![\"\"](\"https:\/\/www.easistent.ro\/new\/wp-content\/uploads\/2026\/01\/adhd-1.jpg\")
<\/a>ADHD este adesea diagnosticat \u00een copil\u0103rie, dar poate continua p\u00e2n\u0103 la v\u00e2rsta adult\u0103, de\u0219i simptomele pot ar\u0103ta \u0219i se pot sim\u021bi pu\u021bin diferit. Simptomele tulbur\u0103rii de hiperactivitate cu deficit de aten\u021bie (ADHD) difer\u0103 \u00een prezentarea lor \u00eentre copii \u0219i adul\u021bi. La copii, simptomele pot fi mai evidente, \u00een timp ce adul\u021bii au g\u0103sit adesea modalit\u0103\u021bi de a-\u0219i ascunde sau de a-\u0219i g\u0103si scuze pentru simptomele lor.<\/p>\n\n\n\n
Exist\u0103 trei componente principale care alc\u0103tuiesc ADHD: hiperactivitatea, neaten\u021bia \u0219i impulsivitatea. Nu toate persoanele diagnosticate cu tulburare de deficit de aten\u021bie le au pe toate trei.<\/p>\n\n\n\n
Hiperactivitatea <\/strong>la copiieste ca \u0219i cum copilul ar fi \u00een continu\u0103 mi\u0219care. Ei pot alerga, se pot c\u0103\u021b\u0103ra pe lucruri, adesea le este greu s\u0103 stea locului, se agit\u0103 \u00een clas\u0103 \u0219i se agit\u0103 constant.<\/p>\n\n\n\n La adul\u021bi<\/strong>, hiperactivitatea este resim\u021bit\u0103 mai degrab\u0103 ca o nelini\u0219te general\u0103, cu dificult\u0103\u021bi \u00een a sta nemi\u0219cat pentru perioade lungi de timp (cum ar fi \u00een clas\u0103, la film sau la locul de munc\u0103) \u0219i se plictise\u0219te mult mai u\u0219or de sarcini pe care \u00een trecut le f\u0103cea cu u\u0219urin\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n Diferen\u021ba dintre simptomele neaten\u021biei <\/strong>\u00eentre copii \u0219i adul\u021bi nu este, de obicei, at\u00e2t de vizibil\u0103. O persoan\u0103 cu neaten\u021bie, fie ea copil sau adult, poate face gre\u0219eli neglijente, nu termin\u0103 ceea ce \u00eencepe \u0219i poate s\u0103 nu acorde aten\u021bie detaliilor. La adul\u021bi, aceste simptome se manifest\u0103 mai mult \u00een jurul muncii \u0219i al activit\u0103\u021bilor zilnice de via\u021b\u0103. De exemplu, la locul de munc\u0103, un adult poate \u00eencerca s\u0103 treac\u0103 de la o sarcin\u0103 la alta („multitasking”), dar s\u0103 nu finalizeze niciodat\u0103 niciuna dintre ele \u0219i, prin urmare, performan\u021ba sa general\u0103 la locul de munc\u0103 are de suferit.<\/p>\n\n\n\n Impulsivitatea <\/strong>la copii se manifest\u0103 mai ales la \u0219coal\u0103, c\u00e2nd dau un r\u0103spuns \u00eenainte de a fi chema\u021bi, nu \u00ee\u0219i a\u0219teapt\u0103 r\u00e2ndul sau ac\u021bioneaz\u0103 f\u0103r\u0103 a lua \u00een considerare consecin\u021bele ac\u021biunilor lor (cum ar fi s\u0103 sar\u0103 de la \u00een\u0103l\u021bime f\u0103r\u0103 s\u0103 se g\u00e2ndeasc\u0103 unde ar putea ateriza, cum ar fi pe altcineva care st\u0103 acolo). Adul\u021bii pot, de asemenea, s\u0103 dea pe ner\u0103suflate un r\u0103spuns \u00eentr-o \u0219edin\u021b\u0103 de lucru, dar impulsivitatea lor se poate manifesta, de asemenea, \u00een tiparele lor de cheltuieli, \u00eentreruperea conversa\u021biilor \u0219i implicarea \u00een comportamente riscante, cum ar fi condusul cu vitez\u0103.<\/p>\n\n\n\n Principala diferen\u021b\u0103 \u00eentre diagnosticarea ADHD la copii \u0219i la adul\u021bi este num\u0103rul de simptome. Adul\u021bii sau adolescen\u021bii peste 16 ani trebuie s\u0103 prezinte cinci (\u00een loc de \u0219ase) simptome de neaten\u021bie sau hiperactivitate \u0219i impulsivitate.