![\"\"](\"https:\/\/www.easistent.ro\/new\/wp-content\/uploads\/2026\/01\/image.png\")
<\/a><\/figure><\/div>\n\n\n\nPremiul Nobel pentru fiziologie sau medicin\u0103 este considerat a fi cea mai \u00eenalt\u0103 distinc\u021bie \u00een domeniul s\u0103n\u0103t\u0103\u021bii. P\u00e2n\u0103 \u00een prezent, au fost acordate 110 premii Nobel pentru medicin\u0103 (vezi lista de la finalul articolului) unui num\u0103r de 219 laurea\u021bi, dintre care cel mai t\u00e2n\u0103r avea 32 de ani, iar cel mai v\u00e2rstnic 87 de ani.<\/p>\n\n\n\n
Din 1901 (data primei atribuiri a premiului Nobel pentru medicin\u0103) \u00eencoace, au existat doar nou\u0103 ani \u00een care aceste premii nu au fost acordate, \u00een timpul Primului \u0219i celui de-al Doilea R\u0103zboi Mondial. Exist\u0103 trei mari capitole \u00een istoria Premiilor Nobel \u00een medicin\u0103, dup\u0103 cum urmeaz\u0103:<\/strong><\/p>\n\n\n\n \u00cen aceast\u0103 perioad\u0103 au fost premiate multe descoperiri \u00een domeniul bolilor infec\u021bioase (malarie, tuberculoz\u0103, patologii cu protozoare, tuse convulsiv\u0103, tifos), afec\u021biuni care erau la acea vreme dominante \u00een \u00eentreaga lume. De asemenea, un num\u0103r semni\ufb01cativ de premii au fost atribuite pentru cercet\u0103ri \u00een fiziologie (sistemul nervos, mecanisme privind procesul digestiei, tiroida, structurile vasculare, aparatul vestibular, mu\u0219chii).<\/p>\n\n\n\n Alte premii au fost acordate pentru realiz\u0103ri \u00een domeniile imunologiei (nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor descoperirea grupurilor sanguine umane, premiat\u0103 \u00een 1930, este considerat\u0103 de mul\u021bi exper\u021bi fundamentul \u0219tiin\u021bi\ufb01c al imunologiei), endocrinologiei (descoperirea insulinei umane), biochimiei (studiul enzimelor respiratorii) \u0219i anafilaxiei.<\/p>\n\n\n\n Num\u0103rul oamenilor de \u0219tiin\u021b\u0103 recompensa\u021bi a crescut \u0219i aproape \u00een fiecare an mai mult de un savant a fost premiat. Dup\u0103 cel de-al Doilea R\u0103zboi Mondial, cercet\u0103torii din domeniul biomedical au lucrat din ce \u00een ce mai mult \u00een echipe, iar comunicarea \u00eentre oamenii de \u0219tiin\u021b\u0103, activi pe acelea\u0219i teme de cercetare \u0219i care locuiau \u00een \u021b\u0103ri \u00eendep\u0103rtate, a devenit mai precis\u0103 \u0219i mai rapid\u0103 dec\u00e2t \u00een trecut.<\/p>\n\n\n\n \u00cen ceea ce prive\u0219te descoperirile premiate \u00een aceast\u0103 perioad\u0103 de timp, ele re\ufb02ectau \u00een mod clar na\u0219terea \u0219i\/sau dezvoltarea \u0219i uneori explozia unor domenii de cercetare biomedicale speci\ufb01ce, \u00een special terapiile antimicrobiene \u0219i chirurgicale (penicilina, streptomicina, transplanturile), biologia molecular\u0103, ADN-ul \u0219i genetica. De asemenea , au fost premiate progrese \u00een domeniile biomedicale deja existente, \u00een special biochimia (descoperiri referitoare la metabolismul uman, vitamine \u0219i enzime), endocrinologia \u0219i neurofiziologia (descoperirea de noi hormoni \u0219i factori de cre\u0219tere) \u0219i imunologia (elucidarea structurii chimice a anticorpilor). Avansul tehnologic a fost recunoscut oficial la sf\u00e2r\u0219itul acestei a doua perioade de timp (1979) cu un premiu pentru dezvoltarea tomografiei asistate de calculator.<\/p>\n\n\n\n Domeniile de cercetare ale oamenilor de \u0219tiin\u021b\u0103 distin\u0219i \u00een aceast\u0103 perioad\u0103 au inclus biologia molecular\u0103 (func\u021bia proteinelor, reglarea ciclului celular), farmacologia \u0219i imunologia (c\u0103i de transduc\u021bie celular\u0103, anticorpi monoclonali), genetica \u0219i genomica (enzime de restric\u021bie, celule stem), tehnologia s\u0103n\u0103t\u0103\u021bii (rezonan\u021ba magnetic\u0103 nuclear\u0103), precum \u0219i investigarea bolilor cardiovasculare (oxid nitric \u0219i prostaglandine) \u0219i a celor neoplazice (oncogene \u0219i terapia cancerului prin inhibarea regl\u0103rii negative a imunit\u0103\u021bii).