Burn-out-ul profesioniștilor din oncologie

Timp aproximativ de lectură: 12 minute

Când Fay Hlubocky, psiholog clinician, a intrat într-o unitate de terapie intensivă din Chicago, Statele Unite ale Americii, a fost impresionată de suferința unui pacient a cărui stare se deteriorase brusc în timpul tratamentului pentru cancer. În timp ce alina familia și se lupta cu lacrimile, pagerul ei a sunat. Un alt pacient avea nevoie de ea.

Pe măsură ce ratele cancerului cresc în Statele Unite și în lume, profesioniștii din domeniul sănătății sunt supuși unei presiuni tot mai mari, astfel încât ponderea oncologilor care raportează că suferă de burn-out a crescut de la 45% în 2013 la 59% în 2023.

Epuizarea cadrelor medicale este costisitoare. Având în vedere că se preconizează că diagnosticele de cancer în America se vor dubla până în 2050, presiunea asupra oncologilor nu va face decât să se intensifice.

Fără o schimbare semnificativă, sistemul riscă să piardă tot mai mulți profesioniști din domeniul sănătății din cauza epuizării profesionale. Numai remisiile costă sistemul de sănătate american 4,6 miliarde de dolari pe an în productivitate pierdută. Pe măsură ce populația îmbătrânește, se preconizează că cererea de profesioniști pentru oncologie nu va face decât să crească.

Oricum asistenții medicali din spitale sunt expuși la diverși factori de stres psihosocial și legat de muncă, cum ar fi munca în schimburi, îngrijirea pacienților și a rudelor, precum și la cerințe noi și mai mari, cum ar fi un volum de muncă sporit cu deficit de personal.

Asistenții medicali din oncologie au toate aceste provocări, plus confruntarea cu moartea pacienților, transmiterea de vești proaste, limitele tratamentului și îngrijorarea cu privire la propria lor moarte și, prin urmare, pot fi expuși unui risc mai mare de simptome ulterioare.

Concluziile studiilor de până acum arată că asistenții medicali din oncologie se confruntă cu o amploare considerabilă a factorilor de stres, a solicitărilor și a provocărilor de zi cu zi. Aceste provocări și factori de stres pot fi, cel puțin parțial, atribuite percepției că unii dintre clienții tratați pentru cancer au boli terminale și pot muri în curând. Prin urmare, centrele de oncologie ar trebui să depună mai multe eforturi pentru a gestiona consecințele psihosociale ale mediului de lucru în încercarea de a păstra asistenții medicali și de a le îmbunătăți calitatea vieții profesionale, precum și bunăstarea generală.

Pe măsură ce ratele de cancer și numărul de cazuri cresc, epuizarea profesională supune profesioniștii din domeniul sănătății în oncologie unei presiuni tot mai mari. Suferința psihologică în profesia de asistent medical devine din ce în ce mai mult subiect al unor studii de evaluare a amplorii fenomenului. Aceste studii privind factorii predispozanți și consecințele suferinței psihologice relevă factori intra individuali nefavorabili, precum și factori de mediu care influențează sănătatea mintală și calitatea vieții asistenților medicali.

Consecințele care pun în pericol sănătatea, cum ar fi epuizarea, apar mai frecvent în rândul asistenților medicali din oncologie decât în rândul asistenților medicali din alte domenii medicale.

Într-o meta-analiză, prevalența epuizării emoționale ridicate și a depersonalizării în rândul asistenților medicali din oncologie a fost de 30 % și, respectiv, 15 %, iar gradul scăzut de realizare personală a fost de 35 %, fiind astfel mai mare decât prevalența epuizării ridicate de 11 % în rândul asistenților medicali din întreaga lume din toate domeniile medicale.

Semnele și simptomele burnout se împart în 3 categorii: fizice, emoționale și comportamentale.

Mai jos sunt câteva exemple pe care le puteți experimenta sau observa la colegii dvs.

Semne și simptome fizice: anxietate; modificări ale apetitului (lipsă sau exces de mâncare); dificultăți de somn; epuizare; boli frecvente; dureri de cap, dureri musculare, dureri de stomac.

Semne și simptome emoționale: nemulțumire față de carieră; dispoziție critică sau cinică; detașare; sentimente de neajutorare sau disperare; lipsă de motivație.

Semne și simptome comportamentale: declararea frecventă a bolii; frustrare sau lipsă de toleranță; izolare și retragere; judecăți greșite sau erori de medicație; abuz de substanțe (de exemplu, alcool, droguri, alimente).