<\/p>\n\n\n\n Diagnosticul de ADHD necesit\u0103 o evaluare complet\u0103 a simptomelor actuale \u0219i istorice, a afect\u0103rii func\u021bionale \u0219i a unei istorii familiale, gesta\u021bionale \u0219i de dezvoltare complete. Conform celei de-a unsprezecea edi\u021bii a Clasific\u0103rii interna\u021bionale a bolilor (ICD-11), criteriile pentru ADHD includ neaten\u021bia persistent\u0103, hiperactivitatea-impulsivitatea sau ambele. Debutul apare de obicei la \u00eenceputul sau mijlocul copil\u0103riei, simptomele afect\u00e2nd func\u021bionarea academic\u0103, profesional\u0103 \u0219i social\u0103.<\/p>\n\n\n\n Pentru adul\u021bii cu ADHD, mai multe strategii \u0219i instrumente \u00eei pot ajuta s\u0103-\u0219i gestioneze simptomele:<\/p>\n\n\n\n Pe m\u0103sur\u0103 ce aceast\u0103 afec\u021biune devine mai vizibil\u0103 \u00een lumea medical\u0103, se efectueaz\u0103 mai multe cercet\u0103ri asupra adul\u021bilor cu ADHD. Dou\u0103 dintre cele mai recente \u0219i semnificative au studiat, pe de o parte, speran\u021ba de via\u021b\u0103 a adul\u021bilor cu ADHD \u0219i, pe de alt\u0103 parte, leg\u0103tura cu timpul petrecut \u00een fa\u021ba ecranului.<\/p>\n\n\n\n Cercetarea privind speran\u021ba de via\u021b\u0103 a adul\u021bilor cu ADHD, publicat\u0103 \u00een The British Journal of Psychiatry<\/em>, a analizat date anonime din asisten\u021ba medical\u0103 primar\u0103 de la 30029 de adul\u021bi din Marea Britanie diagnostica\u021bi cu ADHD. Apoi au comparat acest grup cu 300390 de participan\u021bi f\u0103r\u0103 ADHD, care au fost potrivi\u021bi \u00een func\u021bie de v\u00e2rst\u0103, sex \u0219i practica de asisten\u021b\u0103 medical\u0103 primar\u0103.<\/p>\n\n\n\n Cercet\u0103torii au constatat o reducere aparent\u0103 a speran\u021bei de via\u021b\u0103 pentru b\u0103rba\u021bii diagnostica\u021bi cu ADHD \u00eentre 4,5 \u0219i 9 ani, \u0219i \u00eentre 6,5 \u0219i 11 ani pentru femei. Autorul principal, profesorul Josh Stott (UCL Psychology & Language Sciences, Marea Britanie), a declarat: „Este profund \u00eengrijor\u0103tor faptul c\u0103 unii adul\u021bi diagnostica\u021bi cu ADHD tr\u0103iesc vie\u021bi mai scurte dec\u00e2t ar trebui. Persoanele cu ADHD au multe puncte forte \u0219i pot prospera cu sprijinul \u0219i tratamentul adecvat. Cu toate acestea, de multe ori le lipse\u0219te sprijinul \u0219i sunt mai susceptibile de a se confrunta cu evenimente de via\u021b\u0103 stresante \u0219i excludere social\u0103, av\u00e2nd un impact negativ asupra s\u0103n\u0103t\u0103\u021bii \u0219i stimei lor de sine.<\/em>„<\/p>\n\n\n\n Studiul a constatat, de asemenea, c\u0103 mai pu\u021bin de unul din nou\u0103 adul\u021bi cu ADHD au fost diagnostica\u021bi – ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 doar o frac\u021biune din popula\u021bia total\u0103 de adul\u021bi cu ADHD a putut fi studiat\u0103. Aceasta este prima dat\u0103 c\u00e2nd cercet\u0103torii au estimat speran\u021ba de via\u021b\u0103 a adul\u021bilor din Marea Britanie diagnostica\u021bi cu ADHD. Cu toate acestea, ei observ\u0103 c\u0103, deoarece ADHD este adesea nediagnosticat – \u00een special la adul\u021bi – noua cercetare poate supraestima reducerea speran\u021bei de via\u021b\u0103 suferit\u0103 de persoanele cu ADHD \u00een medie.