{"id":9257,"date":"2025-05-30T10:33:58","date_gmt":"2025-05-30T08:33:58","guid":{"rendered":"https:\/\/www.easistent.ro\/?p=9257"},"modified":"2025-06-30T09:14:27","modified_gmt":"2025-06-30T07:14:27","slug":"istoria-interpretarii-medicale-si-a-tratamentului-pentru-astm","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.easistent.ro\/?p=9257","title":{"rendered":"Istoria interpret\u0103rii medicale \u0219i a tratamentului pentru astm"},"content":{"rendered":"\n

Timp aproximativ de lectur\u0103: 10 minute<\/strong><\/h3>\n\n\n\n
\"\"<\/a><\/figure><\/div>\n\n\n\n

Printre multe alte lucruri descoperite despre aceast\u0103 boal\u0103 cronic\u0103, ast\u0103zi \u0219tim c\u0103 astmul este o boal\u0103 cronic\u0103 a c\u0103ilor respiratorii cu leg\u0103turi cu sistemul imunitar, care afecteaz\u0103 \u00een mod dispropor\u021bionat copiii (10% din copii fa\u021b\u0103 de 5% dintre adul\u021bi).<\/p>\n\n\n\n

Organiza\u021bia Mondial\u0103 a S\u0103n\u0103t\u0103\u021bii (OMS) estimeaz\u0103 c\u0103 num\u0103rul copiilor afecta\u021bi a crescut cu peste 60% din anii 1980 \u0219i c\u0103 rata deceselor cauzate de astm s-a dublat \u00een acela\u0219i timp.<\/p>\n\n\n\n

Motivele acestei evolu\u021bii nu sunt pe deplin clare, dar cu siguran\u021b\u0103 a contribuit \u0219i mutarea noastr\u0103 \u00een interior. Ne petrecem 90% din via\u021b\u0103 \u00een interior, unde calitatea aerului poate fi de 2-5 ori mai proast\u0103 dec\u00e2t \u00een exterior. Casele noastre mai calde \u0219i mai str\u00e2mte au creat un mediu \u00een care acarienii de praf \u0219i al\u021bi alergeni prolifereaz\u0103, favoriza\u021bi de lipsa corespunz\u0103toare de circula\u021bie a aerului proasp\u0103t din exterior.<\/p>\n\n\n\n

Diver\u0219i compu\u0219i organici volatili emana\u021bi de lacurile \u0219i vopselurile cu care sunt date piesele de mobilier, de exemplu, pot declan\u0219a astmul. Sporii fungici, mucegaiul \u0219i particulele generate de procesul de g\u0103tit m\u00e2ncarea se adaug\u0103 la problem\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Descrierea clinic\u0103 a astmului dateaz\u0103 din antichitate \u0219i, de-a lungul acestei \u00eentregi perioade, au fost propuse \u0219i revizuite multiple paradigme privind patogeneza astmului. Literatura medical\u0103 identific\u0103 prima descriere clinic\u0103 a unui subiect cu astm prezumat \u00eentr-un manual chinez de medicin\u0103 intern\u0103 din jurul anului 2600 \u00ee.Hr. De altfel, cultura chinez\u0103 nu este singura care a identificat \u0219i \u00eenregistrat astmul \u00een acea perioad\u0103.  \u0218tim acum c\u0103, \u00een antichitate, astmul era deja recunoscut \u00een mai multe culturi, ca de exemplu cele ebraic\u0103, greac\u0103 \u0219i roman\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Medicul grec Hipocrate (460-377 \u00ee.Hr.) a descris pentru prima dat\u0103 astmul, care deriv\u0103 din cuv\u00e2ntul grecesc „asthmaino” –  g\u00e2f\u00e2it. \u00cen acela\u0219i timp, el a fost prima persoan\u0103 consemnat\u0103 \u00een istorie care a asociat simptomele astmului cu factorii declan\u0219atori din mediu \u0219i cu anumite meserii \u0219i profesii, cum ar fi prelucrarea metalelor. Hipocrate a v\u0103zut astmul doar ca pe un simptom \u0219i abia \u00een jurul anului 100 d.Hr. un medic grec pe nume Aretaeus din Capadocia a dat o defini\u021bie detaliat\u0103 a astmului, care era similar\u0103 cu \u00een\u021belegerea modern\u0103 a modului \u00een care se dezvolt\u0103 boala.<\/p>\n\n\n\n