<\/p>\n\n\n\n Atribuirea premiilor din ultimii patruzeci de ani re\ufb02ect\u0103 \u00een mod clar cercetarea continu\u0103 \u00een \ufb01ecare domeniu al etiologiei, patogenezei \u0219i tratamentului patologiilor cronico-degenerative dominante \u00een aceast\u0103 perioad\u0103. \u00cen plus, studiile fundamentale privind bolile infec\u021bioase au fost recunoscute \u00een mod corespunz\u0103tor \u0219i \u00een acest al treilea capitol al Premiilor Nobel \u00een medicin\u0103, de la descoperirea de noi agen\u021bi patologici (prioni \u0219i helicobacter pylori) la studiul rela\u021biilor dintre infec\u021bii \u0219i patologiile neoplazice (virusul imunode\ufb01cien\u021bei umane, virusul papiloma), de la progresul \u00een terapia malariei la tratamentul e\ufb00ectiv al parazi\u021bilor intestinali.<\/p>\n\n\n\n Un exemplu de mare impact \u00een practica medicinei este obiectul Premiului Nobel pentru Fiziologie \u0219i Medicin\u0103 2023<\/strong>, care a fost acordat \u00een comun Dr. Katalin Karik\u00f3 \u0219i Dr. Drew Weissman. Comitetul Nobel i-a recunoscut pe Dr. Weissman \u0219i Dr. Karik\u00f3 pentru cercet\u0103rile lor inovatoare privind r\u0103spunsul inflamator al celulelor dendritice la ARNm <\/strong>\u0219i modul \u00een care modific\u0103rile bazelor au redus at\u00e2t r\u0103spunsurile inflamatorii, c\u00e2t \u0219i cre\u0219terea produc\u021biei de proteine – deschiz\u00e2nd, \u00een esen\u021b\u0103, calea pentru dezvoltarea rapid\u0103 a vaccinurilor cu ARNm cu baze modificate pentru combaterea virusului SARS-CoV-2, sau COVID-19.<\/p>\n\n\n\n Premiul nu numai c\u0103 subliniaz\u0103 contribu\u021bia semnificativ\u0103 adus\u0103 de descoperirile ARN la scar\u0103 global\u0103 pentru a lupta cu o epidemie \u00een plin\u0103 desf\u0103\u0219urare, dar \u0219i scot \u00een eviden\u021b\u0103 poten\u021bialul uria\u0219 al terapeuticii bazate pe ARN, considerat\u0103 solu\u021bia de viitor \u00een tratarea bolilor.<\/p>\n\n\n\n \u00cen anul urm\u0103tor, Victor Ambros \u0219i Gary Bruce Ruvkun au primit \u00eempreun\u0103 Premiul Nobel pentru Fiziologie \u0219i Medicin\u0103 2024 pentru descoperirea microARN<\/strong> \u0219i a rolului s\u0103u \u00een reglarea post-transcrip\u021bional\u0103 a genelor, ceea ce ofer\u0103 perspective deosebite pentru dezvoltarea terapiei ARN. Descoperirea faptului c\u0103 microARN-urile (miARN-urile) regleaz\u0103 post-transcrip\u021bional expresia genelor a reprezentat o schimbare de paradigm\u0103, iar rolul lor \u00een biologia dezvolt\u0103rii \u0219i \u00een cancer a atras aten\u021bia cercet\u0103torilor la nivel mondial.<\/p>\n\n\n\n Ce face din microARN un obiect at\u00e2t de promi\u021b\u0103tor al cercet\u0103rii biologice \u0219i biomedicale actuale? MicroARN-urile vin cu un avantaj deosebit, deoarece ac\u021bioneaz\u0103 ca ni\u0219te comutatoare moleculare care ajusteaz\u0103 re\u021bele \u00eentregi de gene, specifice sau nu unor singure gene. Ele sunt, de asemenea, stabile \u00een biofluide, ceea ce le face candida\u021bi ideali pentru diagnosticarea neinvaziv\u0103 prin probe de biopsie lichid\u0103. Modelele lor de expresie specifice \u021besuturilor \u0219i bolilor ofer\u0103 specificitate, iar kiturile optimizate de extrac\u021bie a miARN ofer\u0103 u\u0219urin\u021b\u0103 \u00een utilizare \u0219i sensibilitate, ceea ce este exact ceea ce doresc cercet\u0103torii pentru biomarkeri sau pentru \u021bintele lor terapeutice.<\/p>\n\n\n\n Un alt exemplu recent de mare impact este descoperirea receptorilor pentru temperatur\u0103 \u0219i atingere, obiectul Premiului Nobel pentru Fiziologie \u0219i Medicin\u0103 2021<\/strong> acordat \u00een comun lui David Julius \u0219i Ardem Patapoutian. Aceast\u0103 descoperire ne-a permis s\u0103 \u00een\u021belegem cum c\u0103ldura, frigul \u0219i for\u021ba mecanic\u0103 pot ini\u021bia impulsurile nervoase care ne permit s\u0103 percepem \u0219i s\u0103 ne adapt\u0103m la lumea din jurul nostru, proces esen\u021bial pentru supravie\u021buirea noastr\u0103 ca specie. De asemenea, aceast\u0103 descoperire permite dezvoltarea de tratamente pentru o gam\u0103 larg\u0103 de boli, inclusiv durerea cronic\u0103.