<\/p>\n\n\n\n Cercet\u0103torii britanici subliniaz\u0103, de asemenea, c\u0103 adul\u021bii cu ADHD se prezint\u0103 la furnizorii de servicii de s\u0103n\u0103tate, dar serviciile nu sunt echipate pentru a-i sprijini, chiar dac\u0103 impactul ADHD \u0219i necesitatea de a-l identifica \u0219i trata sunt recunoscute \u00een orient\u0103rile the National Health Service (NHS) din Marea Britanie. Aceasta este o preocupare major\u0103, deoarece tratamentul \u0219i sprijinul pentru ADHD sunt asociate cu rezultate mai bune, cum ar fi reducerea problemelor de s\u0103n\u0103tate mintal\u0103 \u0219i a consumului de substan\u021be.<\/p>\n\n\n\n \u00cen cea de-a doua cercetare, un studiu transversal care se refer\u0103 la leg\u0103tura dintre ADHD la adul\u021bi \u0219i timpul petrecut \u00een fa\u021ba ecranului, cercet\u0103torii au investigat un e\u0219antion de studen\u021bi americani la medicin\u0103 \u00een v\u00e2rst\u0103 de 18 ani sau mai mult. Persoanele diagnosticate cu ADHD au fost excluse. Participan\u021bii au completat un sondaj online, care a inclus \u00eentreb\u0103ri privind experien\u021bele demografice \u0219i academice, precum \u0219i Scala de auto-raportare ADHD (sau sASRS).<\/p>\n\n\n\n Studen\u021bii la medicin\u0103 inclu\u0219i \u00een studiu au prezentat o prevalen\u021b\u0103 ridicat\u0103 a scorurilor ASRS pozitive \u0219i un timp de ecran mai mare, precum \u0219i simptome crescute de anxietate. \u00cen plus, s-a constatat c\u0103 timpul de ecran a fost un predictor semnificativ \u0219i independent al scorurilor ASRS de auto-evaluare a prezen\u021bei ADHD-ului.<\/p>\n\n\n\n Tratamentul pentru ADHD poate reduce simptomele \u0219i \u00eembun\u0103t\u0103\u021bi func\u021bionarea adul\u021bilor cu ADHD. Cele mai frecvente tratamente pentru ADHD la adul\u021bi sunt:<\/p>\n\n\n\n Tratamentul eficient implic\u0103 adesea o combina\u021bie din aceste elemente.<\/p>\n\n\n\n O abordare utilizat\u0103 pe scar\u0103 larg\u0103 pentru ADHD este terapia cognitiv-comportamental\u0103. Acest tip de psihoterapie \u00eei ajut\u0103 pe oameni s\u0103 transforme tiparele de g\u00e2ndire negative \u00een moduri pozitive, mai s\u0103n\u0103toase, de g\u00e2ndire. De exemplu, poate ajuta la schimbarea g\u00e2ndirii „totul sau nimic”, \u00een care \u00een multe persoane cu ADHD tind s\u0103 cread\u0103 c\u0103 realiz\u0103rile lor trebuie s\u0103 fie perfecte, altfel fiind un e\u0219ec. Terapia cognitiv-comportamental\u0103 se concentreaz\u0103 foarte mult pe oferirea de instrumente pentru a \u00eei ajuta pe ace\u0219ti adul\u021bi s\u0103 fac\u0103 fa\u021b\u0103 stresului \u0219i provoc\u0103rilor diverse din via\u021b\u0103. \u00a0 <\/p>\n\n\n\n ADHD poate duce la sui\u0219uri \u0219i cobor\u00e2\u0219uri emo\u021bionale frecvente. De asemenea, este frecvent ca adul\u021bii cu ADHD s\u0103 aib\u0103 \u0219i alte probleme de s\u0103n\u0103tate mintal\u0103. Se estimeaz\u0103 c\u0103 50% dintre adul\u021bii cu ADHD, de exemplu, au \u0219i o tulburare de anxietate, potrivit Asocia\u021biei Americane pentru Anxietate \u0219i Depresie. Av\u00e2nd ADHD \u00eempreun\u0103 cu o alt\u0103 afec\u021biune poate interfera grav cu func\u021bionarea zilnic\u0103. <\/p>\n\n\n\n Medicamentele prescrise pentru ADHD pot reduce hiperactivitatea, comportamentul impulsiv \u0219i problemele de aten\u021bie, permi\u021b\u00e2ndu-le adul\u021bilor s\u0103 se descurce mai bine acas\u0103, la locul de munc\u0103 \u0219i la \u0219coal\u0103 \u0219i s\u0103 func\u021bioneze cu mai mult\u0103 consecven\u021b\u0103 \u0219i succes \u00een via\u021ba de zi cu zi. Este important ca medicamentele s\u0103 fie combinate cu consilierea periodic\u0103 \u0219i ca adul\u021bii cu ADHD s\u0103 \u00a0dezvolte strategii care s\u0103 \u00eei ajute s\u0103-\u0219i creasc\u0103 gradul de aten\u021bie \u0219i s\u0103 reduc\u0103 comportamentul impulsiv.