Romanii antici au explorat, de asemenea, aceast\u0103 afec\u021biune. \u00cen jurul anului 50 d.Hr., Pliniu cel B\u0103tr\u00e2n a g\u0103sit leg\u0103turi \u00eentre polen \u0219i dificult\u0103\u021bile respiratorii \u0219i a fost unul dintre primii care a recomandat un predecesor al epinefrinei, un beta2-agonist comun \u00een tratamentul actual de ameliorare rapid\u0103 al astmului, ca tratament pentru aceste probleme respiratorii. Prima leg\u0103tur\u0103 etiologic\u0103 cu bronhospasmul a fost f\u0103cut\u0103 de Galen (130-201 d.Hr.), care a descris, de asemenea, asocierea dintre c\u0103ile respiratorii superioare \u0219i inferioare. <\/a><\/p>\n\n\n\n

\u00cen secolul al XVI-lea, medicul german Georgius Agricola (fost Georg Bauer; 1494-1555) a descris mai pe larg asocierea dintre factorii de mediu \u0219i simptomele c\u0103ilor respiratorii \u0219i a fost probabil primul care a raportat astmul profesional. El a sugerat prevenirea astmului la mineri cu m\u0103\u0219ti de protec\u021bie pentru a evita inhalarea prafului. \u00cen perioada Rena\u0219terii au fost deja raportate simptome ale c\u0103ilor respiratorii asociate cu expunerea la alergeni sezonieri. La acea vreme, evitarea unor factori alergeni \u0219i b\u0103ile reci (o dat\u0103 la 14 zile sau o dat\u0103 pe lun\u0103) constituiau baza principal\u0103 a terapiei astmului.<\/a><\/p>\n\n\n\n

P\u00e2n\u0103 la mijlocul secolului al XVII-lea, astmul era un termen nespecific care descria orice afec\u021biune clinic\u0103 asociat\u0103 cu dispneea. \u00cen 1662, medicul belgian Jean van Helmont, care suferea de astm, a oferit o descriere detaliat\u0103 a fenotipului astmului \u0219i a propus unul dintre primele mecanisme fiziopatologice ale astmului: \u201epl\u0103m\u00e2nii sunt contracta\u021bi sau str\u00e2n\u0219i\u201d. Astmul a fost clar diferen\u021biat de alte afec\u021biuni respiratorii \u00een 1698 de c\u0103tre medicul englez Sir John Floyer. Dr. Floyer a dezvoltat astm \u00een urma unei infec\u021bii respiratorii. El a furnizat descrieri detaliate ale semnelor \u0219i simptomelor astmului, tratamentului, prevenirii \u0219i prognosticului. El a descris, de asemenea, o component\u0103 ereditar\u0103 a astmului \u0219i numero\u0219i factori agravan\u021bi, cum ar fi poluarea aerului, infec\u021biile, aerul rece, exerci\u021biile fizice, somnul, stresul psihologic \u0219i fumul de \u021bigar\u0103, \u0219i a observat beneficiile aerului curat \u0219i ale schimb\u0103rii mediului.<\/p>\n\n\n\n