Erica Zeplin-Pratt, director al centrelor academice și al parteneriatelor cu medicii la EMD Serono, SUA, consideră că abordarea epuizării profesionale va necesita o mai mare conștientizare și empatie pentru oncologi – atât în cadrul sistemului de sănătate, cât și în rândul pacienților pe care îi deservesc. „Trebuie să schimbăm cultura în ceea ce privește epuizarea profesională și să începem să pledăm pentru profesioniștii din domeniul sănătății, mai degrabă decât să îi tratăm ca pe o resursă„, avertizează dna Zeplin-Pratt.

Pentru asistenții medicali din domeniul oncologiei, oboseala provocată de compasiune (compassion fatigue), epuizarea (burn-out-ul) și satisfacția provocată de compasiune (compassion satisfaction) sunt consecințe psihosociale frecvente ale mediului de lucru din domeniul oncologiei. Studierea acestor fenomene ajută la înțelegerea modului în care asistenții medicali se simt și se comportă atunci când acordă îngrijiri oncologice. În plus, urmărirea naturii evolutive a acestor trei concepte poate contribui la detectarea timpurie a suferințelor personale și profesionale ale asistenților medicali, oferind în același timp remedii vindecătoare trupurilor și sufletelor lor în dificultate.

Un studiu recent a analizat oboseala compasiunii, epuizarea și satisfacția compasiunii în rândul unui eșantion de 100 de asistenți medicali din oncologie care lucrează într-un centru specializat de îngrijire a cancerului din Iordania. Participanții au completat autotestul pentru oboseala compasiunii dezvoltat de Figely și un sondaj demografic.

Oboseala compasiunii este o consecință psihosocială legată de muncă care poate apărea ca urmare a expunerii la un nivel cumulativ de traumă și este indusă emoțional de lucrul cu cei care au fost traumatizați. O altă consecință negativă legată de muncă este epuizarea profesională (burnout). Aceasta poate apărea singură sau în combinație cu oboseala compasiunii și este un proces cumulativ marcat de epuizarea emoțională asociată cu stresul legat de volumul de muncă. Un concept diferit, deși înrudit, este satisfacția compasiunii, care este sentimentul plăcut derivat din faptul de a da o mână de ajutor altora care trec prin situații traumatice ale vieții.

Asistenții din acest studiu din Iordania au raportat un nivel scăzut de satisfacție a compasiunii, un risc moderat de epuizare și un risc extrem de ridicat de oboseală a compasiunii. Rezultatele au evidențiat o relație negativă semnificativă între satisfacția compasiunii și numărul de persoane aflate în întreținere per asistentă. În plus, corelația dintre satisfacția față de compasiune și numărul de ore dormite de asistenți a fost pozitivă. Doar două componente ale conceptului de odihnă și petrecere a timpului liber au prezentat semnificație statistică atunci când au fost corelate cu conceptul de satisfacție a compasiunii. O relație negativă semnificativă a fost observată între satisfacția compasiunii și oboseala compasiunii, în timp ce o relație pozitivă puternică a fost observată între oboseala compasiunii și epuizare.

Rezultate similare au fost raportate de un studiu făcut în Germania care a examinat două dimensiuni ale burnout-ului într-un eșantion german destul de mic de asistenți medicali din oncologie. În primul rând, acesta arată o prevalență mai mare în rândul asistenților medicali oncologici decât în alte discipline medicale. Factorii de stres suplimentari asociați cu boala coronavirus 2019 (COVID-19), cum ar fi distanțarea socială, ar fi putut influența rezultatele acestui studiu, deoarece sprijinul social este o resursă esențială pentru a face față stresului legat de muncă. Sunt necesare studii longitudinale sau de cohortă și urmăriri ale studiilor de prevalență deja efectuate pentru a verifica această eventualitate cauzală. Ca un ultim punct, acest studiu este legat de designul său transversal și nu permite inferențe temporale sau cauzale. Sunt necesare investigații suplimentare cu măsurători consecutive pentru a obține o înțelegere mai detaliată a burnout-ului în rândul asistenților medicali oncologici.

În special pentru asistenții din oncologie, intervențiile de promovare a auto-eficacității față de moarte, a atitudinii față de moarte și a atitudinilor față de sensul și scopul vieții ar trebui integrate în pachetul de măsuri de formare postuniversitară, deoarece acestea sunt corelate cu epuizarea.

