Ziua de 28 septembrie comemorează moartea, acum 121 de ani, a lui Louis Pasteur, chimistul și microbiologul francez care a dezvoltat primul vaccin împotriva rabiei. Organizația Mondială a Sănătății a decis ca în fiecare an, în această zi, să promoveze eforturile de prevenție a îmbolnăvirilor cu rabie și progresele făcute în această privință.
Rabia (cunoscută popular drept turbare) este o boala infecțioasă virală provocată de un virus neurotrop, care ajunge în creier pe calea nervilor periferici și afectează sistemul nervos central (creierul și măduva spinării), atât la animale cât și la oameni.
Animalele infectate cu acest virus pot răspândi boala prin intermediul salivei sau contactului cu țesutul cerebral. Cauza cea mai frecventă a infectării oamenilor cu virusul rabic o constituie mușcătura unui animal infectat, virusul transmițându-se de la gazdă la om prin salivă. Au fost, de asemenea, raportate și cazuri extrem de rare în care virusul s-a transmis de la om la om, prin intermediul transplantului de organe. Cu toate acestea, infectarea cu virusul rabic nu înseamnă neapărat că animalul respectiv (sau omul mușcat) se va îmbolnăvi. Se consideră acum că numai circa 15% din oamenii expuși vor contracta boala.
Virusul rabiei are forma unui cartuș din glucoproteine și lipide, care transportă în vârful lui rotunjit o încărcătură de acid ribonucelic. Ajuns în organism, virusul evită sistemul circulator – rută aleasă de majoritatea virusurilor, dar puternic apărată de santinele imunitare – și alege calea sistemului nervos central, înaintând unul sau doi centimetri pe zi spre creier și, odată ajuns la destinație, îl îmbolnăvește.
Perioada tipică de incubație a virusului rabic este de 4-6 săptămâni, timp în care, de obicei, nu este prezent niciun simptom al bolii. Simptomele care apar în prima etapă constau din febră și dureri de cap, simptome asemănătoare răcelii, ceea ce face ca diagnosticarea infecției cu virusul rabic să fie aproape imposibilă doar pe baza simptomatologiei. Odată cu avansarea perioadei de incubație se observă diversificarea simptomelor, pacientul prezentând dilatația pupilelor, creșterea producției salivare, sensibilitatea crescută la sunete, lumină sau temperatură, depresie, iritabilitatea crescută și hidrofobia, ultimele două fiind, probabil, cele mai tipice simptome ale rabiei.
Pentru a preveni îmbolnăvirea cu rabie, persoanele infectate trebuie tratate înainte de apariția vreunui simptom prin administrarea unor vaccinuri (terapia post expunere). Vaccinarea ajută sistemul imunitar să combată boala în stadiile timpurii, prevenind de obicei dezvoltarea infecției și crescând astfel semnificativ șansele de recuperare. Dacă apar simptomele bolii, vaccinurile nu mai sunt eficace și persoana infectată decedează, boala fiind incurabilă.
Extrem de puțin oameni au supraviețuit rabiei, dupa o îngrijire medicală foarte intensă. În 2005 , tratamentul experimental la care a fost supusă o adolescentă americană diagnosticată cu rabie a intrat în istorie sub numele de “protocolul Milwaukee” – acestei adolescente i-a fost indusă starea de comă pentru 6 zile, timp în care organismul ei a produs anticorpii necesari luptei împotriva virusului. Adolescenta și-a revenit remarcabil, deși perioada de recuperare a fost foarte lungă. Rabia este responsabilă, annual, de moartea a 55.000 de oameni la nivel global, majoritatea din Africa și Asia, mare parte din victime fiind copii sub 15 ani (40%) și aproape toate (99%) în urma mușcăturii câinilor turbați.
Lupta împotriva rabiei a început în 1885, odată cu crearea primului vaccin de către Louis Pasteur și Emile Roux, vaccinarea fiind cea mai bună metodă de a preveni infecția atât la oameni, cât și la animale. Tipurile de vaccin antirabic includ: 1.injectarea de anticorpi (imunoglobuline) antirabie, care inactivează virusul rabic din apropierea rănii (poarta de intrare în organism), dar și a celui care s-a răspândit în organism până când organismul își poate sintetiza singur anticorpii; 2. vaccinarea în serie – injectarea unor vaccinuri în serie determină sistemul imunitar să își crească răspunsul împotriva virusului rabic. Vaccinurile antirabice folosite acum includ vaccinul cu celule diploide umane, vaccinul cu virus rabic atenuat sau vaccinul din celule de embrioni de pui purificați.
Vaccinarea profilactică (pre-expunere) este recomandată în cazurile cu risc crescut de expunere la virusul antirabic, cum este cazul oamenilor cu anumite profesii sau al celor cu călătorii frecvente în țări în curs de dezvoltare. Deoarece copiii au un risc mai mare decât adulții de a fi mușcați, iar mușcăturile la copii tind să fie mai severe, se recomandă vaccinarea profilactică a acestora înaintea călătoriilor.
Tema din 2016 a Zilei Internaționale a luptei împotriva rabiei – Să Educăm. Să Vaccinăm. Să Eliminăm! – subliniază cele două acțiuni esențiale pe care le pot lua comunitățile pentru prevenirea rabiei. Astăzi, vaccinurile sigure și eficace, atât pentru oameni cât și pentru animale, sunt instrumente de importanță critică pentru eliminarea morților cauzate de rabie, pe când creșterea conștientizării opiniei publice în această privință reprezintă principalul factor care determină comunitățile să ia măsuri pentru prevenirea acestei boli.
Articol realizat de Mirela Mustață, Redactor E-Asistent, Specialist în comunicare și relații publice, PhD.
Surse de documentare:
http://www.adoptiicaini.ro/rabia-simptome-diagnostic-tratament-si-vaccin/
http://www.sfatulmedicului.ro/Meningita-si-alte-infectii-ale-sistemului-nervos/rabia-turbarea_660
http://www.who.int/mediacentre/events/2016/world-rabies-day/en/
