Pentru foarte multe dintre statele lumii, luna noiembrie a însemnat confruntarea cu unul dintre cele mai puternice valuri ale pandemiei COVID-19.  Din păcate, România ocupă o poziție de top printre țările cele mai puternic afectate de cel de-al cincilea val.

Declarațiile care au urmat celei de-a noua reuniuni a Comitetului de Urgență privind pandemia de coronavirus constituit în temeiul Regulamentului Internațional de Sănătate (2005), care a avut loc în 22 octombrie 2021, confirmă și ele gravitatea situației și nevoia menținerii unor intervenții concertate, la nivel global.

Pandemia de COVID-19 reprezintă încă un eveniment extraordinar care continuă să afecteze negativ sănătatea populației din întreaga lume, prezintă un risc de răspândire internațională și necesită un răspuns internațional coordonat. Ca atare, Comitetul de Urgență a convenit că pandemia de COVID-19 rămâne o urgență de sănătate publică de interes internațional.

Deși s-au înregistrat progrese prin adoptarea în multe regiuni a vaccinurilor și terapiilor COVID-19, analiza situației actuale și modelele de prognoză indică faptul că pandemia este departe de a fi încheiată. Aceasta cere ca toate țările să continue să utilizeze întreaga gamă de instrumente disponibile, inclusiv măsurile de protecție individuală, vaccinare, diagnosticare, terapie și comunicare eficiente pentru a controla pandemia și a atenua impactul negativ asupra sănătății, precum și asupra contextelor socio-economice și educaționale din fiecare țară.

În același timp, s-a convenit cât de importantă este continuarea cercetărilor cu privire la aspecte privind vaccinurilor de generație nouă, diagnostice și terapii pentru controlul pe termen lung al pandemiei sau echipamentul de protecție cel mai eficient. În plus, este nevoie de cercetare pentru a înțelege impactul atribuibil protecției individuale și colective în contextul pandemiei în curs, sau aspecte legate de variantele virusului, dar și imunitatea prin infecție naturală și imunitatea derivată din vaccin, pentru a putea modela cât mai bine măsurile și intervențiile viitoare.

Toate acestea indică nevoia unui efort care trebuie continuat și susținut de autorități, populațieși de profesioniștii din sănătate. În multe cazuri, pentru personalul medical implicat direct în gestionarea pandemiei, mai ales a celor care îngrijesc cazurile grave din spitale, aceasta semnifică noi solicitări care vin pe fondul stresului neîncetat devenit deja parte a crizei de sănătate la nivel național și nu numai.

Mărturiile medicilor și asistenților care lucrează direct cu pacienții bolnavi de COVID și studiile pe această temă fac referiri la episoade de anxietate, gânduri depresive, sentimente de oboseală cronică sau deznădejde din ce în ce mai adâncă.

Iată de ce, pentru că este încă mult de făcut până vom putea spune că pandemia face parte din trecut, va trebui să găsim mecanisme de sprijin pentru colegii noștri care să-i ajute să gestioneze acest stres, care să-i ajute să reziste.

Preocupați de întrebarea cât va mai dura pandemia, cât timp vom mai trăi în stres, în acest număr al revistei vă propunem să aflați Ce ne poate rezerva viitorul în legătură cu coronavirusul, pornind de la o serie de principii biologice de bază. Acest articol ne arată, printre altele, căevoluția virală este un joc cu prelungiri, pe care doar știința ne poate ajuta să-l înțelegem. Principala concluzie desprinsă din ceea ce știm din experiența pandemiilor de până acum și a celor 2 ani pe care i-am trăit este că, odată cu COVID 19, a început o întreagă eră, nu o criză care se va estompa în curând.

