Ce știm despre sistemul limfatic

Timp aproximativ de lectură: 8 minute

La începutul secolului 17, sistemul limfatic a fost descris pentru prima dată de Gasparo Aselli, care a descoperit „vene lăptoase” în mezenterul câinilor „bine hrăniți” (nota bene – mezenterul este un organ care conectează toate organele digestive din abdomen, legând o mare parte din intestine de peretele abdominal posterior, menținând organele în poziție atunci când o persoană stă în picioare).

De atunci, s-au descoperit până azi foarte multe lucruri despre sistemul limfatic, și s-a ajuns la concluzia că este o rețea complexă formată din vase limfatice, ganglioni limfatici, splină, timus, plasturii lui Peyer și amigdale, cu rol important în răspunsul imun.

Sistemul limfatic funcționează interdependent de sistemul cardiovascular și servește drept sistem vascular secundar în corpul vertebratelor.

Spre deosebire de sistemul cardiovascular, sistemul limfatic este o rețea de tranzit unidirecțională, deschisă, care începe în dermă cu vasele limfatice inițiale, care sunt capilare limfatice cu capăt orb, cu dimensiuni aproximativ echivalente cu cele ale capilarelor sanguine, dar mult mai puține în număr.

Sistemul limfatic este o rețea de vase, noduri și canale care traversează aproape toate țesuturile corporale.  Acesta permite circulația unui lichid numit limfă prin organism într-un mod similar cu sângele, ce se deplasează prin organele și țesuturile noastre pentru a le curăța, colectează deșeurile și substanțele nedorite din afara fluxului sanguin, apoi le drenează prin sistemul limfatic.

Atunci când sistemul imunitar detectează o infecție, ganglionii limfatici, din care există un total de 500-600 în tot corpul, vor produce globule albe pentru a lupta împotriva materialului străin. Această acumulare de lichid limfatic, bacterii sau celule ale sistemului imunitar poate cauza umflarea ganglionilor limfatici. Uneori, este posibil să îi puteți simți sub brațe sau în zona gâtului sau în zona inghinală. Alteori, ganglionii limfatici se pot umfla deoarece sunt infectați.

Ganglionii limfatici nu sunt singurele țesuturi limfatice din organism. Amigdalele, splina și glandele timus sunt, de asemenea, țesuturi limfatice.

  1. Glanda timus: Glanda timus este un organ limfatic și o glandă endocrină situată în spatele sternului. Secretă hormoni și este vitală pentru producerea, maturarea și diferențierea celulelor imune T.
  2. Amigdalele: Ele produc limfocite și anticorpi. Acestea pot ajuta la protejarea contra  corpurilor străine inhalate și înghițite.
  3. Splina: nu face parte din sistemul limfatic conectat, dar este țesut limfoid. Ea produce globule albe și filtrează sângele pentru a elimina microbii, precum și globulele roșii și trombocitele vechi și deteriorate.

Majoritatea persoanelor care au glandele umflate de o răceală sau o gripă nu trebuie să contacteze un medic. Cu toate acestea, o persoană trebuie să solicite sfatul medicului dacă:

  • ganglionii limfatici rămân umflați pentru mai mult de 2 săptămâni
  • un ganglion limfatic umflat se simte dur sau fixat în loc
  • umflarea însoțește febra, transpirațiile nocturne sau pierderea inexplicabilă în greutate

Ganglionii limfatici umflați pot fi un simptom al numeroase afecțiuni:

  • Febra glandulară: Cunoscută și sub numele de mononucleoză infecțioasă, aceasta este o infecție virală care poate provoca umflături de lungă durată, dureri în gât și oboseală.
  • Amigdalită: Aceasta este mai frecventă la copii decât la adulți. Apare atunci când ganglionii limfatici din spatele gurii se luptă cu o infecție, de obicei virală, dar uneori bacteriană.
  • Faringita: Unii oameni se referă la această infecție ca la „streptococul din gât”. Aceasta rezultă dintr-o infecție bacteriană cu Streptococcus și poate provoca umflarea ganglionilor limfatici.

Sistemul limfatic este și el predispus la tulburări, la fel ca sistemele circulatorii venoase și arteriale.

Defectele de dezvoltare sau funcționale ale sistemului limfatic cauzează limfedemul. Atunci când acest lucru se întâmplă, sistemul limfatic este incapabil să dreneze suficient lichidul limfatic, ceea ce duce la acumularea acestuia. Limfedemul, această umflătură datorată acumulării de limfă, este clasificat ca primar sau secundar.

