Managementul riscului în îngrijirea pacientului Interviu cu doamna Claudia Dobre, As. Med., director de îngrijiri la Spitalul Universitar de Urgență București și membră a grupului de autori ai lucrării cu aceeași temă din cadrul Conferinței OAMGMAMR București 2017

claudiadobre1Ce v-a determinat să faceți această cercetare? Cum a început totul?

R. În cadrul proiectului demarat de OAMGMAMR – filiala București am avut plăcerea de a întâlni doi specialiști din Marea Britanie, Joy Notter și Una Lyon. A fost o deosebită bucurie să le cunosc pe cele două doamne care și-au oferit întreaga disponibilitate de a ne povesti și împărtăși  din experiența lor, explicându-ne cum își desfășoară activitatea asistentele medicale în Marea Britanie, cum au reușit să implementeze cercetarea în nursing și cum au ajuns să abordeze o gândire reflectivă asupra propriei activități, reușind astfel să găsească cele mai bune dovezi bazate pe experiența practică și, în același timp, să participe la îmbunătățirea continuă a actului medical.

La început mi s-a părut uimitor tot ce ne povesteau. Ulterior, am găsit o similitudine între experiența prezentată de cei doi experți și principiile de bază din managementul calității, mai exact standardul ISO 9001:2008, standard la a cărei implementare în cadrul spitalului participasem .

Tot dumnealor ne-au prezentat o serie de instrumente de evaluare a pacientului elaborate pentru mai multe probleme de îngrijire. Din seria de instrumente prezentate, am selectat două, cele pe care le-am considerat cele mai potrivite cazuisticii medicale întâlnite în secțiile din spitalul unde lucrăm.

După o consultare cu asistenții şefi, am decis că scala Waterlow și scala de evaluare a riscului de cădere sunt instrumente care ne-ar putea ajuta pentru a standardiza modul de determinare a gradului de dependență a pacientului și pentru a identifica nevoia lui de îngrijire cât mai corect.

Această cercetare a pornit și din dorința de a demonstra științific că asistenții medicali din Spitalul Universitar de Urgență București își îngrijesc bine pacienții.

Care au fost aspectele din legislația națională și internațională la care v-ați uitat sau cu care ați corelat cercetarea?

R. La  începutul anului 2016 am început să utilizăm cele două instrumente în cadrul protocolului de îngrijire a pacientului elaborat la nivelul spitalului. În tot acest timp, cerințele legale privind managementul calității au devenit treptat din ce în ce mai imperioase, ANMCS cerându-ne să identificăm riscurile din activitate, să stabilim indicatori de evaluare a calității actului medical specifici anumitor protocoale de îngrijire şi să efectuăm audit clinic pe protocoalele de îngrijire. De asemenea, Ordinul 400/2015, în prezent reactualizat cu Ordinul 200/2016 privind controlul intern managerial, impune stabilirea unui algoritm de identificare și tratare a riscului, în timp ce noua revizie a standardului ISO 9001/2015 introduce şi noțiunea de monitorizare a riscului pe procedură. Astfel am constatat că, utilizând aceste instrumente, putem avea o identificare de risc standardizată, iar pacienții cu nevoi speciale pot fi identificați mult mai ușor de către toți asistenții medicali.

Pentru stabilirea unui algoritm standard de identificare a riscului am consultat prevederile standardului de calitate ISO 31000:2010 și SR EN 31010: 2011- Managementul riscului. Tehnici de evaluare a riscurilor, standarde care ne oferă linii directoare pentru identificarea riscurilor.

De asemenea și OMS 872/2016 – privind aprobarea standardelor de acreditare a spitalelor –  impune cerințe privind identificarea riscurilor și consemnarea acestora într-un registru al riscului, cu estimarea clasei de risc și cu adoptarea unor acțiuni preventive care să reducă impactul și probabilitatea de producere a riscului.

În ce a constat evaluarea pacienților realizată în Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti?

R. Evaluarea pacientului s-a realizat în maximum 6 ore de la admisia în secție, prin aplicarea scalei Waterlow, instrument prin care se stabilește riscul unui pacient de a dezvolta o leziune de decubit. În cadrul analizei au fost evaluați mai mulți parametri, precum: vârsta pacientului, sex, greutate, înălțime, ICM (indicele de masă corporală), gradul de continență, tipul de piele, existența anumitor tratamente (chimioterapie, antinflamatorii, etc), statusul postchirurgical, prezența anumitor deficite (insuficiența de organ), deficiențe motorii sau senzoriale, etc. Pentru toți acești itemi se alocă un punctaj, care, în final, este totalizat, rezultând un scor care indică nivelul de risc al pacientului pentru apariția unei leziuni de decubit (risc mic, mediu sau mare).

Care au fost principalele concluzii ale cercetării?

R. În primul rând, am realizat că utilizarea unui instrument de evaluare ne ajută la formarea unei  baze importante de date pentru cercetarea în nursing. Ne ajută să obținem cele mai bune dovezi bazate pe practica medicală.

Utilizarea unui instrument de evaluare reprezintă punctul important de plecare în elaborarea planului de îngrijiri, document care aparține în exclusivitate asistentului medical și care, la acest moment, practic nu este foarte bine conturat.

