Interviu cu domnul Gen. de brigadă (r) Prof.dr. Dan Mischianu

INTERVIUL LUNII

Buna ziua domnule  Prof.dr. Dan  Mischianu, aş dori ca în limita timpului dumneavoastră, care ştiu că este foarte încărcat,  să-mi răspundeţi la căteva întrebări

Giorgeta Grosu:

  1. 1. Puteţi ”radiografia” în câteva cuvinte sistemul medical românesc ?

Prof.dr. Dan  Mischianu

Este o primă întrebare extrem de interesantă ! Ar fi fost poate  nimerită precizarea daca se doreşte a mă referi la sistemul medical românesc trecut, actual sau  viitor. Pentru a nu face omisiuni, voi face scurte consideraţii privind toate cele trei momente, neuitând faptul că, pe uşa  cabinetului meu am inscripţiona un dicton latin  ”Respice, adspice, prospice” (Analizează trecutul, priveşte prezentul, prospectează viitorul).

Sistemul medical românesc trecut,  construit la început datorită muncii, inspiraţie si talentului Generalului Profesor dr. Carol Davila  (1822-1884, mort să nu uităm la 56 de ani a fost, mai cu seamă între cele două războaie mondiale, un sistem medical de inspiraţie şi cu valenţe pur europene.

După cel de-la doilea război mondial  sistemul medical de la noi a fost edificat având la bază un principiu înscris în Constituţia Republicii Socialiste România ” Sănătatea este gratuită !”  Cu bune, cu rele, fără  o comunica cu realităţile externe, fără acces facil la literatura de specialitate, dar cu prezenţa a aproape 40 000 de mii de medici şi a peste 150 000 de asistenţi medicali în sistem şi în aproape toate localităţile ţării, cu lideri medicali importanţi  (Prof. dr. Eugen Proca, Prof.dr. Dan Setlacec, Prof.dr. Ion Bruckner şi mulţi alţii), cu peste 450 de spitale orăşeneşti şi municipale, sistemul sanitar îndeplinea  rigorile cerinţelor acelor vremuri.

În perioada post decembristă sistemul medical românesc  a intrat într-o derivă care, sper, să  nu sfârşească într-o agonie !

Ne aflăm într-o permanentă ”reorganizare”  şi ”restructurare”.  Se încearca ”eficientizarea costurilor” şi ”echilibrarea financiară a sistemului”. Ce este mai hazliu sau mai tragic este faptul că unii colegi care au terminat o facultate de medicină, trecând prin aceasta, iertată-mi fie comparaţia, precum ”gâsca prin apă” sau neimplicaţi profesional, au devenit ”decidenţi” )termen agreat de politicieni) tocmai într-un sistem şi într-un moment atât de sensibil.

Pentru a concluziona încerc o comparaţie încerc o comparaţie: sistemul medical acutal este ca un vas  aflat în furtună pe o mare zbuciumată. Din păcate, nu se vede malul !

GG:

  1. 2. Ce ”diagnostic” puneţi relaţiei  profesionale existente între medic şi asistenul medical ?

Prof.dr. Dan  Mischianu:

Dacă am răspuns la prima întrebare cu un dicton latin, continui şi la cea de-a doua la fel.

Referitor la ”diagnostic” îmi subsumez gândirii mele medicale următoarea zicală: ”Qui bene  diagnoscit, bene curat !” (”Cine diagnostichează bine, tratează bine!”)

Relaţia profesională dintre  un medic şi un asistent medical trebuie să se bazeze  pe respec, stimă, pe înţelegere umană, pe perfectă  sincronizare în munca de echipă.

”Diagnosticul meu” privind  întrebarea dumneavoatră este acela că asistentul medical este un partener al medicului. Am întâlnit, de-a lungul carierei mele, destui medici ”autişti” acompaniaţi de asistenţi medicali ”zăbăuci”. În activitatea lor nimic nu se lega, cum se spune ”stânga nu ştia ce face dreapta !”, iar cel aflat în suferinţă, pacientul, nu era cu nimic vinovat pentru această stare de lucruri.

GG:

  1. 3. Care este, în opinia dumneavoastră,  rolul asistentului medical în echipa medicală multidisciplinară ?

Prof.dr. Dan  Mischianu:

La această întrebare răspunsul meu este al unui chirurg, adică la obiect. Rolul asistentului medical în echipa multidisciplinară este esenţial.