Limfedemul primar este o afecțiune ereditară în care dezvoltarea sistemului limfatic a fost întreruptă, cauzând absența sau malformația țesuturilor limfatice. Această afecțiune apare adesea imediat după naștere, dar unele afecțiuni pot apărea mai târziu în viață (de exemplu, la pubertate sau la vârsta adultă târzie). Nu există tratamente eficiente pentru limfedemul primar. Tratamentele chirurgicale din trecut s-au dovedit a fi mutilante și nu mai sunt aplicate. Tratamentul actual se axează pe ciorapi de compresie, pompe și articole de îmbrăcăminte constrictive.

Limfedemul secundar este o afecțiune dobândită care implică disfuncția sistemului limfatic și care poate rezulta din mai multe cauze, inclusiv cancer, infecție, traumă sau intervenție chirurgicală. Tratamentul limfedemului secundar depinde de cauză. Operațiile oncologice și alte intervenții chirurgicale pot duce la apariția unui limfedem secundar ca urmare a îndepărtării sau biopsiei ganglionilor limfatici sau a vaselor limfatice. Limfedemul nonchirurgical poate rezulta din tumori maligne, obstrucție în cadrul sistemului limfatic, infecție sau tromboză venoasă profundă. În majoritatea cazurilor de limfedem secundar obstructiv, drenajul se va relua în cazul în care cauza declanșatoare este îndepărtată, deși unele persoane pot fi nevoite să poarte permanent ciorapi compresivi. De asemenea, terapia fizică poate ajuta la ameliorarea limfedemului, atunci când sunt implicate extremitățile. Nu există un remediu absolut pentru limfedem, dar diagnosticarea și gestionarea atentă pot ajuta la minimizarea complicațiilor.

Limfoamele sunt cancere care apar din celulele sistemului limfatic. Există numeroase tipuri de limfom, dar acestea sunt grupate în limfom Hodgkin și limfom non-Hodgkin. Limfoamele apar de obicei din transformarea malignă a unor limfocite specifice din vasele limfatice sau din ganglionii limfatici din tractul gastrointestinal, gât, axilă sau inghinal. Simptomele limfomului pot include transpirații nocturne, febră, oboseală, mâncărime și pierdere în greutate.

Cancerele care provin din afara sistemului limfatic se răspândesc adesea prin vasele limfatice și pot implica ganglionii limfatici regionali care deservesc organele sau țesuturile afectate.

Limfadenita apare atunci când ganglionii limfatici se inflamează sau se măresc. Cauza este, de obicei, o infecție bacteriană adiacentă, dar poate implica și viruși sau ciuperci. De obicei, ganglionii limfatici se măresc și devin sensibili.

Menținerea unui sistem limfatic sănătos îi permite acestuia să elimine și să filtreze celulele străine, cum ar fi celulele canceroase, bacteriile și virușii.

Practic, ne putem susține sănătatea limfatică prin alegerea unui stil de viață care să includă:

  1. Mișcareaaceasta ajută lichidul limfatic să se deplaseze prin sistem.
  2. Exercițiile de respirație profundă – mișcarea mușchiului diafragmei prin respirație profundă ajută, de asemenea, la circulația fluidelor.
  3. Hidratarea – hidratarea cu apă este crucială. Când devenim deshidratați, foarte puține fluide vor curge prin țesuturi și lucrurile pot stagna. Vrem să menținem fluidele curgând prin sistemul nostru pentru a filtra toxinele.

Datorită căii de absorbție paralele și potențial alternative oferite de sistemul limfatic, există un potențial semnificativ pentru noi modalități terapeutice în privința administrării medicației.

În general, medicamentele administrate pe cale orală sau intravenoasă intră mai întâi în circulația sanguină înainte de a fi distribuite în organism, inclusiv în leziunile aferente. Inevitabil, această cale tradițională de administrare face ca medicamentele să se acumuleze rapid în organele și țesuturile normale, ceea ce poate provoca efecte secundare.

Dată fiind această problemă, administrarea limfatică prezintă avantaje evidente. Medicamentele administrate prin sistemul limfatic ar putea fi distribuite mai ușor în sistemul limfatic și mai puțin în circulația sanguină, ceea ce contribuie la consolidarea efectelor terapeutice și la reducerea toxicității sistemice. Această abordare este deosebit de utilă în special pentru bolile limfatice, cum ar fi inflamațiile și metastazele tumorale, în cazul cărora medicamentele administrate intravenos intră rareori în sistemul limfatic.

