Studii recente arată cauze potențiale ale incidenței crescute a obezității și cancerelor la copii, tineri și adulți tineri

Timp aproximativ de lectură: 12 minute

Incidența crescută a cancerului cu debut precoce, așa cum se numește diagnosticul pentru persoanele cu vârsta de până în 49 de ani, a fost documentată pentru mai multe tipuri de cancer, inclusiv cele de sân, intestin, plămâni, ovare și pancreas. Comparativ cu americanii născuți în jurul anului 1950, proiecțiile sugerează că cei născuți în jurul anului 1990 sunt de două ori mai predispuși să dezvolte cancer de colon până la vârsta de 50 de ani și de patru ori mai predispuși să dezvolte cancer rectal. Tipare similare au fost raportate în cel puțin alte 27 de țări.

Cauzele și mecanismele precise sunt greu de stabilit, însă se desfășoară din ce în ce mai multe studii observaționale care încearcă să aducă o înțelegere mai bună a fenomenului.

Din fericire, noile metode genomice (acestea sunt metode de analiză a structurii, funcției, evoluției și interacțiunilor genelor și includ, de exemplu, testarea genetică, ingineria genetică și analiza datelor genomice pentru a înțelege mai bine baza genetică a bolilor) permit oamenilor de știință să identifice ceea ce se numește semnături mutaționale, modificări distinctive induse în genomul unei celule de anumite influențe externe. Tutunul, de exemplu, are anumite semnături mutaționale, la fel și radiațiile ultraviolete.

Dacă aceeași mutație, produsă în același mod, apare la un număr suficient de persoane cu cancer cu debut precoce, se poate afirma că a fost găsit un potențial “vinovat”, o potențială cauză. O lucrare publicată în revista Nature în aprilie 2025 sugerează tocmai o astfel de descoperire – că expunerea la o bacterie intestinală comună în copilăria timpurie poate contribui la apariția prematură a cancerului colo-rectal, a cărui incidență a crescut rapid la nivel mondial.

Echipa internațională de cercetători, condusă de oameni de știință de la Universitatea din California, San Diego, Statele Unite ale Americii, a analizat genomul a 981 de tumori de cancer colo-rectal ale unor pacienți din 11 țări. Una dintre cele mai frecvente semnături mutaționale pe care le-au găsit, în special la pacienții tineri, a fost cea a colibactinei, o toxină eliberată de o serie de bacterii, inclusiv o tulpină răspândită de Escherichia coli. Aceasta a fost prezentă în mai mult de 50 % din tumorile pacienților sub 40 de ani, dar în mai puțin de 20 % din cele ale pacienților de peste 60 de ani.

Secvențierea mutațiilor a scos la iveală și că leziunile provocate de colibactină au apărut în stadiile foarte timpurii ale dezvoltării tumorii, precum și în gena specifică a cărei afectare declanșează cancerul colo-rectal. Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că aceste mutații apar de obicei în primii zece ani de la naștere. Când cercetătorii au continuat să analizeze eșantioane de materii fecale colectate de la copii din aproximativ 20 de țări în cadrul unui studiu anterior, au descoperit că cei din țările cu rate mai ridicate de apariție timpurie a cancerului erau mai susceptibili de a purta tulpina colibactină de E. coli. Rămâne neclar mecanismul specific, deși unii cercetători suspectează deja că ratele în creștere ale utilizării antibioticelor și ale nașterilor prin cezariană pot perturba suficient microbiomul copiilor pentru a permite acestei tulpini de E. coli să prolifereze.

Transformarea unei singure mutații cancerigene în cancer durează ani sau decenii. De obicei, acest proces începe la vârsta mijlocie, când mutațiile de tot felul încep să se acumuleze. Dar mutațiile colibactinice timpurii urmează un scenariu diferit. „Dacă dezvolți prima mutație a unei mutații generatoare de cancer la vârsta de cinci ani, avansezi cu 20-30 de ani apariția cancerului colorectal„, spune Dr. Ludmil Alexandrov de la Universitatea din California San Diego, unul dintre autorii studiului. Alberto Bardelli de la Universitatea din Torino, Italia, care nu a fost implicat în studiu, spune că efectul asupra riscului de cancer al unei persoane este similar unei predispoziții genetice ereditare pentru această boală.

