Interviul psihosocial pentru adolescenți: Instrument de identificare a depresiei și anxietății- două probleme majore la adolescenți

Cauzele majore de mortalitate și morbiditate la adolescenți sunt accidentele, inclusiv cele rutiere, cel puțin jumătate dintre acestea fiind legate de consumul de droguri sau alcool. Alte cauze de morbiditate includ sarcinile neplanificate, infecțiile cu transmitere sexuală, disfuncțiile alimentare și cele emoționale. Acestea sunt situații care pot să nu fie evidente în cadrul unui interviu standard pe care-l realizează medicul, în baza modelelor cunoscute de acesta.

Pentru profesioniștii din sistemul de sănătate care lucrează cu adolescenții, în acest caz, ar putea fi util să preia și să folosească un instrument psihosocial dezvoltat de specialiștii în domeniu din SUA. Mai exact, este vorba despre un model de organizare a informației psihosociale rafinat de Dr. Eric Cohen (Spitalul de Pediatrie din Los Angeles), ale cărui baze au fost puse de Dr. Harvey Berman din Seattle, încă din 1972.

interviudepresieModelul structurează întrebările din interviul realizat de medic cu adolescentul astfel încât să faciliteze comunicarea și să creeze un climat de simpatie, încredere, confidențialitate, mediu bazat pe respect în care tânărul să simtă că poate primi servicii de sănătate adecvate. Abordarea este cunoscută sub acronimul HEADSS – Home, Education/Employment, peer group Activities, Drugs, Sexuality and Suicide/ depression (Acasă, Educație, Activități cu cei de aceeași vârstă, Droguri, Sexualitate și Suicid / depresie).

La momentul actual interviul de evaluare HEADSS se folosește în SUA atât în serviciile de consultații de sănătate acordate adolescenților, cât și în unitățile de îngrijire pentru adolescenți, și este folosit ca instrument de pregătire pentru studenții din primii ani de facultate la universitățile de medicină și farmacie americane.

 

Elementele care constituie fundamentele pregătirii interviului sunt următoarele:

  1. Limitarea prezenței adulților: părinții, membrii familiei sau alți adulți pot fi prezenți la interviul HEADSS pe care medicul îl are cu un adolecent doar dacă acesta din urmă își dă în mod explicit acordul sau cere acest lucru.
  2. Garantarea confidențialității: niciun adolescent nu va răspunde sincer la întrebările medicului dacă acesta nu-i dă asigurări chiar de la începutul interviului și nu-l convinge că tot ce se discută va fi confidențial.
  3. Confruntarea cu sistemul de convingeri al lucrătorului medical: fiecare medic are un set clar de convingeri bazate pe cunoștințe, experiențe și un nivel de toleranță în gestionarea situațiilor particulare. Lucătorul medical care lucrează cu adolecenții poate fi în situația de a-și vedea testate aceste convingeri. Dacă, de exemplu, medicul are o dilemă provocată de propriile convingeri care sunt ”testate” în situația unui adolescent care are nevoie de consiliere pentru o sarcină nedorită, soluția este să roage un coleg să se ocupe de caz sau să refere cazul către serviciile de consiliere adecvate.
  4. Gestionarea presupozițiilor: în funcție de sistemul individual de convingeri, premizele de la care pornește orice lucrător medical sunt: tinerii locuiesc în familii formate din doi părinți, toți tinerii merg la școală și se înțeleg cu colegii și alți tineri de vârsta lor, toți tinerii sunt heterosexuali. Este extrem de important ca medicul să nu facă presupuneri și să nu dea sentințe, ci să pună întrebări într-un mod care demonstrează respect și grijă.

 

Începutul interviului

interviudepresie1Introducerea este esențială și presupune o corectă poziționare și raportare față de adolescent. Pentru aceasta, chiar dacă părinții sunt de față, medicul se va adresa și se va prezenta prima dată către adolescent. După aceasta îl va ruga pe adolescent să-i prezinte pe părinții săi. În felul acesta, adolescentul primește un mesaj clar că medicul este interesat de discuția cu el și nu de cea cu părinții.

Imediat după aceea, medicul îi va întreba și pe părinți, dar și pe adolecent, care este înțelegerea lor asupra confidențialității în sănătate.

După ce a ascultat aceste răspunsuri, medicul va face completări și va preciza care este opinia sa cu privire la respectarea confidențialității, adaptată la situația respectivă.

 

I. Trecând la interviul propriu-zis, prima secțiune se referă la domiciliul și familia adolescentului. Întrebările din această zonă vor explora informațiile despre părinți, locuință și condițiile de locuire și relațiile din familie. Întrebările vor fi exploratorii și pot cuprinde întrebări precum:

  1. Cine locuiește cu tine? Unde locuiești? De cât timp? Acasă ai camera ta?
  2. Câți frați ai și ce vârste au? Au probleme de sănătate? De ce gen?
  3. Cu ce se ocupă părinții tăi? Au probleme de sănătate? Ce probleme au?
  4. Care sunt regulile acasă?
  5. Cum te înțelegi cu părinții? Dar cu frații? Care sunt temele pe care apar dezacorduri, în familia ta? Cum se rezolvă, de obicei, acestea?
  6. Care sunt lucrurile pe care ai vrea să le schimbi la familia ta?

