Viața unui om este cea mai importantă, cel mai important bun al unei societăți. Așa că societatea trebuie să-și concentreze toate eforturile și toată energia să salveze aceste vieți. Viața omului merită să fie pusă pe cel mai înalt plan. General de brigadă medic conf. univ. dr. Florentina RADU – IONIȚĂ

Referitor la oameni, care sunt instrumentele prin care vă motivați personalul? Desigur că ei trebuie să se supună unor reguli, proceduri, ordine, dar există sigur și cealaltă fațetă a implicării, motivării, etc.?

Vrei nu vrei, când ești managerul unui spital de anvergura Spitalului Militar, cu 1700 de angajați, 1200 de paturi, cu adresabilitate de peste 100,000 de pacienți în regim ambulatoriu, cu peste 50,000 de pacienți internați la pat, oamenii trebuie motivați, în primul rând, prin ceea ce fac, prin calitatea muncii lor și prin răsplătirea și recunoașterea acesteia.

Noi chiar avem cazuri complexe. Nu suntem un spital oarecare. Este un spital unde vin oameni cu cazuri foarte complexe, care nu mai au șanse în altă parte în țară. Îmi place mie să cred că numai în afara țării s-ar mai putea duce în afară de noi, aici având toate specialitățile.

Eu am o mare deschidere spre nou, spre progres. Așa sunt eu, structural. Întotdeauna vreau să fiu cu un pas înainte și vreau ca și echipa să țină ritmul. Vreau să mergem toți în aceeași direcție, cu aceeași viteză. O comunitate care progresează este facută din oameni care merg umăr la umăr și privesc toți înainte. Și cred că am reușit să îi mobilizez să facem asta. Îi motivez dându-le certitudinea că ceea ce gândesc și speră ei se poate îndeplini, mai ales când muncesc organizat.

Pe de altă parte, ne preocupăm foarte mult să ne dotăm la cel mai înalt nivel. În această dotare se duc parte din veniturile proprii. Având cuantificată bine munca, veniturile pe care le obținem de la Casă ne ajung ca să ne gospodărim bine, adică să ne luăm și materialele sanitare necesare, să plătim oamenii, dar să și facem investițiile în aparatura de care avem nevoie. În același timp, conducerea Ministerului Apărării este focusată pe noi și ne susține foarte mult. Așa ni s-a spus – noi, conducerea Ministerului Apărării Naționale, ne dorim ca medicina militară să fie la cel mai înalt nivel. Dumneavoastră sunteți cei care ne spuneți cum se va face acest lucru. Iar eu i-am implicat pe toți în acest proces. Cred și spun că suntem o echipă din toate punctele de vedere. Să ne facem proiecția pentru viitor, să ne organizăm acum după criterii moderne și să avem niște relații inter-umane cât mai bune. De exemplu, tot ceea se cumpără este centralizat. Trebuie să gândim și să abordăm global, centralizat. Aceasta a făcut ca achizițiile noastre să fie mai ieftine cu 33%. Automat și situația e mai ușor de gestionat – știm mai ușor când se termină ceva, ne facem o proiecție mai bună. A fost foarte greu la început – până la urmă, am reușit.

Colegiul Medicilor, Ordinul Asistenților Medicali sunt partenerii care vă ajută, din perspectiva profesiei – reglementare, susținere, pregătire, etc. Ca manager, ce așteptări aveți de la aceste organisme?

Din punctul meu de vedere, Colegiul Medicilor ar trebui să fie mai deschis. apropiat de ceea ce se întâmplă și n-ar trebui să fie privit ca un for de care trebuie să te temi. De exemplu, există cazuri de practică medicală care nu vizează malpraxis-ul, dar care ar trebui verificate cumva până să se ajungă la malpraxis. Ar trebui ca acest for să facă și prevenție, ca să zic așa, că să nu se ajungă la malpraxis. E drept că ar fi foarte greu, dar cred că merită încercat!

În cazul OAMMR, lucrurile stau altfel și chiar vă invidiem. Știu că organizația dumneavoastră are relații mult mai strânse cu membrii, raportările sunt mult mai rapide. De exemplu, noi înregistrăm la Colegiu punctele când dăm un examen, însă știu că la dumneavoastră se raportează automat. Și programele de perfecționare mi se par adecvate. Cred că sunteți mai bine ancorați în realitate, există o mai mare preocupare în acest sens.

