14 iunie, Ziua internațională a donatorilor de sânge

Timp aproximativ de lectură: 3 minute

Pe 14 iunie Organizația Mondială a Sănătății (OMS) îi celebrează pe cei care, în fiecare an, fac peste 118 milioane de acte de donare de sânge la nivel global.

Dintre acestea, 40 % sunt acțiuni de donare de sânge care au loc în țările cu venituri mari, unde trăiește 16 % din populația lumii.

Un singur act de donare poate salva până la trei vieți. Majoritatea vieților salvate prin donarea de sânge se regăsesc în țările bogate. Iar acest lucru nu se întâmplă doar datorită unei asistențe medicale mai bune, ci și fiindcă există o diferență semnificativă în ceea ce privește rata de donare și, prin aceasta, de acces la sânge, între țările cu venituri mari și cele cu venituri mici.

Astfel, rata medie de donare de sânge în țările cu venituri mari este de 31,5 donări la 1 000 de persoane comparativ cu 16,4 donări la 1000 de persoane în țările cu venituri medii superioare, 6,6 donări la 1000 de persoane în țările cu venituri medii inferioare și 5,0 donări la 1000 de persoane în țările cu venituri mici.

Un alt fapt interesant este că rata donării de sânge în țările bogate din Orientul Mijlociu este de două până la trei ori mai mică decât cea din țările europene la fel de bogate.

De asemenea, europenii sunt mai buni donatori de sânge decât latino-americanii.

În țările în care practica donării voluntare de sânge este nepopulară, cea mai mare parte a rezervei de sânge provine de obicei de la donatori plătiți sau de la rudele celor care au nevoie de transfuzii.

În schimb, majoritatea țărilor cu cele mai ridicate rate de donare de sânge se numără printre cele în care toți donatorii o fac gratuit, pentru a ajuta străinii.

Sângele recoltat în anticoagulant poate fi depozitat și transfuzat unui pacient în stare nemodificată. Aceasta este cunoscută sub denumirea de transfuzie de „sânge integral”.

Cu toate acestea, sângele poate fi utilizat mai eficient dacă este transformat în componente, cum ar fi concentrate de globule roșii, concentrate de trombocite, plasmă și crioprecipitat, deoarece, în acest fel, poate satisface nevoile mai multor pacienți.

În acest context, este important de notat că capacitatea de a furniza pacienților diferitele componente sanguine de care au nevoie este încă limitată în țările cu venituri mici: 38% din sângele colectat în țările cu venituri mici este separat în componente, 75% în țările cu venituri medii mici, 96% în țările cu venituri medii spre mari și 96% în țările cu venituri mari.

Plasma, principala componentă a sângelui, este un ingredient esențial pentru o serie de medicamente, de la tratamente pentru hemofilie la vaccinuri antirabice și antitetanos. În prezent, nu mai există suficientă plasmă la nivel global. Serviciile de sănătate din întreaga lume se confruntă cu penurii de medicamente derivate din plasmă cel puțin din 2018.

Pandemia de Covid-19 a înrăutățit situația. De aceea, mulți experți susțin că cel mai bun mod de a satisface cererea este ca mai multe țări să legalizeze plata pentru plasmă, deoarece, în multe locuri, cererea depășește în mod clar ceea ce oferă donatorii neplătiți. Un argument cheie adus în discuție de acești experți este că 80% din oferta globală de plasmă provine din doar cinci țări, care plătesc pentru ea: în principal America, dar și Austria, Republica Cehă, Germania și Ungaria. În 2024, America a câștigat 37 de miliarde de dolari din exporturile de produse din sânge, mai mult decât din cărbune sau aur.

De asemenea, cercetările efectuate pentru serviciul de sănătate din Canada sugerează că recoltarea de plasmă de la donatori plătiți costă mai puțin de jumătate din costul recoltării de la donatori neplătiți. Acest lucru se datorează faptului că donatorii plătiți donează mai mult și mai des.

Deși, desigur, ar putea fi efectuate mai multe cercetări în acest domeniu, ce se știe până acum este că donările frecvente de plasmă par sigure pentru donator, deoarece plasma, care este în principal apă, este înlocuită rapid de organism.

Este, de asemenea, important de remarcat faptul că această abordare a plății pentru colectarea de plasmă are criticii săi. Aceasta, spun criticii, îi încurajează pe cei care știu că sunt bolnavi să doneze oricum, punând beneficiarii în pericol. Cu toate acestea, există puține dovezi că plasma care este plătită este mai susceptibilă de a transmite boli decât plasma provenită din surse neplătite deoarece în ambele situații există controale de sănătate înainte de recoltarea plasmei, care îi exclud pe cei care nu se simt bine și, în esență, asigură că ceea ce este recoltat este sigur. O dovadă în acest sens este că, deși plasma plătită domină aprovizionarea globală, în trei decenii nu a existat niciun caz confirmat de îmbolnăvire a unui pacient din cauza unui medicament fabricat din plasmă donată.

Prin urmare, deși toți experții sunt de acord că, în mod ideal, toți cei care pot dona sânge ar trebui să ia în considerare donarea voluntară, neplătită, în mod regulat, astfel încât toate țările să dispună de rezerve de sânge adecvate și fiabile, există o tabără tot mai numeroasă de experți care susține că soluționarea durabilă a problemei lipsei de sânge și de produse derivate constă în utilizarea donațiilor plătite pe o scară mai largă, într-un număr tot mai mare de țări.

Accesul la sânge și produse din sânge sigure este esențial pentru asigurarea unui acces universal echitabil la servicii de sănătate și o componentă cheie a sistemelor de sănătate eficiente. Ca urmare, OMS încurajează guvernele și partenerii acestora să investească în programe naționale puternice pentru a asigura accesul universal la transfuzii sanguine sigure și mulțumește tuturor donatorilor de sânge pentru contribuțiile lor neprețuite la aducerea speranței pentru cei bolnavi și la salvarea de vieți.

Mirela Mustață, redactor executiv

Surse de documentare:

14 iunie, Ziua internațională a donatorilor de sânge

Timp aproximativ de lectură: 3 minute

Arhive

Recomandări

Link-uri utile