<\/p>\n\n\n\n Viitorul pare s\u0103 aduc\u0103 evolu\u021bii promi\u021b\u0103toare \u00een privin\u021ba tratamentelor pentru ADHD. Abordarea tradi\u021bional\u0103 a tratamentului ADHD de tipul „o singur\u0103 abordare pentru toate cazurile<\/em>” este treptat \u00eenlocuit\u0103 cu abord\u0103ri personalizate pentru a lua \u00een considerare variabilitatea individual\u0103, cum ar fi profilul simptomelor, etapele vie\u021bii \u0219i factorii biologici. \u00cen prezent, pacien\u021bii dispun de mai multe op\u021biuni de tratament \u0219i sunt din ce \u00een ce mai implica\u021bi \u00een discu\u021biile privind propria \u00eengrijire. Planurile de tratament pot consta dintr-o varietate de op\u021biuni, inclusiv modific\u0103ri ale stilului de via\u021b\u0103, medicamenta\u021bie, terapie \u0219i alte abord\u0103ri. Recent, cercet\u0103rile de tip revizuire sistematic\u0103 eviden\u021biaz\u0103 beneficiile abord\u0103rilor combinate, care \u00eembun\u0103t\u0103\u021besc at\u00e2t rezultatele pe termen scurt, c\u00e2t \u0219i pe cele pe termen lung \u00een tratamentul ADHD.<\/p>\n\n\n\n Mirela Musta\u021b\u0103, redactor executiv<\/em><\/p>\n\n\n\n Surse de documentare:<\/em><\/p>\n\n\n\n Timp aproximativ de lectur\u0103: 9 minute Tulburarea de deficit de aten\u021bie \u0219i hiperactivitate (ADHD) este o afec\u021biune de neurodezvoltare (o afec\u021biune care afecteaz\u0103 modul \u00een care creierul se dezvolt\u0103 \u0219i func\u021bioneaz\u0103). Pentru o lung\u0103 perioad\u0103 de timp, oamenii au crezut c\u0103 doar copiii pot avea ADHD. Acum \u0219tim c\u0103 aceasta poate continua \u0219i la v\u00e2rsta […]<\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":9569,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[152,3],"tags":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.easistent.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9567"}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.easistent.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.easistent.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.easistent.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.easistent.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=9567"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/www.easistent.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9567\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":9572,"href":"https:\/\/www.easistent.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9567\/revisions\/9572"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.easistent.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/9569"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.easistent.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=9567"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.easistent.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=9567"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.easistent.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=9567"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}