 

Ce planuri de viitor aveți, ce teritorii vă mai doriți să cuceriți?

Ce-mi doresc eu foarte mult să rezolvam, însă va fi foarte greu, este partea de administrație-birocrație, care este extraordinar de greoaie. De exemplu, eu îmi doresc să renovez niște clădiri. Avem bani alocați, dar nu pot să le renovez. În momentul în care vreau s-o fac legal, trebuie să mă duc la primărie să obțin autorizație. Degeaba spun – uitați, vreau să schimb acoperișul pentru că-mi plouă în blocul chirurgical de la urologie. Chiar dacă este monument istoric! Și ei mi-au dat o listă întreagă de avize, aproximativ 15, printre care și expertiza tehnică, spitalul fiind monument istoric. Am început să le iau, pe rând. Într-un an de zile am luat 5 avize, însă, în ritmul acesta, cred că nu-mi ajunge mandatul să le iau pe toate. Este un exces să consideri tot spitalul un monument istoric. Nu este normal – sunt clădiri care sunt din 1887, din 1900, monumente istorice, dar altele sunt construite din 1977 încoace. Așa că am început procedura de declasare.

Dosarul, complet întocmit, a fost depus în aprilie 2015 la Ministerul Culturii cu scopul de a statua care clădire este monument și care nu, pentru a ne putea ocupa de renovare. Nu s-a rezolvat cu actele până acum, deși m-am dus personal la Ministerul Culturii, am vorbit cu secretarul de stat, ministrul apărării a vorbit cu ministrul culturii…Sunt comisii care nu se întrunesc când trebuie. Cum să nu fie sancționată o comisie care nu se întrunește la timp sau se întrunește și spune că mai trebuia să ducem niște acte, deși la început a spus că dosarul e complet?

Din acest motiv, într-o clădire din 1977, care nu este monument, noi nu putem reamenaja modern blocurile chirurgicale, decât în momentul obținerii tuturor avizelor, pentru că altfel ar însemna că facem o ilegalitate. Am fost în Senatul României, la Comisia pentru Administrație Publică Internă și i-am rugat să analizeze cazul spitalelor care sunt monument istoric. Mi-au promis că vor încerca să schimbe legea – să ne dea voie să facem amenajări interioare în spitale. Trebuie să facem permanent renovări, să ținem pasul cu toate realizările științei și cu normativele europene, pentru a da o șansă în plus pacienților.

Medicina este un domeniu care evoluează extrem de rapid, iar noi trebuie să ținem pasul cu ce se întâmplă acum, cu cerințele momentului. Eu nu pot să aștept să tratez un pacient când primesc avizul de la Ministerul Culturii. Trebuie să-l tratez acum, că altfel moare. Iar viața unui om este cel mai important bun al unei societăți. Așa că societatea trebuie să-și concentreze toate eforturile și toată energia ca să salveze aceste vieți. Viața omului trebuie să fie pusă pe cel mai înalt plan!

Așa că, deocamdată, spitalul nu este renovat, fiindcă trebuie să aștept după niște avize. Sper să nu îmbătrânesc până când se va întâmpla. Asta mă doare cel mai tare și o consider ca pe o nereușită a mandatului meu – faptul că nu am reușit să renovez niște clădiri care sunt niște bijuterii, deși am avut bani alocați, doar că nu am putut iniția procedurile, fiindcă nu am avut aprobările corespunzătoare.

Proiecte mai am și pot fi făcute, fiindcă țin de noi. Unele sunt cu termen de realizare foarte scurt. Astfel, până la sfârșitul acestui an sau, poate chiar vara aceasta, la Spitalul Militar Central va funcționa un sistem integrat de medicină nucleară. Adică un sistem de PET CT și un sistem de scintigrafie (SPECT) care sunt gândite să funcționeze toate integrat, ceea ceva permite atât examinarea pacienților oncologici, cât și examinarea afecțiunilor cardiace.

Am primit aprobare de la Ministerul Sănătății pentru înființarea Centrului de Glaucom, ca o recunoaștere a tradiției și a preocupărilor permanente ale colectivului secției de oftalmologie. Centrul de Glaucom din România va fi la Spitalul Militar Central! Îl vom dota în cel mai scurt timp cu toata aparatura necesară pentru cele mai înalte standarde. Am putea înființa, aici, în colaborare cu Societatea Națională de Oftalmologie, și Registrul Național de Glaucom.

