Cu toate că hipertensiunea indusă de consumul de sare este considerată, în general, ca fiind una dintre cauzele bolilor de inimă, este demonstrat și că un aport prea scăzut de sare este asociat cu creșterea mortalității din cauze cardiovasculare.
Un studiu din 2011 publicat în Journal of American Medical Association indică faptul că zonele în care consumul de sare este mai scăzut sunt și cele cu incidență mai ridicată a accidentelor vasculare cerebrale, atacurilor de cord și deceselor asociate.
Fig. 1* – Estimarea relației dintre excreția urinară de sodiu la 24 h și rata de risc compozit – decese din cause cardio-vasculare, accidente vasculare cerebrale, infarct miocardic și spitalizare din cauze de insuficiență cardiacă congestivă
Există deci o asociere între excreția scăzută de sodiu și decesele din cauze cardiovasculare sau spitalizarea pentru insuficiență cardiacă.
Studiile indică că cele mai mici riscuri de deces se înregistrează la o excreție de sodiu între 4 și 5,99 grame pe zi (fig 1).
Un alt studiu din 2011 a confirmat această observație că excreția scăzută de sare a fost asociată cu o rată mai mare a mortalității din cauze cardio-vasculare. În plus, rezultatele studiului au arătat că incidența hipertensiunii arteriale nu poate fi prognozată pe baza nivelului general al excreției de sare. De asemenea, multe studii arată că dietele alimentare sărace în sare contribuie la creșterea nivelului de hormoni și lipide din sânge. Astfel, un studiu din 2012 publicat în American Journal of Hypertension a arătat că cei care adoptă o asemenea dietă dezvoltă niveluri crescute de renină, colesterol și trigliceride în plasmă. Autorii studiului au tras concluzia că scăderea foarte mică a tensiunii arteriale adusă de un consum scăzut de sare este mai mult decât compensată de consecințele negative aduse de creșterea nivelului de trigliceride, de exemplu. Aceasta face ca, atunci când sunt luate în calcul toate efectele, rezultatul să fie negativ, pe ansamblu, în ceea ce privește starea de sănătate a organismului.
Recomandarea de a restricționa consumul de sare a fost îmbrățișată de medici și autoritățile de sănătate publică din întreaga lume, în anii 1970, când cercetătorul Lewis Dahl a prezentat rezultatele cercetării lui pe șoareci de laborator, arătând că sarea poate cauza hipertensiune. În plus, el a coroborat aceste rezultate cu date statistice deja existente care arătau că populațiile care consumau o cantitate mai mare de sare tindeau să aibă un nivel mai mare al tensiunii arteriale.
Mai mult, studii recente asociază aceste diete sărace în sare cu evoluții negative în cazul diabetului de tip 2, din cauza accelerării complicațiilor cardio-vasculare. Un alt studiu, efectuat în 2010 la Harvard, arată că un consum scăzut de sare poate chiar contribui la apariția mai rapidă a rezistenței la insulină, precursorul diabetului de tip 2. Ca urmare a acestor studii, tot mai mulți specialiști în diabetologie pun sub semnul întrebării recomandarea unui consum scăzut de sare în cazul pacienților cu diabet de tip 2.
Cazurile severe de hiponatremie pot avea manifestări extrem de severe, precum edemul cerebral sau edemul pulmonar non-cardiogenic, complicații care pot duce la deces. Ca urmare, este foarte important ca atleții angajați în sporturi de intensitate mare sau de lungă durată (cum ar fi un maraton, de exemplu) să se asigure că își refac nivelul de sare necesar după pierderile suferite prin transpirație.Restricționarea consumului de sare poate fi o problemă și pentru atleți, în special cei care practică sporturi de anduranță. Studii recente arată că acești atleți ajung în mod frecvent la niveluri scăzute de sare în sânge (hiponatremie). Astfel, la Maratonul de la Boston din 2002, circa 13% din cei aproape 500 de alergători au avut hiponatremie, în timp ce la alte evenimente sportive de asemenea anvergură s-a ajuns chiar și până la o rată a hiponatremiei de 29%.
O altă categorie a populației pentru care restricții ale consumului de sare pot fi extrem de periculoase este populația în vârstă. S-a observat că persoanele în vârstă care suferă de hiponatremie prezintă un risc crescut de a cădea și suferi de fracturi de șold, precum și de a înregistra o scădere a abilităților cognitive. Din păcate, un procent destul de ridicat de persoane în vârstă prezintă hiponatremie, mai ales cei cu suferințe acute. Ca urmare, și pentru această categorie de populație restricțiile de sare pot duce la importante consecințe negative.
Dahl – 2005 – corelația dintre consumul zilnic de sare și prevalența hipertensiunii în diferite zone geografice și pentru populații diferite |
Pe de altă parte, din ce în ce mai multe studii din ultimii ani arată că doveziile științifice ale corelației dintre consumul de sare și tensiunea arterială sunt mai degrabă limitate și că o asemenea corelație, dacă există, este nesemnificativă. Astfel, într-un articol publicat în 1998 în revista Science, cercetătorul Gary Taubes a subliniat că dovezile științifice care arătau consecințele negative ale restricționării majore a consumului de sare au fost umbrite de atenția disproporționată acordată de opinia publică consecințelor ei pozitive. Dacă în 1998 un studiu important dedicat consumului de sare nu a putut confirma corelația lineară dintre consumul de sare și tensiunea arterială, începând cu 2012 au început să apară tot mai multe studii care au demonstrat științific consecințele negative ale restricțiilor consumului de sare.
Dincolo de aceste controverse, este important de știut că pentru majoritatea dintre noi există o plajă de consum sănătos de sare, majoritatea specialistilor căzând de acord ca această plajă este de 1.5-3 lingurițe de ceai pe zi. Și, deloc suprinzător, majoritatea populației la nivel mondial consumă în medie echivalentul a 1.5-3 lingurițe de sare pe zi.
De asemenea, o altă recomandare cu care vasta majoritate a specialiștilor este de acord este că pentru anumite condiții medicale cronice, ca de exemplu bolile de rinichi, beneficiile restricționării consumului de sare depășesc cu mult potențialele efecte negative. Un consum crescut de sare accelerează deteriorarea funcției rinichilor în cazul pacienților cu boli cronice de rinichi, crește excreția de proteină din urină în cazul celor cu proteinurie și crește edemul în cazul insuficienței renale sau hepatice. Mai mult, în cazul unui consum excesiv de sare, probabilitatea de a suferi de atacuri de cord sau hipertensiune arterială crește în timp față de cei cu un consum moderat.
Din fericire, moderația reprezintă și în acest caz cheia dilemei legată de nivelul adecvat de consum de sare – există o cale de mijoc care ne permite să ne bucurăm de beneficiile aduse de sare în viața noastră, de la bucuria gustului dat de sarea în bucate, la beneficiile de sănătate precum reglarea presiunii sanguine sau îmbunătățirea transmisiei nervoase și a contracției musculare.
Totul cu măsură, după cum spuneau grecii antici!
Articol realizat de Mirela Mustață, Redactor E-Asistent, Specialist în comunicare și relații publice, PhD.
Surse de documentare:
INTERNATIONAL HEALTH NEWS, William R. Ware, PhD – Editor, numarul 272, noiembrie 2016 – http://www.yourhealthbase.com/ihn272.pdf
*https://chriskresser.com/shaking-up-the-salt-myth-the-dangers-of-salt-restriction/
https://hypertension.gumc.georgetown.edu/patientcare/dietarysaltrestriction
