u0103 \u00een psihiatria infantil\u0103, este necesar s\u0103 se ob\u021bin\u0103 informa\u021bii dintr-o varietate de surse – p\u0103rinte, copil, profesor – care adesea privesc diferit acela\u0219i lucru. Necesitatea acestei abord\u0103ri este recunoscut\u0103 pe scar\u0103 larg\u0103, de\u0219i exist\u0103 discu\u021bii cu privire la modul \u00een care aceste informa\u021bii ar trebui integrate.<\/p>\n\n\n\n

Indiferent de abordare, chestionarele au devenit o parte integrant\u0103 a bunei practici clinice zilnice, \u00een principal pentru a m\u0103sura severitatea simptomelor \u0219i pentru a urm\u0103ri r\u0103spunsul la tratament.<\/p>\n\n\n\n

Nevoia de a \u00eembun\u0103t\u0103\u021bi fiabilitatea diagnosticului psihiatric, care a devenit evident\u0103 \u00een anii 1960 \u0219i 1970, a stimulat nu numai crearea unor taxonomii mai bune, ci \u0219i dezvoltarea interviurilor de diagnosticare structurate \u0219i semi-structurate, la r\u00e2ndul lor facilitate de disponibilitatea criteriilor de diagnosticare opera\u021bionalizate (de exemplu, \u00een DSM-III).<\/p>\n\n\n\n

Aceste interviuri au fost utilizate \u00een principal \u00een cadrul studiilor epidemiologice, ele ax\u00e2ndu-se pe o varietate de simptome specificate (care corespund criteriilor de diagnostic pentru o anumit\u0103 tulburare) ce trebuie evaluate \u0219i au reguli stricte de notare, dar intervievatorul are \u0219i libertatea de a pune \u00eentreb\u0103ri \u0219i de a oferi clarific\u0103ri.<\/p>\n\n\n\n

A\u0219adar, dac\u0103 \u00een acest episod am amintit progresele \u00een domeniul psiho-patologiei copil\u0103riei de la \u00eenceputul secolului al 19-lea \u0219i p\u00e2n\u0103 spre mijlocul secolului trecut \u0219i instrumentele dezvoltate pe parcurs, \u00een num\u0103rul urm\u0103tor vom analiza cum s-au consolidat progresele \u00een psihologia dezvolt\u0103rii copilului, \u00een psiho-patologia dezvolt\u0103rii \u0219i care sunt nevoile actuale de s\u0103n\u0103tate mintal\u0103 ale copiilor.<\/p>\n\n\n\n

Mirela Musta\u021b\u0103, Redactor executiv E-asistent<\/em><\/p>\n\n\n\n

Surse de documentare:<\/u><\/em><\/p>\n\n\n\n

  1. J.10-History-Child-Psychiatry-update-2018.pdf (iacapap.org)<\/a><\/li>
  2. New HHS Study in JAMA Pediatrics Shows Significant Increases in Children Diagnosed with Mental Health Conditions from 2016 to 2020 | HHS.gov<\/a><\/li>
  3. https:\/\/www.economist.com\/science-and-technology\/2023\/09\/20\/how-common-infections-can-spark-psychiatric-illnesses-in-children<\/a><\/li>
  4. https:\/\/www.economist.com\/science-and-technology\/2023\/09\/20\/how-common-infections-can-spark-psychiatric-illnesses-in-children<\/a> (inclusiv sursa foto)<\/li><\/ol>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

    Timp aprox. de lectur\u0103: 7 minute Pu\u021bine referin\u021be pot fi g\u0103site despre psihopatologia copil\u0103riei, \u00eenainte de secolul al 19-lea. Deoarece pediatria a \u00eenceput s\u0103 apar\u0103 ca specialitate medical\u0103 abia la sf\u00e2r\u0219itul secolului al 18-lea, aceast\u0103 deficien\u021b\u0103 de cunoa\u0219tere nu se limiteaz\u0103 la temele legate de tulbur\u0103rile psihice ale copiilor. L’H\u00f4pital des Enfants-Malades, fondat \u00een 1802, […]<\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":8448,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[152,13],"tags":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.easistent.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8479"}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.easistent.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.easistent.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.easistent.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.easistent.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=8479"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/www.easistent.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8479\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":8481,"href":"https:\/\/www.easistent.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8479\/revisions\/8481"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.easistent.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/8448"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.easistent.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=8479"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.easistent.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=8479"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.easistent.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=8479"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}