<\/p>\n\n\n\n Premiul Nobel pentru Fiziologie \u0219i Medicin\u0103 2020 a fost acordat lui Harvey J. Alter, Michael Houghton \u0219i Charles M. Rice.<\/strong> Ace\u0219tia au f\u0103cut descoperiri fundamentale care au condus la identificarea unui nou virus, virusul hepatitei C<\/strong>. \u00cenainte de activitatea lor, descoperirea virusurilor hepatitei A \u0219i B a reprezentat un foarte important pas \u00eenainte, \u00eens\u0103 majoritatea cazurilor de hepatit\u0103 transmis\u0103 prin s\u00e2nge r\u0103m\u0103seser\u0103 neexplicate. Descoperirea virusului hepatitei C a dezv\u0103luit cauza acestor cazuri de hepatit\u0103 cronic\u0103 \u0219i a f\u0103cut posibil\u0103 dezvoltarea unor noi teste de s\u00e2nge \u0219i medicamente care au salvat milioane de vie\u021bi.<\/p>\n\n\n\n Acesta este de fapt scopul ultim al Premiilor Nobel pentru Fiziologie \u0219i Medicin\u0103, dup\u0103 cum subliniaz\u0103 Comitetul Nobel \u00eensu\u0219i, select\u00e2nd laurea\u021bii pe baza criteriilor stabilite \u00een testamentul original al lui Alfred Nobel, scris \u00een 1895, acord\u00e2nd „premii pentru cei care, \u00een cursul anului precedent, au adus cele mai mari beneficii omenirii”<\/strong>.<\/p>\n\n\n\n Anex\u0103 <\/strong>Lista complet\u0103 a laurea\u021bilor Premiului Nobel pentru Medicin\u0103 din 1901 p\u00e2n\u0103 \u00een prezent este urm\u0103toarea:<\/p>\n\n\n\n 2025: Mary E. Brunkow, Fred Ramsdell, Shimon Sakaguchi „pentru descoperirile lor privind toleran\u021ba imun\u0103 periferic\u0103<\/a>„.<\/p>\n\n\n\n 2024: Victor Ambros, Gary Ruvkun, „pentru descoperirea microARN \u0219i rolul s\u0103u \u00een reglarea post-transcrip\u021bional\u0103 a genelor<\/a>„.<\/p>\n\n\n\n 2023: Katalin Karik\u00f3, Drew Weissman, „pentru descoperirile lor privind modific\u0103rile bazelor nucleozidice care au permis dezvoltarea unor vaccinuri eficiente cu ARNm \u00eempotriva COVID-19<\/a>„.<\/p>\n\n\n\n 2022: Svante P\u00e4\u00e4bo, „pentru descoperirile sale privind genomul homininilor disp\u0103ru\u021bi \u0219i evolu\u021bia uman\u0103<\/a>„.<\/p>\n\n\n\n 2021: David Julius, Ardem Patapoutian, „pentru descoperirile lor privind receptorii pentru temperatur\u0103 \u0219i atingere<\/a>„.<\/p>\n\n\n\n 2020: Harvey J. Alter, Michael Houghton, Charles M. Rice, „pentru descoperirea virusului hepatitei C<\/a>„.<\/p>\n\n\n\n 2019: William G. Kaelin Jr., Sir Peter J. Ratcliffe, Gregg L. Semenza „pentru descoperirile lor privind modul \u00een care celulele simt \u0219i se adapteaz\u0103 la disponibilitatea oxigenului<\/a>„.<\/p>\n\n\n\n 2018: James P. Allison,Tasuku Honjo „pentru descoperirea terapiei \u00eempotriva cancerului prin inhibarea regl\u0103rii imunitare negative<\/a>„.<\/p>\n\n\n\n 2017: Jeffrey C. Hall, Michael Rosbash \u0219i Michael W. Young „pentru descoperirile lor privind mecanismele moleculare care controleaz\u0103 ritmul circadian”.<\/p>\n\n\n\n 2016: Yoshinori Ohsumi, pentru descoperirile sale privind autofagia<\/a>, sau „m\u00e2ncatul de sine”.<\/p>\n\n\n\n 2015: William C. Campbell \u0219i Satoshi \u014cmura au fost premia\u021bi \u00eempreun\u0103 pentru descoperirea unui nou tratament pentru infec\u021biile cauzate de parazi\u021bii viermilor rotunzi<\/a>.<\/p>\n\n\n\n 2014: John O’Keefe, May-Britt Moser \u0219i so\u021bul acesteia, Edvard I. Moser, „pentru descoperirile lor privind celulele care constituie un sistem de pozi\u021bionare \u00een creier<\/a>„.<\/p>\n\n\n\n 2013: James Rothman, Randy Schekman \u0219i Thomas S\u00fcdhof, pentru munca lor \u00een dezv\u0103luirea modului \u00een care celulele controleaz\u0103 livrarea \u0219i eliberarea moleculelor<\/a> – hormoni, protein, neurotransmi\u021b\u0103tori.