Am primit aprobare, de curând, și pentru Centrul de Melanom și Cancere Cutanate, centru de referință la nivel național. Pacientul cu melanom malign, boală cu o evoluție foarte rapidă, nu va mai fi plimbat după ce i se pune diagnosticul. Noi gândim aici un sistem integrat – avem dermatologie de excepție, cu bloc operator pentru chirurgie dermatologică, avem chirurgie, ginecologie, urologie, oncologie, chirurgie toracică, ortopedie, gastroenterologie, avem radioterapie, pe care o vom dota cu încă un accelerator linear, conform necesităților. Avem chirurgie la cel mai înalt nivel. Am luat un aparat special de detecție a ganglionului santinelă, specific, în mod particular, melanomului. Se injectează o substanță radioactivă și, intraoperator, se stabilește, cu ajutorul medicului de medicină nucleară, care dintre ganglioni sunt afectați și se vor scoate numai aceia, țintit. Așa se procedează modern. Fiindcă melanomul se poate localiza diferit, este foarte bine că avem toate specialitățile.

Am avut un caz cu melanom pornit de la unghie și care a avut determinări multiple, și pulmonare – a fost la chirurgia toracică – și vezicale – a fost la urologie. Monitorizat atent, de către oncolog și intervenindu-se la timp, a trecut de 3 ani de evoluție. Iar la ultimul control nu a mai fost decelată nicio altă metastază! Curat! Pornind de la aceste cazuri, îmi dau seama că, venind aici, acești pacienți, în special cei cu melanom și cancere cutanate, vor găsi tot ce le trebuie pentru a fi tratați de la început, în toate etapele.

De asemenea, avem în proiect dezvoltarea Centrului de Stroke, pentru urgențele neuro-vasculare. Pentru asta vom cumpăra (suntem în cele mai avansate proceduri de achiziție) un sistem complex de neurochirurgie, cu navigație, cu microscop specific, cu chirurgie pentru baza craniului, etc. Așa vom practica neurochirurgia la un alt nivel. Accidentul vascular cerebral reprezintă acum o problemă gravă și invalidantă, cu costuri mari pentru societate. Dar dacă pacientul e tratat în primele ore, șansele lui de viață și recuperare sunt clar altele. Noi vom dezvolta partea de terapie acută neurologică și partea de terapie de tip neurochirurgical și vom avea, de asemenea, angiograf, CT și RMN, cu module achiziționate în special pentru acest scop.

Acestea sunt proiectele mari, căci sunt și multe proiecte mici. Dacă le finalizam pe cele mari, anul acesta vom fi unde ne dorim să fim!

Eu vă doresc succes și în continuare! În mod evident, aveți deja succes și vă doresc să vă apropiați cât mai repede de locul unde vă doriți să fiți! Având în vedere câte lucruri aveți de făcut, vă mulțumesc că v-ați făcut timp pentru revista E-asistent!

Sigur că da, cu toată plăcerea, mai ales că relația dintre mine, managerul, dar și doctorul Florentina Ioniță și asistenții medicali din spital este una deosebită. Clădită de-a lungul anilor. La noi în spital avem cel mai mare număr de asistente medicale cu studii superioare. A fost greu, dar am reușit. Și mă voi strădui și în continuare să le ajut să vină cu drag la serviciu și să plece cu drag de la serviciu.

Am o relație deosebită cu personalul mediu din spital și cu Directorul de Îngrijiri, în mod special, pentru că este un profesionist desăvârșit și o femeie extraordinar de inimoasă. Dar, în același timp, știe să colaboreze foarte bine atât cu conducerea spitalului, cu medicii, cât și cu asistentele șefe și tot personalul medical de pe secții. Am realizat împreună multe proiecte de succes!

Eu cred că în Spitalul Militar Central lucrurile sunt reglementate și funcționează foarte bine. Vă dau un exemplu, managerul este femeie, directorul medical este femeie, directorul de îngrijiri este femeie. E un spital militar cu 3 femei în conducere și cred că este condus bine!

Cred că dețineți rețeta succesului. Vă mulțumesc foarte mult!