Convingerea mea este că poţi opera oricât de bine, dumnezeieşte aş zice, fără o urmărire postoperatorie profesionistă, continuă, sinceră şi avizată, soarta acelui pacient se poate  schimba de la ”o oră la alta”.

Am să fac o confidenţă ”chirurgicală”.  În chirurga abdominală, după enterectomii, se zice că respectivul chirurg  operator poate dormi liniştit 4 – 5 zile,  abia de atunci pot apărea complicaţii postoperatorii.  În urologie complicaţiile hemoragice posoperatorii sunt frecvente  şi redutabile în primele 24 de ore.  Fără un asistent medical profesionist, capabil de a sesiza pericolul şi prezenţa complicaţiei, şi dispus de a ”trage semnalul de alarmă”,  problema acelui pacient poate deveni extrem de complicată.

GG:

  1. 4. Aţi avut la începutul carierei dumneavoastră un ”mentor” asistent medical ? Daca da, încercaţi să-l evocaţi.

Prof.dr. Dan  Mischianu:

Cu siguranţă da ! şi sper să fie cât mai mulţi. Nu-i aşa ? Numai împreună vom reuşi.

Am cunoscut astfel de oameni, colegi de breaslă. Nu pot spune ”mentori” dar exemple de urmat, da.

Erau doi colegi mai mari ca mine, studenţi la Institutul Medico-Militar, unul a ajuns profesor de medicină interna, celălalt un vestit chirurg de chirurgie generală, care, nereuşind de la prima încercare la medicină, au urmat, mai întâi Școala de Asistenţi Medicali ( în anii 70 era situată în strada Pitar Moş). Cunoşteau mult mai multe lucruri referitoar la profesie, ştiau să cateterizeze vene, să introducă sonde urinare, erau mai circumspecţi în relaţia şi dialogul cu pacienţii, am învăţat multe de la ei. şi modul în care şi-au construit cariera profesională (medicină internă, chirurgie generală) a constituit un exemplu pentru mine.

GG:

  1. 5. Ce apreciaţi cel mai mult la un asistent medical, executarea intocmai a indicaţiilor primite sau curajul de a-şi spune părerea şi a argumenta punctul de vedere ?

Prof.dr. Dan  Mischianu:

Nu  apreciez nicio astfel de ”calitate” !

Asistentul medical nu trebuie să fie un executant fidel şi robotic al unor indicaţii care pot fi uneori false şi  nici un curajos încărcat de frustrări sau veleităţi. El trebuie, aceasta este percepţia mea, să fie un partener, la fel de profesionist, al medicului capabil să sesizeze şi să semnaleze evoluţia favorabilă sau mai puţin favorabilă a oricărui pacient.

GG:

  1. 6. Ce sfaturi puteţi să daţi unui asistent medical debutant ?

Prof.dr. Dan  Mischianu:

Să fie buni,  înţelegători cu suferinţa umană, să fie profesionişti

Să realizeze la timp dacă această profesie li se potriveşte şi dacă nu, să renunţe la timp, să facă altceva.

Este o profesie fără glorie, fără recunoaştere publică.

Este o profesie fără de care, noi medicii, nu am reuşi să facem nimic…

Le mulţumesc, cu sinceritate deplină, tuturor doamnelor şi domnilor asistenţi medicali cu, care am interacţionat  de-a lungul carierei mele chirurgicale, alături de care am avut în grijă atâţia oameni aflaţi în suferinţă şi de la care am învăţat atât de multe lucruri.

GG: vă mulţumesc Domnule Prof.dr. Dan  Mischianu pentru timpul acordat şi mai ales pentru cuvintele frumoase pe care ni le-aţi adresat.

M-aş bucura nespus daca, toţi medicii, ”coechipierii ” noştrii,  s-ar purta ca şi dumneavoastră şi ne-ar acorda acelaşi respect,  în fond nu putem exista unii fără ceilalţi. Reuşita unui act medical depinde, în mare măsură, de îngrijirea acordată de noi, ”furnicuţele sistemului” aşa cum plastic, ne denumea cineva……

Mulţumesc încă odata şi vă doresc sănătate şi multe realizări în plan profesional.

Interviu realizat cu domnul General de brigadă (r) Prof.dr. Dan  Mischianu,  Seful Cinicii de Urologie din Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central ”Dr. Carol Davila”

Share This Post