<\/p>\n\n\n\n 2012: Sir John B. Gurdon \u0219i Shinya Yamanaka, pentru lucr\u0103rile<\/a> lor inovatoare privind celulele stem<\/a>.<\/p>\n\n\n\n 2011: Bruce Beutler, Jules Hoffmann \u0219i Dr. Ralph Steinman, „pentru descoperirile lor privind activarea imunit\u0103\u021bii \u00eenn\u0103scute<\/a>„.<\/p>\n\n\n\n 2010: Robert G. Edwards, „pentru dezvoltarea fertiliz\u0103rii in vitro”.<\/p>\n\n\n\n 2009: Elizabeth H. Blackburn, Carol W. Greider, Jack W. Szostak, „pentru descoperirea modului \u00een care cromozomii sunt proteja\u021bi de telomeri \u0219i de enzima telomeraz\u0103”.<\/p>\n\n\n\n 2008: Harald zur Hausen, „pentru descoperirea virusului papiloma uman care cauzeaz\u0103 cancerul de col uterin”, Fran\u00e7oise Barr\u00e9-Sinoussi, Luc Montagnier, ” descoperirea virusului imunodeficien\u021bei umane”.<\/p>\n\n\n\n 2007: Mario R. Capecchi, Sir Martin J. Evans, Oliver Smithies, „pentru descoperirea principiilor de introducere a modific\u0103rilor genetice specifice la \u0219oareci prin utilizarea celulelor stem embrionare”.<\/p>\n\n\n\n 2006: Andrew Z. Fire, Craig C. Mello, „pentru descoperirea interferen\u021bei ARN – reducerea la t\u0103cere a genelor prin ARN dublu-catenar”.<\/p>\n\n\n\n 2005: Barry J. Marshall, J. Robin Warren, „pentru descoperirea bacteriei Helicobacter pylori \u0219i rolul acesteia \u00een gastrit\u0103 \u0219i ulcerul peptic”.<\/p>\n\n\n\n 2004: Richard Axel, Linda B. Buck, „pentru descoperirea receptorilor odoran\u021bi \u0219i a organiz\u0103rii sistemului olfactiv”.<\/p>\n\n\n\n 2003: Paul C. Lauterbur, Sir Peter Mansfield, „pentru descoperi privind imagistica prin rezonan\u021b\u0103 magnetic\u0103”.<\/p>\n\n\n\n 2002: Sydney Brenner, H. Robert Horvitz, John E. Sulston, „pentru descoperirile lor privind „reglarea genetic\u0103 a dezvolt\u0103rii organelor \u0219i moartea celular\u0103 programat\u0103”.<\/p>\n\n\n\n 2001: Leland H. Hartwell, Tim Hunt, Sir Paul M. Nurse, „pentru descoperirile lor privind principalii regulatori ai ciclului celular”.<\/p>\n\n\n\n 2000: Arvid Carlsson, Paul Greengard, Eric R. Kandel, „pentru descoperirile lor privind transduc\u021bia semnalelor \u00een sistemul nervos”.<\/p>\n\n\n\n 1999: G\u00fcnter Blobel, „pentru descoperirea faptului c\u0103 proteinele au semnale intrinseci care le guverneaz\u0103 transportul \u0219i localizarea \u00een celul\u0103”.<\/p>\n\n\n\n 1998: Robert F. Furchgott, Louis J. Ignarro, Ferid Murad, „pentru descoperirile lor privind oxidul nitric ca molecul\u0103 de semnalizare \u00een sistemul cardiovascular”.<\/p>\n\n\n\n 1997: Stanley B. Prusiner, „pentru descoperirea Prionilor – un nou principiu biologic al infec\u021biei”.<\/p>\n\n\n\n 1996: Peter C. Doherty, Rolf M. Zinkernagel, „pentru descoperirile lor privind specificitatea ap\u0103r\u0103rii imunitare mediate celular”.<\/p>\n\n\n\n 1995: Edward B. Lewis, Christiane N\u00fcsslein-Volhard, Eric F. Wieschaus, „pentru descoperirile lor privind controlul genetic al dezvolt\u0103rii embrionare timpurii”.<\/p>\n\n\n\n 1994: Alfred G. Gilman, Martin Rodbell, „pentru descoperirea proteinelor G \u0219i a rolului acestor proteine \u00een transduc\u021bia semnalului \u00een celule”.<\/p>\n\n\n\n 1993: Richard J. Roberts, Phillip A. Sharp, „pentru descoperirea genelor divizate”.<\/p>\n\n\n\n 1992: Edmond H. Fischer, Edwin G. Krebs, „pentru descoperirile lor privind fosforilarea reversibil\u0103 a proteinelor ca mecanism de reglementare biologic\u0103”.<\/p>\n\n\n\n 1991: Erwin Neher, Bert Sakmann, „pentru descoperi privind func\u021bia canalelor ionice unice \u00een celule”.<\/p>\n\n\n\n 1990: Joseph E. Murray, E. Donnall Thomas, „pentru descoperirile lor privind transplantul de organe \u0219i celule \u00een tratamentul bolilor umane”.<\/p>\n\n\n\n 1989: J. Michael Bishop, Harold E. Varmus, „pentru descoperirea originii celulare a oncogenelor retrovirale”.<\/p>\n\n\n\n 1988: Sir James W. Black, Gertrude B. Elion, George H. Hitchings, „pentru descoperirea de principii importante pentru tratamentul medicamentos”.