La sf\u00e2r\u0219itul anilor 1600, a fost propus un nou model care extindea paradigma bronhoconstric\u021biei \u0219i s-a emis ipoteza c\u0103 un sistem nervos anormal ar fi cauza constric\u021biei bron\u0219ice \u0219i a edemului mucoasei. \u00cen 1684, Thomas Willis a propus ipoteza c\u0103 astmul era \u201eprovocat par\u021bial de defectul pl\u0103m\u00e2nilor malforma\u021bi \u0219i par\u021bial de defectul nervilor \u0219i fibrelor nervoase apar\u021bin\u00e2nd p\u0103r\u021bilor respiratorii<\/em>\u201d. De\u0219i descris\u0103 ini\u021bial \u00een secolul al XVII-lea, aceast\u0103 ipotez\u0103 neurogen\u0103 nu a c\u00e2\u0219tigat prea mult\u0103 popularitate p\u00e2n\u0103 la descrierile medicului englez Henry Hyde Salter. Dr. Salter suferea de astm dup\u0103 ce contractase tuse convulsiv\u0103 \u00een copil\u0103rie, iar \u00een 1868 a postulat c\u0103 o \u201eac\u021biune nervoas\u0103 pervertit\u0103<\/em>\u201d era mecanismul fiziopatologic care st\u0103tea la baza constric\u021biei c\u0103ilor respiratorii. El a remarcat, de asemenea, o asociere puternic\u0103 \u00eentre astm \u0219i febra f\u00e2nului \u0219i importan\u021ba iritan\u021bilor inhala\u021bi din mediul \u00eenconjur\u0103tor \u00een declan\u0219area episoadelor de astm. Acest model de patogenez\u0103 a astmului a r\u0103mas popular pe tot parcursul primei p\u0103r\u021bi a secolului al XX-lea \u0219i continu\u0103, \u00een anumite aspecte, p\u00e2n\u0103 \u00een prezent.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen 1892, Sir William Osler, unul dintre cofondatorii \u0219colii medicale John Hopkins, a elaborat o defini\u021bie a astmului, subliniind importan\u021ba spasmelor bron\u0219ice. El credea cu t\u0103rie c\u0103 astmul era de natur\u0103 psihogen\u0103. Conform propriilor sale cuvinte – avea un „puternic element nevrotic<\/em>” \u0219i probabil c\u0103 acest lucru a dus la supratratamentul cu medicamente \u00eempotriva anxiet\u0103\u021bii \u00een aceast\u0103 perioad\u0103. De altfel, asocierea astmului cu emo\u021biile a fost un punct de vedere predominant de-a lungul timpului. Iar ast\u0103zi avem confirmarea c\u0103 anxietatea emo\u021bional\u0103 \u0219i stresul pot fi factori declan\u0219atori.<\/p>\n\n\n\n

Paradigma alergic\u0103 pentru astm a fost probabil propus\u0103 pentru prima dat\u0103 datorit\u0103 similitudinilor clinice \u0219i histopatologice dintre astm \u0219i afec\u021biunile alergice. \u00cen special, exist\u0103 o suprapunere clar\u0103 \u00eentre manifest\u0103rile clinice ale astmului \u0219i cele ale rinitei alergice (febra f\u00e2nului) \u0219i anafilaxiei. \u00cen plus, inciden\u021ba ridicat\u0103 a reactivit\u0103\u021bii la testele cutanate cu alergeni \u0219i a eozinofiliei tisulare at\u00e2t \u00een astm, c\u00e2t \u0219i \u00een bolile alergice sus\u021bine \u0219i mai mult conceptul c\u0103 astmul \u00een sine este o boal\u0103 alergic\u0103. Chiar \u0219i ast\u0103zi, astmul \u0219i alergiile r\u0103m\u00e2n str\u00e2ns legate, iar aceast\u0103 asociere a plasat adesea astmul \u0219i patogeneza sa \u00een spectrul cercet\u0103rilor privind alergiile.<\/p>\n\n\n\n