Terapia limfatică țintită pentru metastazele tumorale poate fi împărțită în terapie țintită pasivă și activă. Diferite sisteme de administrare a medicamentelor de dimensiuni nanometrice, cum ar fi nanoparticulele lipidice solide și nanocapsulele, pot ajunge în poziția țintă printr-un mecanism de direcționare pasivă. Țintirea activă poate fi realizată prin interacțiuni biochimice, cum ar fi afinitatea dintre receptorii de pe celulele tumorale și liganzii lor (moleculă organică, radical sau ion ce poseda electronii necesari pentru formarea unei legături coordonate cu ionii metalici sau alte molecule) sau dintre antigenele de pe celulele tumorale și anticorpii lor respectivi.

Țintirea pasivă se referă la utilizarea caracteristicilor structurale ale sistemului limfatic pentru transportul medicamentelor. Țintirea activă se bazează în principal pe endocitoza mediată de ligand. De exemplu, rezultatele experimentale pe animale au arătat că complexele de nanoparticule CaCO3 -siRNA-VEGF-C ar putea inhiba angiogeneza limfatică, metastaza ganglionilor limfatici regionali și creșterea tumorii primare. Rata metastazelor limfatice tumorale a fost de 70 % în grupul de control dintr-un studiu pe această temă, în timp ce în grupul de testare a fost de numai aproximativ 20 %. 

Penetrarea particulelor este, în general, invers proporțională cu dimensiunea. Particulele mai mici (<100 nm) penetrează mai ușor micro-vasculatura tumorilor cu metastază limfatică, sporind astfel eficiența anti-tumorală. În plus, medicamentele pot fi țintite pasiv la limfom prin acumularea ridicată de purtători nanometrici în timpul metastazelor limfatice. Simultan, suprafețele nanopurtătorilor pot fi modificate pentru direcționarea activă.

Sistemele nanometrice ideale de administrare a medicamentelor cu țintă limfatică ar trebui să îndeplinească următoarele criterii: absorbție ridicată de către sistemul limfatic, eliberarea și acumularea medicamentului în timpul metastazelor și toxicitate scăzută pentru țesuturile normale. În literatura recentă, purtătorii de eliberare a medicamentelor nano care vizează sistemul limfatic includ lipozomi, nanoparticule, polimeri macromoleculari, micelii polimerice (PM), cărbune activat, siliciu și nanoemulsii, printre altele.

Modificarea activă a țintei este un alt obiectiv de cercetare actual, împreună cu căutarea de noi receptori și liganzi legați de metastaza limfatică. Distribuția nanoparticulelor modificate cu LyP-1 în ganglionii limfatici metastatici a fost de opt ori mai mare decât cea a nanoparticulelor nemodificate după injectarea subcutanată la nivelul tălpii la modelul animal care prezintă metastaze limfatice ale cancerului pancreatic.

Un sistem limfatic de administrare a medicamentelor cu o dispoziție fiziologică unică oferă un instrument eficient pentru tratamentul bolilor legate de sistemul limfatic, cum ar fi metastazele tumorale, inflamațiile și bolile infecțioase. Eficiența direcționării limfatice poate fi îmbunătățită prin analizarea diferitelor suporturi, formulări și căi de administrare. Luate împreună, sistemele actuale de administrare a medicamentelor cu țintă limfatică au realizat progrese semnificative în diferite etape, dar au încă unele limitări. De exemplu, rata lor de absorbție limfatică nu este ridicată, iar bio-compatibilitatea unor materiale purtătoare nu este ideală pentru sistemul limfatic, ceea ce poate duce la unele reacții adverse. Cercetările de bază privind mecanismul de direcționare limfatică sunt în curs de desfășurare.

Mai multe propuneri de cercetare ar putea fi elaborate pentru a studia sistemele de administrare a medicamentelor cu țintă limfatică. Acestea se pot concentra pe aspecte precum înțelegerea mai bună a agenților de direcționare activă pentru sistemul limfatic sau leziunile metastatice sau dezvoltarea de materiale noi, în special materiale biodegradabile cu funcție de direcționare activă.

Cercetătorii își pun speranțe importante în dezvoltarea unui sistem de administrare a medicamentelor cu țintă limfatică pentru metastazele tumorale care va fi o abordare promițătoare pentru tratarea tumorilor primare ale sistemului limfatic și a tuturor tipurilor de metastaze limfatice.

Mirela Mustață, Redactor executiv E-asistent

Surse de documentare

  1. https://www.medicalnewstoday.com/articles/303087
  2. https://www.piedmont.org/living-real-change/keeping-your-lymphatic-system-healthy
  3. The mesentery: What is it and its function (medicalnewstoday.com)
  4. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK513247/
  5. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4296090/
  6. Intestinal lymphatic transport for drug delivery – PMC (nih.gov)
  7. Sursa foto: https://www.piedmont.org/living-real-change/keeping-your-lymphatic-system-healthy
Share This Post