<\/p>\n\n\n\n 1987: Susumu Tonegawa, „pentru descoperirea principiului genetic de generare a diversit\u0103\u021bii anticorpilor”.<\/p>\n\n\n\n 1986: Stanley Cohen, Rita Levi-Montalcini, „pentru descoperirile lor privind factorii de cre\u0219tere”.<\/p>\n\n\n\n 1985: Michael S. Brown, Joseph L. Goldstein, „pentru descoperirile lor privind reglarea metabolismului colesterolului”.<\/p>\n\n\n\n 1984: Niels K. Jerne, Georges J.F. K\u00f6hler, C\u00e9sar Milstein, „pentru teoriile privind specificitatea \u00een dezvoltarea \u0219i controlul sistemului imunitar \u0219i descoperirea principiului de producere a anticorpilor monoclonali”.<\/p>\n\n\n\n 1983: Barbara McClintock, „pentru descoperirea elementelor genetice mobile”.<\/p>\n\n\n\n 1982: Sune K. Bergstr\u00f6m, Bengt I. Samuelsson, John R. Vane, „pentru descoperirile lor privind prostaglandinele \u0219i substan\u021bele biologic active conexe”.<\/p>\n\n\n\n 1981: Roger W. Sperry, „pentru descoperirile sale privind specializarea func\u021bional\u0103 a emisferelor cerebrale” \u0219i David H. Hubel \u0219i Torsten N. Wiesel, „pentru descoperirile lor privind prelucrarea informa\u021biilor \u00een sistemul vizual”.<\/p>\n\n\n\n 1980: Baruj Benacerraf, Jean Dausset, George D. Snell, „pentru descoperirile lor privind structurile determinate genetic de pe suprafa\u021ba celulelor care regleaz\u0103 reac\u021biile imunologice”.<\/p>\n\n\n\n 1979: Allan M. Cormack, Godfrey N. Hounsfield, „pentru dezvoltarea tomografiei asistate de calculator”.<\/p>\n\n\n\n 1978: Werner Arber, Daniel Nathans, Hamilton O. Smith, „pentru descoperirea enzimelor de restric\u021bie \u0219i aplicarea lor la problemele de genetic\u0103 molecular\u0103”.<\/p>\n\n\n\n 1977: Roger Guillemin \u0219i Andrew V. Schally, „pentru descoperirile lor privind produc\u021bia de hormoni peptidici din creier” \u0219i Rosalyn Yalow, „pentru dezvoltarea de radioimunoanalize ale hormonilor peptidici”.<\/p>\n\n\n\n 1976: Baruch S. Blumberg, D. Carleton Gajdusek, „pentru descoperirile lor privind noile mecanisme de origine \u0219i r\u0103sp\u00e2ndire a bolilor infec\u021bioase”.<\/p>\n\n\n\n 1975: David Baltimore, Renato Dulbecco, Howard Martin Temin, „pentru descoperirile lor privind interac\u021biunea dintre virusurile tumorale \u0219i materialul genetic al celulei”.<\/p>\n\n\n\n 1974: Albert Claude, Christian de Duve, George E. Palade, „pentru descoperirile lor privind organizarea structural\u0103 \u0219i func\u021bional\u0103 a celulei”.<\/p>\n\n\n\n 1973: Karl von Frisch, Konrad Lorenz, Nikolaas Tinbergen, „pentru descoperirile lor privind organizarea \u0219i provocarea modelelor de comportament individual \u0219i social”.<\/p>\n\n\n\n 1972: Gerald M. Edelman, Rodney R. Porter, „pentru descoperirile lor privind structura chimic\u0103 a anticorpilor”.<\/p>\n\n\n\n 1971: Earl W. Sutherland Jr, „pentru descoperirile sale privind mecanismele de ac\u021biune ale hormonilor”.<\/p>\n\n\n\n 1970: Sir Bernard Katz, Ulf von Euler, Julius Axelrod, „pentru descoperirile lor privind transmi\u021b\u0103torii umorali din terminalele nervoase \u0219i mecanismul de stocare, eliberare \u0219i inactivare a acestora”.<\/p>\n\n\n\n 1969: Max Delbr\u00fcck, Alfred D. Hershey, Salvador E. Luria, „pentru descoperirile lor privind mecanismul de replicare \u0219i structura genetic\u0103 a viru\u0219ilor”.<\/p>\n\n\n\n 1968: Robert W. Holley, Har Gobind Khorana, Marshall W. Nirenberg, „pentru interpretarea codului genetic \u0219i func\u021bia acestuia \u00een sinteza proteinelor”.<\/p>\n\n\n\n 1967: Ragnar Granit, Haldan Keffer Hartline, George Wald, „pentru descoperirile lor privind principalele procese vizuale fiziologice \u0219i chimice din ochi”.<\/p>\n\n\n\n 1966: Peyton Rous, „pentru descoperirea viru\u0219ilor care induc tumori” \u0219i Charles Brenton Huggins, „pentru descoperirile sale privind tratamentul hormonal al cancerului de prostat\u0103”.<\/p>\n\n\n\n 1965: Fran\u00e7ois Jacob, Andr\u00e9 Lwoff, Jacques Monod, „pentru descoperirile lor privind controlul genetic al sintezei enzimelor \u0219i virusurilor”.