Propunerea ca astmul s\u0103 fie considerat\u0103 o boal\u0103 alergic\u0103 a c\u0103p\u0103tat contur \u0219tiin\u021bific la \u00eenceputul secolului al XX-lea, mai precis \u00een 1906. Atunci s-a descoperit c\u0103 expunerea experimental\u0103 la alergeni purifica\u021bi reproduce simptomele febrei f\u00e2nului, stabilind astfel aceast\u0103 afec\u021biune ca o hipersensibilitate alergic\u0103 la antigeni str\u0103ini. Prin extrapolare, alergia a fost considerat\u0103 \u0219i factorul care determin\u0103 patogeneza astmului, deoarece expunerea la alergeni inhala\u021bi era asociat\u0103 cu exacerb\u0103ri ale astmului. De\u0219i experimentele ini\u021biale care au reprodus r\u0103spunsul anafilactic au fost efectuate \u00een 1839, termenul \u201eanafilaxie\u201d nu a fost introdus oficial dec\u00e2t \u00een 1902, c\u00e2nd a fost utilizat pentru a descrie r\u0103spunsul la provocarea cu antigen la un animal sensibilizat anterior. La scurt timp dup\u0103 aceea, Samuel Meltzer a raportat c\u0103 sensibilizarea \u0219i provocarea ulterioar\u0103 a unui cobai au produs un model letal de anafilaxie. \u00cen acest model, constat\u0103rile patologice ale c\u0103ilor respiratorii constr\u00e2nse \u0219i edematoase erau izbitor de similare cu astmul, ceea ce a dus la concluzia c\u0103 astmul era un fenomen anafilactic.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen 1916, un medic \u0219i alergolog pe nume Francis Minot Rackemann a raportat c\u0103 nu tot astmul este legat de alergii. \u00cen anii 1920, decesele cauzate de astm erau legate de modific\u0103rile structurale ale c\u0103ilor respiratorii \u0219i de inflama\u021biile extinse, \u00eens\u0103 nu se cuno\u0219teau informa\u021biile cu privire la motivul \u0219i mecanismul precis prin care s-a \u00eent\u00e2mplat acest lucru.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen jurul anilor 1930, rolul sistemului imunitar \u00een dezvoltarea astmului a \u00eenceput s\u0103 fie \u00een\u021beles. Testele cutanate pentru alergii puteau fi efectuate astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 poat\u0103 fi identifica\u021bi anumi\u021bi factori declan\u0219atori din mediu. Descoperirea eozinofilelor – o celul\u0103 alb\u0103 din s\u00e2nge \u00eent\u00e2lnit\u0103 \u00een num\u0103r mare \u00een reac\u021biile alergice – \u00een s\u00e2ngele \u0219i \u00een sputa astmaticilor era cunoscut\u0103 ca fiind caracteristic\u0103 pentru aceast\u0103 boal\u0103. Doi americani, Francis Rackemann \u0219i Isaac Chandler Walker, au fost responsabili pentru dezvoltarea \u0219i avansarea testelor cutanate \u0219i a teoriei cauzelor extrinseci \u0219i intrinseci ale bolii. \u00cen 1967, Reindert Voorhorst a descoperit c\u0103 acarienii sunt principala surs\u0103 de alergeni din praful de cas\u0103 \u0219i a sugerat o leg\u0103tur\u0103 \u00eentre acarieni \u0219i boala pulmonar\u0103 alergic\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen anii 1940, terapia prin inhalare cu aerosoli a fost comercializat\u0103 pentru astm. \u00cen anii de dup\u0103 cel de-al Doilea R\u0103zboi Mondial, testele func\u021biei pulmonare \u0219i producerea debitmetrului de v\u00e2rf au fost absolut esen\u021biale \u00een diagnosticarea \u0219i tratamentul astmului, ajut\u00e2nd la identificarea pacien\u021bilor grav bolnavi. \u00cen tot acest timp, tratamentul era \u00eenc\u0103 limitat. Efedrina era eficient\u0103, se oferea \u00eendep\u0103rtarea alergenilor \u0219i injec\u021bii cu adrenalin\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Conceptul c\u0103 astmul este o tulburare inflamatorie a fost ferm stabilit \u00een secolul al XX-lea, care a marcat, de asemenea, apari\u021bia studiilor interven\u021bionale cu control randomizat, dezvoltarea metodologiilor invazive \u0219i neinvazive \u0219i a tehnologiilor imunologice emergente. Remodelarea c\u0103ilor respiratorii, o alt\u0103 caracteristic\u0103 important\u0103 a astmului, a fost raportat\u0103 pentru prima dat\u0103 de Ellul-Micallef \u00een 1973 . Aplic\u00e2nd bronhoscopia flexibil\u0103, Laitinen \u0219i colegii s\u0103i au fost printre primii care au raportat modific\u0103rile structurale din c\u0103ile respiratorii ale astmaticilor.<\/a><\/p>\n\n\n\n