S-ar putea ca deocamdată să fie prea puține rezultate concludente pentru afirma că colibactina este cauza creșterii semnificative a cancerului colo-rectal cu debut precoce. Cercetătorii au descoperit și alte două semnături mutaționale care afectau genele legate de cancer și care erau, de asemenea, mai răspândite la pacienții tineri. În timp ce 50% dintre aceștia aveau semnătura colibactinei, 70-80% aveau o combinație a celor trei semnături mutaționale. Pentru a stabili impactul fiecăreia dintre cele trei semnături mutaționale, va fi nevoie de noi studii.

În plus, deoarece aproximativ o treime dintre adulții sănătoși sunt purtători de E. coli care produc colibactină, iar dintre aceștia, doar o mică parte ajunge să dezvolte cancer colo-rectal, semnele de întrebare sunt mai multe decât doar cele legate de rolul celor trei semnături mutaționale în apariția cancerului. Un studiu pe animale publicat în martie în Nature Microbiology a arătat că aceste bacterii producătoare de colibactină prosperau la șoarecii hrăniți cu o dietă săracă în carbohidrați și fibre solubile. Șoarecii aceștia, cu o dietă săracă în carbohidrați și fibre, prezentau, de asemenea, mai multe leziuni provocate de colibactină la ADN-ul celulelor colonului decât șoarecii hrăniți cu alte diete. Lipsa fibrelor, care hrănesc diverse bacterii intestinale benefice, pare să fi slăbit bariera protectoare a colonului, expunând celulele colonului la impactul advers al colibactinei.

Un alt studiu, realizat de un grup de cercetători condus de Shuji Ogino de la Universitatea Harvard, Statele Unite ale Americii, și publicat în 2022, a indicat aceeași direcție: într-o cohortă de profesioniști din domeniul sănătății urmăriți de-a lungul timpului, aderența mai strânsă la o dietă de tip occidental (bogată în carne roșie și prelucrată, zahăr și cereale rafinate și săracă în fibre) a fost asociată cu tumori colo-rectale care conțineau cantități mai mari de E. coli producătoare de colibactină. Este posibil să fie implicați și alți factori. O serie de grupuri de cercetare investighează în paralel rolul microplasticelor în slăbirea barierei de protecție a colonului.

Identificarea unui mecanism de apariție a cancerului cu debut precoce va ajuta, de asemenea, la găsirea unui potențial tratament. Sunt explorate mai multe direcții, cele principale fiind medicamentele care inhibă efectele E. coli, probioticele care ajută bacteriile benefice din intestin să învingă E. coli și micro-organismele care realizează fagia bacteriilor periculoase. Aceste cercetări, deși promițătoare, au fost efectuate până în prezent doar pe culturi celulare sau pe animale de laborator.

Înțelegerea riscurilor și beneficiilor tratamentului, în special la copii, va necesita, de asemenea, timp. În acest scop, echipa doctorului Alexandrov analizează acum probe de scaun de la copiii din aproximativ 20 de țări pentru a afla cât de des bacteria induce mutațiile îngrijorătoare la cei care o poartă. De asemenea, în următorii cinci ani, echipa speră să dezvolte teste capabile să identifice mutațiile induse de colibactină în scaun. Teoretic, medicii ar putea apoi identifica persoanele care ar trebui să fie monitorizate atent și să fie supuse unei intervenții terapeutice timpurii conform abordărilor existente.

În timp ce antiobioticele se află pe lista potențialelor cauze suspecte ale cancerului colo-rectal cu debut precoce, care afectează din ce în ce mai multe persoane tinere, antibioticele se află și pe lista potențialilor vinovați de obezitatea infantilă, a cărei prevalență este, de asemenea, în creștere într-un mod alarmant în ultimele decenii. De exemplu, rata actuală a obezității la copii și adolescenți în Statele Unite arată o rată ridicată, apropiindu-se de 20 %, conform datelor recente ale Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor. Situația este similară în Europa. Raportul COSI (Childhood Obesity Surveillance Initiative) al Organizației Mondiale a Sănătății – Regiunea Europa, publicat la sfârșitul anului 2022, arată că, în general, 29% dintre copiii cu vârste cuprinse între 7 și 9 ani din țările participante erau supraponderali, inclusiv obezi.