<\/p>\n\n\n\n 1964: Konrad Bloch, Feodor Lynen, „pentru descoperirile lor privind mecanismul \u0219i reglarea metabolismului colesterolului \u0219i al acizilor gra\u0219i”.<\/p>\n\n\n\n 1963: Sir John Carew Eccles, Alan Lloyd Hodgkin, Andrew Fielding Huxley, „pentru descoperirile lor privind mecanismele ionice implicate \u00een excita\u021bie \u0219i inhibi\u021bie \u00een por\u021biunile periferice \u0219i centrale ale membranei celulelor nervoase”.<\/p>\n\n\n\n 1962: Francis Harry Compton Crick, James Dewey Watson, Maurice Hugh Frederick Wilkins, „pentru descoperirile lor privind structura molecular\u0103 a acizilor nucleici \u0219i importan\u021ba acesteia pentru transferul de informa\u021bii \u00een materia vie”.<\/p>\n\n\n\n 1961: Georg von B\u00e9k\u00e9sy, „pentru descoperirile sale privind mecanismul fizic al stimul\u0103rii \u00een cohlee”.<\/p>\n\n\n\n 1960: Frank Macfarlane Burnet, Peter Brian Medawar „descoperirea toleran\u021bei imunologice dob\u00e2ndite”.<\/p>\n\n\n\n 1959: Severo Ochoa, Arthur Kornberg, „pentru descoperirea mecanismelor de sintez\u0103 biologic\u0103 a acidului ribonucleic \u0219i a acidului dezoxiribonucleic”.<\/p>\n\n\n\n 1958: George Wells Beadle \u0219i Edward Lawrie Tatum, „pentru descoperirea c\u0103 genele ac\u021bioneaz\u0103 prin reglarea unor evenimente chimice definite” \u0219i Joshua Lederberg, „pentru descoperirile sale privind recombinarea genetic\u0103 \u0219i organizarea materialului genetic al bacteriilor”.<\/p>\n\n\n\n 1957: Daniel Bovet, „descoperi referitoare la compu\u0219ii sintetici care inhib\u0103 ac\u021biunea anumitor substan\u021be corporale, \u00een special ac\u021biunea lor asupra sistemului vascular \u0219i a mu\u0219chilor scheletici”.<\/p>\n\n\n\n 1956: Andr\u00e9 Fr\u00e9d\u00e9ric Cournand, Werner Forssmann, Dickinson W. Richards, „pentru descoperirile lor privind cateterismul cardiac \u0219i modific\u0103rile patologice ale sistemului circulator”.<\/p>\n\n\n\n 1955: Axel Hugo Theodor Theorell, „pentru descoperirile sale privind natura \u0219i modul de ac\u021biune al enzimelor de oxidare”.<\/p>\n\n\n\n 1954: John Franklin Enders, Thomas Huckle Weller, Frederick Chapman Robbins, „pentru descoperirea capacit\u0103\u021bii virusurilor poliomielitei de a se dezvolta \u00een culturi de diferite tipuri de \u021besuturi”.<\/p>\n\n\n\n 1953: Hans Adolf Krebs, „pentru descoperirea ciclului acidului citric” \u0219i Fritz Albert Lipmann „pentru descoperirea coenzimei A \u0219i a importan\u021bei acesteia pentru metabolismul intermediar”.<\/p>\n\n\n\n 1952: Selman Abraham Waksman, „pentru descoperirea streptomicinei, primul antibiotic eficient \u00eempotriva tuberculozei”.<\/p>\n\n\n\n 1951: Max Theiler, „pentru descoperirile sale privind febra galben\u0103 \u0219i modul de combatere a acesteia”.<\/p>\n\n\n\n 1950: Edward Calvin Kendall, Tadeus Reichstein, Philip Showalter Hench, „pentru descoperirile lor referitoare la hormonii cortexului suprarenal, structura \u0219i efectele lor biologice”.<\/p>\n\n\n\n 1949: Walter Rudolf Hess, „pentru descoperirea sa privind organizarea func\u021bional\u0103 a interencefalului ca coordonator al activit\u0103\u021bilor organelor interne” \u0219i Antonio Caetano de Abreu Freire Egas Moniz, „pentru descoperirea sa privind valoarea terapeutic\u0103 a leucotomiei \u00een anumite psihoze”.<\/p>\n\n\n\n 1948: Paul Hermann M\u00fcller, „pentru descoperirea eficien\u021bei ridicate a DDT ca otrav\u0103 de contact \u00eempotriva mai multor artropode”.<\/p>\n\n\n\n 1947: Carl Ferdinand Cori \u0219i Gerty Theresa Cori, n\u0103scut\u0103 Radnitz, „pentru descoperirea cursului conversiei catalitice a glicogenului” \u0219i Bernardo Alberto Houssay, „pentru descoperirea rolului jucat de hormonul lobului hipofizar anterior \u00een metabolismul zah\u0103rului”.<\/p>\n\n\n\n 1946: Hermann Joseph Muller, „pentru descoperirea producerii de muta\u021bii prin iradiere cu raze X”.