Pentru că foarte multe persoane au trecut deja prin boală, iar unii suferă efectele pe termen lung ale acesteia, vă propunem și un subiect despre Impactul neurocognitiv al „Covidului de lung”. De aici aflăm, de exemplu, că un studiu internațional asupra persoanelor cu COVID de lungă durată a documentat 203 simptome diferite în 10 sisteme ale corpului. Peste 88% dintre cele 3.762 de persoane implicate în studiu care au completat sondajul online au raportat probleme de memorie și disfuncții cognitive. Ele s-au demonstrat a fi cele mai persistente simptome raportate de acest grup, indiferent de categoria de vârstă. Două treimi (65%) au raportat că au avut simptome timp de 6 luni. Disfuncția cognitivă a fost unul dintre primele trei simptome cele mai debilitante, alături de oboseală și dificultățile de respirație. Ceața cerebrală este cel mai frecvent simptom descris de persoanele cu disfuncție cognitivă în urma bolii COVID-19.

Deși iarna trecută nu am înregistrat acest fenomen, în anul acesta apar din ce în ce mai multe dovezi care sugerează că virusurile gripei sezoniere și SARS-COV-2 pot coexista și că impactul lor se poate combina. Mulți specialiști cred că infecția cu gripa A îi face pe oameni mai sensibili la SARS-COV-2. De asemenea, aceștia se tem și că circulația mai largă a altor virusuri respiratorii ar putea duce la apariția unor variante mai periculoase de SARS-COV-2. Iată de ce vă propunem un articol cu tema: Pe măsură ce lumea se redeschide, vom asista, oare, la reapariția în forță a gripei sezoniere?, pentru a înțelege mai bine la ce să ne așteptăm.

Pentru că lecțiile învățate de alții ne pot ajuta să depășim mai ușor obstacolele dificile, vă recomand articolul Secretul ratelor mari de vaccinare: cum au reușit multe țări din Asia să depășească la nivel național o rată a vaccinării de 70% ?

 Când a apărut varianta Delta, în ciuda faptului că țările asiatice au fost în mare parte izolate, virusul a reușit să pătrundă. Și când a făcut-o, s-a răspândit rapid. În timpul verii, Coreea de Sud s-a confruntat cu cel mai grav val de infecții; spitalele din Indonezia au rămas fără oxigen și fără paturi; iar în Thailanda, lucrătorii din domeniul sănătății au fost nevoiți să refuze pacienții. Odată cu creșterea numărului de cazuri, țările asiatice și-au schimbat rapid abordarea în materie de vaccinare, iar acum, multe dintre cele rămase în urmă inițial au avansat spectaculos, aducând speranțele unei reveniri la normalitate. Astfel, Coreea și Japonia au devansat Statele Unite în ceea ce privește numărul de doze de vaccin administrate la 100 de persoane – o realizare care părea de neconceput în primăvară. Dar vestea cu adevărat bună abia acum vine: în Coreea de Sud, doar aproximativ 0,6% dintre persoanele complet vaccinate care au contractat Covid au avut boli grave și aproximativ 0,1% au murit, potrivit datelor colectate de Agenția Coreeană de Control și Prevenire a Bolilor din mai până în august.  În Japonia, cazurile grave au scăzut la jumătate în septembrie, la puțin peste 1.000 pe zi. Spitalizările s-au prăbușit de la un maxim de puțin peste 230.000 la sfârșitul lunii august la aproximativ 31.000 la sfârșitul lunii septembrie.

Nu în ultimul rând, o atenție deosebită acordăm datei de 14 noiembrie 2021, când celebrăm Ziua Mondială a Diabetului, motiv pentru care revista noastră găzduiește un articol instructiv cu câteva informații pe acest subiect pe care oricine ar trebui să le știe. 

Printre recomandările editoriale găsiți: 1. Ghid complet împotriva diabetului; 2. De la simptom la diagnostic în practica medicului de familie și 3. Psihoterapiile cognitive și comportamentale în tulburările de personalitate. Aplicații practice și noi direcții.

În numele echipei editoriale, vă doresc o lectură plăcută.

Doina Carmen Mazilu, Președinte OAMGMAMR – filiala București