Cu toate acestea, până în prezent a fost acordată puțină atenție dezangajării. Datorită similitudinii conceptuale cu oboseala de compasiune, care descrie o prevalență la fel de ridicată pentru epuizarea asistenților medicali din oncologie, măsurile de formare ar trebui să includă, de asemenea, promovarea reglării emoțiilor și a satisfacției compasiunii. Studiile inițiale au arătat deja că măsurile preventive, care au fost eficiente în prevenirea epuizării, contribuie, de asemenea, la reducerea oboselii de compasiune și poate la reducerea dezangajării.

Managerii și colegii asistenților medicali ar trebui să fie atenți la semnele de dezangajare atunci când lucrează cu personalul oncologic în vârstă de peste 50 de ani și să ofere intervenții precum contacte scurte sau supraveghere. În plus față de factorii personali, factorii organizaționali ar trebui, de asemenea, luați în considerare, în special în tratamentul burnout-ului în Europa.

Măsuri adecvate pot fi oferite la nivelul organizării muncii, de exemplu prin programe flexibile, oferirea de poziții cu nivel de conducere și oportunități de carieră. Este necesar mai mult sprijin pentru a atenua factorii potențiali de stres pentru asistenții medicali din oncologie în cadrul sistemului de sănătate. Pentru a asigura îngrijiri de înaltă calitate și siguranța pacienților, asistenților medicali oncologi ar trebui să li se ofere servicii preventive de sănătate mintală mai târziu în carieră.

Este important de remarcat faptul că studiile derulate până în prezent pe tema epuizării asistenților medicali din oncologie au relevat o constatare interesantă – s-a constatat o dezangajare mai mare în rândul asistenților care nu au fost implicați în îngrijirea paliativă și confirmă observația conform căreia unitățile de îngrijire paliativă au semnificativ mai puțină epuizare emoțională și depersonalizare, astfel încât cercetătorii au ajuns la concluzia că sensul și scopul în viață și atitudinea față de moarte sunt factori de protecție. În consecință, măsurile de formare, supraveghere și educație care sunt adecvate pentru îngrijirea paliativă ar trebui să fie oferite și personalului oncologic.

Acest lucru este în concordanță cu rezultatele unui studiu din 2015 publicat în Journal of Managerial Psychology. Acest studiu a constatat că angajații care se simt conectați cu munca și rolul lor sunt mult mai puțin predispuși la epuizare.

Sunt experți care sugerează că recuperarea începe cu claritatea: deconectați-vă, reflectați și realiniați-vă comportamentul cu valorile dumneavoastră. Fără acest pas, chiar și succesul poate părea gol. Dar atunci când alinierea revine, la fel se întâmplă și cu sentimentul de direcție. Nu mai gestionați doar sarcinile și începeți din nou să acționați cu un scop, ceea ce ajută la atenuarea epuizării, care este de obicei agravată de un decalaj între ceea ce faceți și ceea ce credeți.

O analiză recentă a cercetărilor privind pauzele de lucru, realizată de Zhanna Lyubykh de la Universitatea Simon Fraser din SUA și colegii săi, a concluzionat că a sta în aer liber este o modalitate mai bună de reîncărcare. Un studiu realizat de Makayla Cordoza, acum de la Vanderbilt University School of Nursing din SUA și co-autorii săi asupra asistenților medicali a constatat că pauzele în grădina spitalului reduc riscul de epuizare mai mult decât rămânerea în interior.

În plus, pentru a îngriji cu succes pacienții, asistenții medicali din oncologie trebuie să își dezvolte reziliența.

Asociația Americană de Psihologie a sugerat câțiva factori care îi pot ajuta în creșterea și susținerea rezilienței lor:

Menținerea unor relații bune, pozitive;
Acceptarea faptului că există circumstanțe care nu pot fi controlate;
Menținerea optimismului și a unei perspective pline de speranță pentru viitor;
Păstrarea unei perspective pe termen lung.

Asistența medicală necesită în mod absolut reziliență. Păstrarea forței și încrederii în corp, minte și spirit se poate reflecta pozitiv asupra asistenților medicali și le poate crește productivitatea, relațiile de muncă și nivelul de energie.

Prin practicarea unora dintre obiceiurile de mai sus și prin creșterea inteligenței emoționale, asistenții medicali își pot dezvolta reziliența și pot prospera atât în viața profesională, cât și în cea personală.

Mirela Mustață, redactor executiv

Surse de documentare:

Burn-out-ul profesioniștilor din oncologie

Timp aproximativ de lectură: 12 minute

Arhive

Recomandări

Link-uri utile