<\/p>\n\n\n\n 1945: Sir Alexander Fleming, Ernst Boris Chain, Sir Howard Walter Florey, „pentru descoperirea penicilinei \u0219i a efectului s\u0103u curativ \u00een diferite boli infec\u021bioase”.<\/p>\n\n\n\n 1944: Joseph Erlanger, Herbert Spencer Gasser, „pentru descoperirile lor referitoare la func\u021biile foarte diferen\u021biate ale fibrelor nervoase individuale”.<\/p>\n\n\n\n 1943: Henrik Carl Peter Dam, Edward Adelbert Doisy, „pentru descoperirea vitaminei K” \u0219i Edward Adelbert Doisy „pentru descoperirea naturii chimice a vitaminei K”.<\/p>\n\n\n\n 1939: Gerhard Domagk, „pentru descoperirea efectelor antibacteriene ale prontosilului”.<\/p>\n\n\n\n 1938: Corneille Jean Fran\u00e7ois Heymans, „pentru descoperirea rolului jucat de mecanismele sinusale \u0219i aortice \u00een reglarea respira\u021biei”.<\/p>\n\n\n\n 1937: Albert von Szent-Gy\u00f6rgyi Nagyr\u00e1polt, „pentru descoperirile sale \u00een leg\u0103tur\u0103 cu procesele biologice de combustie, cu referire special\u0103 la vitamina C \u0219i la cataliza acidului fumaric”.<\/p>\n\n\n\n 1936: Sir Henry Hallett Dale, Otto Loewi, „pentru descoperirile lor legate de transmiterea chimic\u0103 a impulsurilor nervoase”.<\/p>\n\n\n\n 1935: Hans Spemann, „pentru descoperirea efectului organizator \u00een dezvoltarea embrionar\u0103”.<\/p>\n\n\n\n 1934: George Hoyt Whipple, George Richards Minot, William Parry Murphy, „pentru descoperirile lor privind terapia ficatului \u00een cazurile de anemie”.<\/p>\n\n\n\n 1933: Thomas Hunt Morgan, „pentru descoperirile sale privind rolul jucat de cromozom \u00een ereditate”.<\/p>\n\n\n\n 1932: Sir Charles Scott Sherrington, Edgar Douglas Adrian, „pentru descoperirile lor privind func\u021biile neuronilor”.<\/p>\n\n\n\n 1931: Otto Heinrich Warburg, „pentru descoperirea naturii \u0219i a modului de ac\u021biune a enzimei respiratorii”.<\/p>\n\n\n\n 1930: Karl Landsteiner, „pentru descoperirea grupelor sanguine umane”.<\/p>\n\n\n\n 1929: Christiaan Eijkman, „pentru descoperirea vitaminei antineuritice” \u0219i Sir Frederick Gowland Hopkins, „pentru descoperirea vitaminelor stimulatoare de cre\u0219tere”.<\/p>\n\n\n\n 1928: Charles Jules Henri Nicolle, „pentru lucr\u0103rile sale privind tifosul”.<\/p>\n\n\n\n 1927: Julius Wagner-Jauregg, „pentru descoperirea valorii terapeutice a inocul\u0103rii malariei \u00een tratamentul demen\u021bei paralitice”.<\/p>\n\n\n\n 1926: Johannes Andreas Grib Fibiger, „pentru descoperirea carcinomului Spiroptera”.<\/p>\n\n\n\n 1924: Willem Einthoven, „pentru descoperirea mecanismului electrocardiogramei”.<\/p>\n\n\n\n 1923: Frederick Grant Banting, John James Rickard Macleod, „pentru descoperirea insulinei”.<\/p>\n\n\n\n 1922: Archibald Vivian Hill, „pentru descoperirea sa referitoare la producerea de c\u0103ldur\u0103 \u00een mu\u0219chi” \u0219i Otto Fritz Meyerhof, „pentru descoperirea rela\u021biei fixe dintre consumul de oxigen \u0219i metabolismul acidului lactic \u00een mu\u0219chi”.<\/p>\n\n\n\n 1920: Schack August Steenberg Krogh, „descoperirea mecanismului de reglare a motorului capilar”.<\/p>\n\n\n\n 1919: Jules Bordet, „pentru descoperirile sale referitoare la imunitate”.<\/p>\n\n\n\n 1914: Robert B\u00e1r\u00e1ny, „pentru lucr\u0103rile sale privind fiziologia \u0219i patologia aparatului vestibular”.<\/p>\n\n\n\n 1913: Charles Robert Richet, „pentru lucr\u0103rile sale privind anafilaxia”.<\/p>\n\n\n\n 1912: Alexis Carrel, „lucr\u0103ri sale privind sutura vascular\u0103 \u0219i transplantul de vase de s\u00e2nge \u0219i organe”.<\/p>\n\n\n\n 1911: Allvar Gullstrand, „pentru lucr\u0103rile sale privind dioptriile ochiului”.<\/p>\n\n\n\n 1910: Albrecht Kossel, „\u00een semn de recunoa\u0219tere a contribu\u021biilor la cunoa\u0219terea chimiei celulare aduse prin lucr\u0103rile sale privind proteinele, inclusiv substan\u021bele nucleice”.<\/p>\n\n\n\n 1909: Emil Theodor Kocher, „pentru lucr\u0103rile sale privind fiziologia, patologia \u0219i chirurgia glandei tiroide”.