În această parte de discuție, partea cea mai grea pentru medic este să întrebe dacă părinții adolescentului au probleme cu alcoolul sau drogurile. O abordare care ar putea funcționa este următoarea: „în munca mea cu adolescenții am întâlnit tineri care nu se înțelegeau cu părinții și aveau certuri cu ei. Unii dintre ei mi-au spus că aceasta se întâmpla pentru că părinții lor consumau alcool sau droguri. La tine se întâmplă ceva de genul acesta?”

 

II. În a doua secțiune medicul pune întrebări despre educație sau muncă. Pe această zonă, interviul va explora informațiile despre situația școlară, eventualele dificultăți, dacă copilul muncește deja și cât. Aici medicul pune întrebări precum:

  1. La ce școală mergi? În ce clasă ești? Ai schimbat recent școala?
  2. Care sunt lucrurile cele mai bune și cele mai rele care se întâmplă la școală? Care sunt subiectele tale favorite? Dar cele care-ți plac mai puțin?
  3. Câte ore îți faci temele zilnic?
  4. Cât ai lipsit de la școală în ultimul an? Ai repetat vreodată anul?
  5. Ce vrei să faci după terminarea școlii? Ce planuri de viitor ai?
  6. Câte ore lucrezi în acest moment? Dar în trecut, cât ai lucrat? Unde?
  7. Cum te împaci cu profesorii sau șefii? Dar cu colegii de vârsta ta?
  8. Ai fost vreodată agresat verbal, emoțional sau fizic de un coleg?

 

III. Cea de-a treia secțiune este dedicată activităților adolescentului. În cadrul ei medicul explorează dacă adolescentul are activități în afara școlii, ce face în timpul liber și cum se distrează cu prietenii. Pentru a afla aceste lucruri va pune întrebări precum:

  1. Prietenii tăi au aceeași vârstă cu tine? Ce fac ei (merg la școală, lucrează etc.)?
  2. Ai prieteni  și fete și băieți sau te înțelegi mai bine doar cu fetele/ băieții?
  3. Ai un prieten sau o prietenă bună? Ai mulți prieteni?
  4. Ce faci în timpul liber? Îl petreci cu familia? Cam cât timp? Ce gen de activități faceți?
  5. Te vezi cu prietenii în week end sau în alte ocazii?
  6. Mergi la petrecerile lor?
  7. Ce hobbyuri ai?
  8. Faci sport sau exerciții fizice în mod regulat?
  9. Ai vreo afiliere religioasă? Mergi la biserică?
  10. Cât timp petreci uitându-te la televizor? La ce emisiuni te uiți?
  11. Care e muzica favorită?
  12. Când mergi cu mașina, cât de frecvent îți pui centura de siguranță?
  13. Ai avut vreodată probleme cu poliția? Faci parte dintr-un grup?

 

IV. Cea de-a secțiune este dedicată subiectului – droguri. Este zona în cadrul căreia medicul va explora eventualele comportamente riscante. Pentru că este un subiect delicat, despre care adolescenții nu discută cu ușurință, este bine ca medicul să exploreze comportamentul la nivelul cercului de prieteni mai întâi, ca de exemplu:

  1. Când ieși cu prietenii sau la petreceri, cei din grupul tău beau sau fumează? Tu o faci? Cât de mult și cât de des?
  2. Vreunul dintre membrii familiei tale beau, fumează sau consumă droguri? Dacă da, reprezintă acest lucru o problemă pentru tine? Ce crezi despre asta?
  3. Vreunul dintre prietenii tăi sau tu ați încercat să luați droguri? Ce anume? Ai folosit pentru asta ace?
  4. Iei droguri în mod regulat? Cât de mult și cât de des?
  5. Tu sau prietenii tăi ați condus vreodată după ce ați băut?
  6. Ai fost vreodată implicat într-un accident de mașină sau alte probleme cu legea care au fost legate de consum de alcool sau droguri?
  7. Cum faci rost de bani pentru țigări, alcool sau droguri?

 

Breakup Of A Couple And A Sad Man In The BackgroundV. Următoarea secțiune este dedicată subiectului sexualitate. În această zonă, medicul va explora următoarele:

  1. Ai avut vreodată o relație? Când? Cum a fost? Cât a durat?
  2. Ai făcut sex? A fost o experiență bună? Ești comfortabilă cu activitatea ta sexuală? Câți parteneri ai avut?
  3. Ai folosit contraceptive? Ce tip și cât de des (10, 50 sau 70% din timp)?
  4. Ai fost vreodată însărcinată sau ai avortat?
  5. Ai avut vreodată vreun disconfort de care ești îngrijorată? Ai făcut vreodată investigații pentru boli cu transmitere sexuală? Ce știi despre bolile cu transmitere sexuală și prevenție?
  6. Ai vreo îngrijorare legată de hepatite sau SIDA?
  7. Ai avut vreo experiență în ultimii ani când cineva ți-a făcut ceva care te-a făcut să te simți inconfortabil sau nerespectată?
  8. Dacă cineva te abuzează, cu cine ai vorbi despre asta? Cum crezi că ai reacționa?
  9. Pentru fete : când ai avut prima menstră, ultima și cum sunt ciclurile. Ce știi despre auto-examinarea sânilor?
  10. Pentru băieți : Ce știi despre auto-examinarea testiculelor?