Prin folosirea acestui instrument și a cercetării, activitatea asistentului este mai bine documentată şi argumentată, dând un plus de valoare profesiei.

Un alt punct important atins ca urmare a acestei evaluări este că ne ajută să conştientizăm mai bine riscurile la care este expus pacientul. Cu alte cuvinte, utilizarea instrumentului de evaluare ne ajută să identificăm mai bine şi să documentăm riscurile pentru pacient și astfel, în mod direct, ne ajută să aplicăm corect şi fundamentat acţiunile de îngrijire.

Mai mult, prin utilizarea scalelor de determinare a riscului se asigură o standardizare a practicilor de îngrijire, dar și a procesului de identificare a riscului.

Nu în ultimul rând, utilizarea unor astfel de instrumente ne este de mare ajutor pentru a îndeplini cerințele legale privind controlul calității și anume identificare de riscuri, audit clinic, plan de îngrijiri şi monitorizare indicatori pe protocoale de îngrijire.

Utilizarea instrumentelor de evaluare ne ajută și la creşterea calităţiiserviciilor medicale deci,  implicit, la scăderea costurilor și a duratei de spitalizare.

De ce este importantă această cercetare? La ce folosește ea?

R. Această lucrare reprezintă un exemplu simplu de cercetare care poate fi condusă de un asistent medical, cercetare care poate să ne furnizeze cele mai bune dovezi pentru felul în care au fost acordate îngrijirile medicale și poate să depisteze domeniile de îmbunătățire a unei activități medicale.

 

Cum spuneam şi mai devreme, acest tip de cercetare ne furnizează date importante despre activitatea asistentului medical și reprezintă un important punct de plecare în îmbunătățirea actului medical.

 

Prin această prezentare din cadrul conferinței am vrut să aduc colegilor mei informaţii privind abordarea temei referitoare la managementul riscului din două puncte de vedere: atât din punct de vedere  practic, cât și din punct de vedere teoretic.

Câte asistente medicale au fost implicate în cercetarea din Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti și care a fost rolul fiecăreia?

R. Practic în cadrul acestei cercetări au fost implicate toate asistentele medicale din secția de Neurologie 1. Aici toți pacienţii sunt evaluați la momentul internării.

Centralizarea datelor a fost efectuată împreună cu doamnele asistente Burlac Getuța, Rață Virginia și Teniță Ioana. Practic a fost o muncă de echipă în care fiecare membru a avut un rol deosebit de important.

Mulţumesc, pe această cale, întregului colectiv din secția de Neurologie care s-a implicat în acestă activitate care, am convingerea, ne ajută pe toți.

Ce efecte practice are această cercetare? De exemplu, ce veți schimba în practica dumneavoastră?

În primul rând, această cerecetare ne-a adus date importante referitoare la activitatea asistentului medical și am putut verifica dacă protocolul de îngrijire a leziunilor de decubit funcționează sau necesită îmbunătățiri. Prin utilizarea acestor instrumente am constatat că este mult mai ușor să identifici într-un mod standardizat nevoile de îngrijire pe care le are pacientul  și să aplici în cel mai scurt timp măsurile necesare.

Utilizarea instrumentului de evaluare ne ajută să conturăm planul de îngrijire și să stabilim mai ușor obiectivele privind acordarea îngrijirilor.

În general, de ce credeți că este importantă evaluarea riscului pentru activitatea din spital?

R. Evaluarea riscului este importantă în orice tip de activitate, nu doar în spital. Fără o evaluare de risc există mari șanse ca ceea ce ne-am propus (obiectivul stabilit) să nu poată fi îndeplinit.

În spital această activitate este foarte importantă, deoarece pacientul este vizat de o serie de riscuri care pot afecta în mod direct siguranța lui și, implicit, calitatea actului medical.

Scopul principal al lucrării a fost de a veni în sprijinul asistenţilor medicali, pentru a-i ajuta să înţeleagă cât mai bine importanţa procesului de identificare a riscului în activitatea lor, dar şi modul de tratare a celor identificate, astfel încât fie să le înlăturăm, fie să le aducem la un nivel acceptabil, pentru a nu produce daune pacientului.

Cum apreciați lucrările conferinței OAMMR București de anul acesta?

R. Lucrările prezentate în cadrul conferinței au fost deosebit de interesante, dar cel mai important lucru este că toate au avut la bază o cercetare.

Se poate remarca, de la an la an, o evoluție pozitivă în modul de abordare a temelor și în elaborarea lucrărilor. Vreau să îi felicit pe toți colegii mei care au avut lucrări în această conferință, pentru modul de abordare și pentru faptul că au reușit să respecte principiile de bază ale unei lucrări de cercetare.

Este foarte important să abordăm un stil de gândire analitic, reflectiv, pentru a analiza mai bine ce facem bine, ce trebuie schimbat,  pentru a putea facilita procesul de îmbunătățire continuă și pentru a obține dovezi cu care să susținem bunele practici.

 

A consemnat Mirela Mustață, Redactor E-Asistent

Share This Post