Experții sunt de acord că identificarea cauzelor modificabile ale obezității la copii este foarte importantă, deoarece obezitatea în copilărie duce la afecțiuni acute și cronice multisistemice mai târziu în viață, inclusiv la mortalitate timpurie. Expunerea la antibiotice în primii 2 ani de viață a fost asociată în mod semnificativ cu o creștere a indicelui de masă corporală (IMC) la vârsta de 2 și 12 ani, conform datelor unui studiu realizat pe mai mult de 33 000 de copii din Finlanda.

Antibioticele sunt adesea prescrise copiilor mici și cercetările anterioare sugeraseră o asociere între expunerea timpurie la antibiotice și creșterea în greutate și obezitatea la copii, a declarat Sofia Ainonen, MD, de la Universitatea din Oulu, Finlanda, într-o prezentare a studiului în cadrul Adunării Societăților Academice Pediatrice din 2025.

Aionen și colegii săi au efectuat un studiu bazat pe registre cu 33.095 de copii care s-au născut pe cale vaginală în Finlanda. Expunerea la antibiotice a fost împărțită în patru perioade de timp: 1 an înainte de sarcină, în timpul sarcinii, în perioada perinatală și în primii 2 ani de viață.

În populația studiată, 39% dintre mame au fost expuse la antibiotice cu 1 an înainte de începerea sarcinii, 27% au fost expuse în timpul sarcinii, 21% dintre copii au fost expuși în perioada prenatală, iar 68% dintre copii au fost expuși în primii 2 ani de viață.

Rezultatele primare au fost scorul IMC pentru vârstă la vârsta de 2 ani și incidența cumulativă a supraponderalității și obezității la vârsta de 12 ani. Într-o analiză de regresie, numai copiii cu expunere la antibiotice în primii 2 ani de viață au fost legați de un IMC mai mare comparativ cu copiii fără expunere la antibiotice. În plus, copiii expuși la antibiotice în primii 2 ani de viață aveau cu 9% mai multe șanse să fie supraponderali și cu 20% mai multe șanse să fie obezi comparativ cu cei care nu au fost expuși la antibiotice în aceeași perioadă de timp. Asocierea dintre expunerea la antibiotice în primii 2 ani și riscul crescut de supraponderalitate sau obezitate a persistat la vârsta de 12 ani.

Principala limitare a studiului a fost designul retrospectiv, care împiedică concluziile privind cauzalitatea, a declarat Dr. Ainonen, cercetătoarea principală a studiului finlandez, pentru revista Medscape Medical News. De asemenea, ea a mai declarat că echipa de cercetători a fost surprinsă „de faptul că expunerea în special la antibiotice în primii 2 ani de viață părea să aibă cea mai puternică asociere cu excesul de greutate și obezitatea în copilărie, indiferent de expunerea la alte antibiotice la începutul vieții, în special expunerea perinatală la antibiotice.”

Motivul pentru care numai expunerea la antibiotice în primii ani a avut un efect asupra obezității rămâne o întrebare deschisă, a declarat Ainonen, Dr. în medicină de la Universitatea din Oulu, Finlanda, care a condus studiul. „Efectele de stimulare a creșterii ale antibioticelor au fost raportate și încă nu sunt bine înțelese„, a spus ea. „Există, de asemenea, o posibilitate ca această asociere să nu fie singura cauză, dar ea nu a fost măsurată. Este vorba despre faptul că copiii din familii în medii legate de obezitate pot fi mai susceptibili de a primi antibiotice„. Ea a adăugat, de asemenea, că „Antibioticele modifică flora sistemului gastro-intestinal care poate afecta metabolismul; cu toate acestea, există multe, multe variabile asociate cu obezitatea la copii, astfel încât, până când există date suplimentare pentru sprijin, este necesară prudență în interpretarea rezultatelor.”