 

VI. Ultima secțiune se referă la explorarea elementelor corelate cu anxietatea sau depresia, precursorul direct al sinuciderilor. Cei mai importanți indicatori ai tendințelor suicidale au fost determinați de istoria psihologiei ca fiind: 1/ probleme severe în familie; 2/ schimbări în performanțele școlare; 3/ schimbări în modelele legate de prieteni; 4/ preocupări legate de moarte; 5/ comportamente rebele sau cu risc asupra sănătății precum droguri sau alcool.  Tot în această zonă de risc s-ar putea include un istoric familial de probleme psihologice sau suicid, ori de abuz de substanțe.

Medicul mai poate explora alte două zone și anume:

  1. Obiceiurile legate de somn. Adolescenții care au probleme de anxietate sau depresie au dificultăți în a adormi. De obicei, durează mai mult de 30 de minute să adoarmă, sau chiar mai mult de o oră. De obicei, la adolescenți, problemele de somn nu sunt neobișnuite, dar dacă ele apar de mai mult de două ori pe lună, sunt îngrijorătoare. Iar subiectul poate fi cu ușurință abordat.
  2. Obiceiurile alimentare. Dietele la modă, dietele drastice, anorexia sau bulimia, obezitatea și excesul de mâncare sunt indicatorii unor probleme psihologice semnificative. A pune întrebări adolescentului despre cum se percepe, dacă se vede prea slab sau prea gras, dacă crede că are o alimentație prea bogată etc., poate ajuta la identificarea unor obiceiuri alimentare nesănătoase și chiar dezechilibre alimentare.

interviudepresie3La fel ca introducerea, finalul interviului trebuie să aparțină adolescentului.

Primul lucru pe care-l poate face medicul este să propună un final inedit, ca de exemplu să-i ceară tânărului să concluzioneze întreaga lui viață printr-un cuvânt sau să indice care este ”prognoza meteo a vieții lui” (de exemplu, mai degrabă senină, cu câțiva nori, înnorată și ploi în averse etc.).

Al doilea ar fi să-i ceară să spună ce vede când se uită în oglindă. Dacă adolescentul răspunde că este ”plictisit”, acesta este un semn de depresie.

O altă întrebare de finalizare a discuției este – cine este persoana, un adult, la care apelează în cazul în care apare o problemă în viața lor și dacă au încredere în această persoană. Este momentul în care medicul  trebuie să-și ofere ajutorul și să-l asigure pe adolescent că și el îl poate sprijini dacă are probleme sau întrebări legate de sănătate.

Tot acum este momentul în care medicul îl încurajează pe adolescent să-și exprime orice alte îngrijorări și-i cere feedback cu privire la modul în care a decurs discuția. În plus, îi va spune că, dacă a uitat să spună ceva în timpul interviului, este binevenit să sune sau să revină la o nouă programare.

În cazul adolescenților care prezintă factori de risc, medicul trebuie să-și exprime îngrijorarea și să-l întrebe pe adolescent dacă este dispus să afle mai multe despre cum poate gestiona problemele. Cei mai mulți adolescenți nu recunosc riscul unui stil de viață nesănătos, pentru că ei văd acele comportamente mai degrabă ca soluții și nu ca probleme. Provocarea pentru medic este să-l convingă pe adolescent că un anumit comportament reprezintă o problemă și să-l sprijine să găsească strategii de gestionare a ei.

Dacă lucrurile stau bine, medicul trebuie să recunoască acest lucru.

Iar dacă există informații pe care medicul le poate da pe diferite subiecte, în special cele legate de promovarea sănătății în domeniul sexualității și folosirii substanțelor, este important să facă acest lucru și să ofere materiale educaționale pe orice temă de interes pentru adolescent.

 

Traducere şi adaptare de Mirela Mustață – Redactor executiv E-asistent

 

HEADSS – un interviu psihosocial pentru adolescenți  https://www.medschool.lsuhsc.edu/medical_education/undergraduate/spm/SPM_100/documents/HEADSS_000.pdf (inclusiv sursa foto 1)

Sursa foto 2 – https://www.nytimes.com/2007/04/24/health/24teen.html

Sursa foto 3 – https://www.artdeseduire.com/relation/psychologue-sumonter-rupture

Sursa foto 4- https://www.cabinet-psy-paris.fr/josiane-guedj/

Share This Post