<\/p>\n\n\n\n 1908: Ilya Ilyich Mechnikov, Paul Ehrlich, „\u00een semn de recunoa\u0219tere a lucr\u0103rilor lor privind imunitatea”.<\/p>\n\n\n\n 1907: Charles Louis Alphonse Laveran, „\u00een semn de recunoa\u0219tere a lucr\u0103rilor sale privind rolul jucat de protozoare \u00een provocarea bolilor”.<\/p>\n\n\n\n 1906: Camillo Golgi, Santiago Ram\u00f3n y Cajal, „\u00een semn de recunoa\u0219tere a lucr\u0103rilor lor privind structura sistemului nervos”.<\/p>\n\n\n\n 1905: Robert Koch, „pentru investiga\u021biile \u0219i descoperirile sale \u00een leg\u0103tur\u0103 cu tuberculoza”.<\/p>\n\n\n\n 1904: Ivan Petrovich Pavlov, „\u00een semn de recunoa\u0219tere a lucr\u0103rilor sale privind fiziologia digestiei, prin care cuno\u0219tin\u021bele privind aspectele vitale ale subiectului au fost transformate \u0219i extinse”.<\/p>\n\n\n\n 1903: Niels Ryberg Finsen, „tratamentul bolilor, \u00een special al lupusului vulgar, cu ajutorul radia\u021biilor luminoase concentrate, prin care a deschis o nou\u0103 cale pentru \u0219tiin\u021ba medical\u0103”.<\/p>\n\n\n\n 1902: Ronald Ross, „pentru munca sa asupra malariei, prin care a ar\u0103tat cum intr\u0103 aceasta \u00een organism \u0219i a pus astfel bazele unor cercet\u0103ri de succes asupra acestei boli \u0219i a metodelor de combatere a acesteia”.<\/p>\n\n\n\n 1901: Emil Adolf von Behring, „pentru lucr\u0103rile sale asupra seroterapiei, \u00een special aplicarea acesteia \u00eempotriva difteriei, prin care a deschis o nou\u0103 cale \u00een domeniul \u0219tiin\u021bei medicale \u0219i a pus astfel \u00een m\u00e2inile medicului o arm\u0103 victorioas\u0103 \u00eempotriva bolilor \u0219i a deceselor”.<\/p>\n\n\n\n Mirela Musta\u021b\u0103, redactor executiv<\/em><\/p>\n\n\n\n Surse de documentare:<\/em><\/p>\n\n\n\n Timp aproximativ de lectur\u0103: 9 minute O dat\u0103 pe an, Comitetul Nobel de la Karolinska Institutet din Suedia anun\u021b\u0103 un premiu pentru a recunoa\u0219te contribu\u021bia semnificativ\u0103 \u00een domeniul medical a p\u00e2n\u0103 la trei cercet\u0103tori din domeniul s\u0103n\u0103t\u0103\u021bii. Acest premiu Nobel se decerneaz\u0103 \u00eempreun\u0103 cu premii similare \u00een fizic\u0103, chimie, economie, literatur\u0103 \u0219i pace. Premiul Nobel […]<\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":9579,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[152,13],"tags":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.easistent.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9578"}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.easistent.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.easistent.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.easistent.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.easistent.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=9578"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/www.easistent.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9578\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":9581,"href":"https:\/\/www.easistent.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/9578\/revisions\/9581"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.easistent.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/9579"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.easistent.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=9578"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.easistent.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=9578"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.easistent.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=9578"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}1. De la ini\u021bierea lor \u00een 1901 p\u00e2n\u0103 \u00een 1940<\/strong><\/h2>\n\n\n\n
2. \u00eentre anii 1940 \u0219i 1970<\/strong><\/h2>\n\n\n\n
3. Din anii 1980 p\u00e2n\u0103 \u00een prezent<\/strong><\/h2>\n\n\n\n
Ce au \u00eensemnat acele descoperiri \u00een practicarea medicinei \u0219i \u00een via\u021ba noastr\u0103 de zi cu zi?<\/strong><\/h2>\n\n\n\n