Aceleași concluzii generale ca în studiul finlandez au fost documentate și la sfârșitul unui studiu desfășurat recent în Italia, un studiu retrospectiv de cohortă pediatrică populațională italiană a copiilor născuți între 2004 și 2018, utilizând baza de date Pedianet. Copiii trebuiau să se fi născut la termen, cu greutate normală și fără boli genetice sau anomalii congenitale. Cercetătorii au evaluat momentul primei prescripții de antibiotice de la naștere până la 6, 12 și 24 de luni de viață și relația doză-răspuns prin intermediul numărului de rețete care prescriau antibiotice înregistrate în primul an de viață (niciuna, 1, 2 și ≥3 rețete). Obezitatea a fost definită ca un scor IMC >3 pentru copiii cu vârsta ≤5 ani și >2 pentru copiii cu vârsta >5 ani, utilizând referințele Organizației Mondiale a Sănătății.

Dintre cei 121 540 de copii identificați, 54 698 au primit cel puțin un antibiotic în primul an de viață și 26 990 au fost clasificați ca obezi în timpul urmăririi. Riscul de obezitate a rămas similar în diferite perioade de prescriere a antibioticelor la 6 luni, 1 an și 2 ani. Concluzia a fost: creșterea numărului de expuneri la antibiotice crește semnificativ riscul de obezitate. Analiza individuală specifică vârstei a arătat că începerea antibioterapiei foarte devreme (între 0 și 5 luni) a avut cel mai mare impact asupra obezității infantile în raport cu ceea ce s-a observat în rândul celor cărora li s-au prescris antibiotice pentru prima dată după a cincea lună de viață. Aceste rezultate au fost similare în cadrul subgrupurilor și al analizelor de sensibilitate și susțin asocierea dintre expunerea timpurie la antibiotice și un risc crescut de obezitate infantilă.

Există o nevoie stringentă de mai multe cercetări privind creșterea ratelor obezității infantile, mai ales că există multiple previziuni că următoarea generație de copii va fi probabil mai grasă și mai puțin în formă decât generația actuală. În lipsa unor măsuri imediate, se preconizează că aproximativ o treime (746 de milioane) din copiii și adolescenții lumii vor fi supraponderali sau obezi până în 2050, dintre care aproximativ jumătate (360 de milioane) vor fi obezi.

Întreruperea acestui trend grav este urgentă pentru a evita povara actuală și anticipată a complicațiilor socio-medicale specifice obezității. Următorii 5 ani (2025-30) sunt deosebit de importanți în abordarea acestei adevărate epidemii. Dacă nu se iau măsuri înainte de 2030, o creștere bruscă a prevalenței în țările cu venituri mici și medii va precipita urgențele de sănătate publică într-un context demografico – economic deosebit – populație cu rată mare de creștere demografică și resurse economice limitate ca, de exemplu, în Africa.

Un imperativ imediat la nivelul fiecărei țări este supravegherea națională a obezității la copii și adolescenți, deoarece aceasta va permite prioritizarea investițiilor guvernamentale și a răspunsurilor sistemului de sănătate, în special a celor care abordează factorii generatori sistemici ai supraponderalității și obezității. Experții înțeleg din ce în ce mai bine că, în general, fără a fi însoțite de acțiuni politice colective, strategiile izolate de schimbare a comportamentului, bazate pe stilul de viață și orientate individual, nu produc schimbări semnificative sau durabile, cu excepția cazului în care sunt intensive, cu un număr mare de ore de contact – un obstacol pentru majoritatea familiilor și a sistemelor de sănătate, chiar și în țările cu venituri ridicate.

În schimb, guvernele, mai degrabă decât indivizii, sunt cele care trebuie să abordeze factorii determinanți ai obezității la nivel populațional, cum ar fi, de exemplu, supra administrarea de antibiotice la copiii mici sau marketingul din partea industriei alimentare pentru băuturile îndulcite. Din ce în ce mai multe analize arată că în multe țări din întreaga lume încep să apară strategii de succes la nivelul populației, cu acțiuni multidimensionale care vizează strategii atât în sectorul public, cât și în cel privat, adaptate contextelor locale, care se dovedesc eficace în încetinirea trendului îngrijorător de creștere a ratelor de obezitate la copii.

Mirela Mustață, redactor executiv

Surse de documentare:

Studii recente arată cauze potențiale ale incidenței crescute a obezității și cancerelor la copii, tineri și adulți tineri

Timp aproximativ de lectură: 12 minute

Arhive

Recomandări

Link-uri utile