Din acel moment, a fost efectuat un num\u0103r tot mai mare de studii (interven\u021bionale) care au aplicat biopsii submucoase \u0219i chiar transbron\u0219ice \u0219i care au contribuit la definirea modific\u0103rilor imuno-histopatologice din c\u0103ile respiratorii ale astmaticilor.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen prezent, exist\u0103 dou\u0103 ipoteze majore privind remodelarea c\u0103ilor respiratorii: \u00een timp ce modific\u0103rile structurale ale c\u0103ilor respiratorii sunt considerate \u00een cea mai mare parte drept o consecin\u021b\u0103 a inflama\u021biei cronice a c\u0103ilor respiratorii,   unii consider\u0103 remodelarea c\u0103ilor respiratorii \u0219i inflama\u021bia cronic\u0103 a c\u0103ilor respiratorii drept procese paralele, deoarece modific\u0103rile peretelui c\u0103ilor respiratorii pot fi prezente chiar \u0219i \u00een absen\u021ba<\/a> unui istoric de astm de lung\u0103 durat\u0103. \u00cen prezent, se discut\u0103 dac\u0103 remodelarea c\u0103ilor respiratorii poate explica declinul accelerat al func\u021biei pulmonare \u00een cazul astmului perseverent sever sau dac\u0103 modific\u0103rile structurale ale c\u0103ilor respiratorii pot avea un scop protector. \u00cen ultimul deceniu al secolului al XX-lea, a fost reinventat un alt concept de lung\u0103 durat\u0103, \u0219i anume caracteristicile sistemice ale inflama\u021biei alergice-asmatice.<\/p>\n\n\n\n

Rolul sistemului imunitar \u00een provocarea acestei inflama\u021bii \u0219i necesitatea de a gestiona astmul \u00een mod continuu, chiar \u0219i atunci c\u00e2nd nu apar simptome, au devenite clare \u00een ultimii 10 ani, c\u00e2nd tot mai multe studii clinice au demonstrat efectele utile ale medicamentelor corticosteroide \u00een gestionarea \u0219i controlul zilnic al astmului.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen ultimele dou\u0103 decenii, studiile randomizate controlate \u00eempreun\u0103 cu tehnologiile moderne au extins considerabil cuno\u0219tin\u021bele noastre despre imunologia astmului \u0219i leg\u0103turile sale sistemice. De\u0219i interferen\u021ba cu cascada inflamatorie dateaz\u0103 de la primele experimente de imunoterapie[1]<\/a>, o mai bun\u0103 \u00een\u021belegere a bazei imunologice a ini\u021biat dezvoltarea mai multor terapii \u021bintite pentru astm \u0219i sindroamele asociate.<\/p>\n\n\n\n

Tratamente viitoare ar putea implica \u00eencercarea de a identifica \u0219i modifica genele care cauzeaz\u0103 anumite modific\u0103ri \u00een celulele \u021besutului pulmonar \u0219i modul \u00een care acestea comunic\u0103 cu celulele imunitare, cum ar fi celulele T, care provoac\u0103 inflama\u021bii. <\/a><\/a><\/p>\n\n\n\n

\u00cen general, recomand\u0103rile diferitelor organisme profesionale sugereaz\u0103 c\u0103 medicii ar trebui s\u0103 urmeze orient\u0103rile deja existente pentru gestionarea adecvat\u0103 a acestei boli. Punctele-cheie sunt urm\u0103toarele: bronhodilatatoarele au fost considerate la \u00eenceput o terapie principal\u0103 pentru tratamentul astmului, dar dup\u0103 apari\u021bia corticosteroizilor inhalatori, istoria terapeutic\u0103 s-a schimbat semnificativ. Astfel, \u00een ghidurile actuale bazate pe dovezi, tratamentul universal recomandabil este reprezentat de administrarea zilnic\u0103 a unui corticosteroid inhalator (medicamentele care con\u021bin corticosteroizi inhalatori previn crizele de astm prin tratarea inflama\u021biei de baz\u0103 care cauzeaz\u0103 astmul) \u0219i administrarea unui bronhodilatator la nevoie.<\/p>\n\n\n\n

Corticosteroizii sunt \u00een prezent cele mai eficiente medicamente antiinflamatoare pentru tratamentul astmului persistent. \u00cen special, s-a demonstrat c\u0103 tratamentul prelungit cu aceste medicamente duce la \u00eembun\u0103t\u0103\u021birea sus\u021binut\u0103 a simptomelor \u0219i a func\u021biei pulmonare, \u00een combina\u021bie cu o sc\u0103dere a exacerb\u0103rilor \u0219i a hiperreactivit\u0103\u021bii c\u0103ilor respiratorii la adul\u021bi \u0219i copii.<\/p>\n\n\n\n

Dup\u0103 cum am v\u0103zut, \u00een ultimii 100 de ani, au fost propuse o serie de modele din ce \u00een ce mai complexe pentru a explica anomaliile fiziopatologice ale astmului, reflect\u00e2nd, de asemenea, natura complex\u0103 a astmului. \u00cen tot acest timp s-au \u00eenregistrat progrese semnificative \u00een definirea mecanismelor celulare \u0219i moleculare ale comportamentului normal \u0219i anormal al c\u0103ilor respiratorii. Cercet\u0103rile \u00een domeniu au trecut la nivelul urm\u0103tor, baz\u00e2ndu-se acum pe biologie celular\u0103 \u0219i molecular\u0103, imunologie, microbiologie \u0219i genetic\u0103\/genomic\u0103, precum \u0219i pe fiziopatologie.<\/p>\n\n\n\n

De asemenea, modelele propuse \u00een aceast\u0103 perioad\u0103 urm\u0103resc s\u0103 integreze influen\u021ba sistemelor imunitare \u00eenn\u0103scute \u0219i adaptative, precum \u0219i rolul geneticii gazdei \u0219i al stimulilor de mediu, \u00een special al infec\u021biilor virale. Progresele \u00eenregistrate \u00een domeniul geneticii, genomicii, proteomicii \u0219i lipidomicii vor contribui \u00een continuare la identificarea \u0219i caracterizarea c\u0103ilor mecanice distincte care determin\u0103 fenotipul astmului, cu scopul de a se dezvolta regimuri mai eficiente de prevenire \u0219i tratament al astmului.<\/p>\n\n\n\n

Mirela Musta\u021b\u0103, redactor executiv<\/em><\/p>\n\n\n\n

Surse de documentare:<\/em><\/p>\n\n\n\n

  1. https:\/\/pmc.ncbi.nlm.nih.gov\/articles\/PMC2715318\/<\/a><\/li>
  2. Asthma History, Current Situation, an Overview of Its Control History, Challenges, and Ongoing Management Programs: An Updated Review – PMC<\/a><\/li>
  3. The history of asthma: Development, understanding, and treatments<\/a><\/li>
  4. Summing up 100 years of asthma – ScienceDirect<\/a><\/li>
  5. Indoor Air | A Brief History of Asthma<\/a><\/li>
  6. The natural history of asthma – Journal of Allergy and Clinical Immunology<\/a><\/li>
  7. https:\/\/www.who.int\/news-room\/fact-sheets\/detail\/asthma%20%20\/<\/a><\/li><\/ol>\n\n\n\n
    \n\n\n\n

    [1]<\/a> Immunotherapy – an overview | ScienceDirect Topics<\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

    Timp aproximativ de lectur\u0103: 10 minute Printre multe alte lucruri descoperite despre aceast\u0103 boal\u0103 cronic\u0103, ast\u0103zi \u0219tim c\u0103 astmul este o boal\u0103 cronic\u0103 a c\u0103ilor respiratorii cu leg\u0103turi cu sistemul imunitar, care afecteaz\u0103 \u00een mod dispropor\u021bionat copiii (10% din copii fa\u021b\u0103 de 5% dintre adul\u021bi). Organiza\u021bia Mondial\u0103 a S\u0103n\u0103t\u0103\u021bii (OMS) estimeaz\u0103 c\u0103 num\u0103rul copiilor afecta\u021bi […]<\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":9227,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[152,13],"tags":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.easistent.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9257"}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.easistent.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.easistent.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.easistent.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.easistent.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=9257"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/www.easistent.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9257\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":9259,"href":"https:\/\/www.easistent.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9257\/revisions\/9259"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.easistent.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/9227"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.easistent.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=9257"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.easistent.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=9257"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.easistent.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=9257"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}