Ultimele descoperiri legate de colesterol și impactul lui asupra sănătății cardiovasculare

Timp de lectură: 10 minute

Bolile cardiovasculare reprezintă principala cauză de deces la nivel mondial, ceea ce face ca diagnosticarea și evaluarea riscurilor să constituie o prioritate majoră de sănătate publică. De asemenea, se estimează că o treime din atacurile de cord și o cincime din accidentele vasculare cerebrale sunt datorate colesterolului.

Colesterolul devine o problemă atunci când se acumulează în pereții arterelor, unde provoacă formarea unor structuri numite plăci. Acestea se pot rupe și pot crea cheaguri de sânge care blochează arterele, ducând la atacuri de cord și accidente vasculare cerebrale.

Colesterolul este o substanță biochimică importantă pentru buna funcționare a organismului. Se găsește în membranele celulare și este deosebit de abundent în învelișurile grase care izolează celulele nervoase (25% din colesterolul din organism se găsește în creier). De asemenea, este o moleculă precursoare a unor hormoni precum estrogenul și testosteronul.

Diferitele particule lipoproteice transportă colesterolul între celulele care îl utilizează și ficat, unde este produs. Unele lipoproteine – în special LDL-ul (low-density lipoprotein – lipo-proteină cu densitate mică) – își duc încărcătura la celulele care au nevoie de ea. După ce au depus-o, acestea se întorc la ficat pentru a fi eliminate. Altele, în special HDL-urile (high-density lipoprotein – lipoproteină cu densitate mare), colectează surplusul de colesterol (de exemplu, colesterolul din celulele moarte) și îl transportă înapoi la ficat. Împreună, LDL-urile și HDL-urile reprezintă 80-90% din colesterolul din circulație. Formarea plăcilor are loc atunci când acest sistem se dezechilibrează. Conform teoriei prevalente până acum, prea mult colesterol LDL duce la depunerea acestuia în pereții arteriali mai repede decât îl pot elimina HDL-urile.

Cu toate acestea, în ultimii ani a apărut o nouă imagine, chiar mai complexă, a colesterolului, datorită mai multor direcții de cercetare din ultimele două decenii. Recomandările medicale sunt în prezent rescrise pentru a reflecta mai bine aceste descoperiri care afectează persoanele cu cel mai mare risc de boli de inimă.

Până în prezent, mesajul de sănătate publică era clar: reduceți colesterolul LDL (“colesterolul rău”) prin reducerea consumului de alimente grase, carne roșie și produse lactate și creșteți colesterolul HDL (“colesterolul bun”) prin mai multă mișcare și mai multe fructe și legume. Au existat dovezi solide în favoarea acestei abordări de reducere a riscului de boli cardiovasculare prin scăderea LDL. Statinele și alte medicamente care scad colesterolul LDL reduc rata atacurilor de cord. De asemenea, o variantă genetică purtată de o persoană din 250, care blochează eliminarea LDL de către ficat, este legată de un risc de 20 de ori mai mare de a dezvolta boli de inimă, adesea înainte de vârsta mijlocie.

Cu toate acestea, având în vedere că nivelurile foarte scăzute de LDL sau nivelurile foarte ridicate de HDL au fost asociate recent cu o gamă largă de probleme de sănătate, începe să apară o nouă abordare bazată pe o înțelegere științifică mai nuanțată a particulelor lipoproteice în sine.

Mai întâi de toate, este important de notat că există un întreg ecosistem lipoproteic. Și se pare că mai există lipoproteine cu impact negativ, în plus de LDL. Aproximativ o cincime dintre oameni au o variantă genetică care face ca organismul lor să producă o proteină problematică numită apolipoproteină(a), care se atașează apoi la LDL-urile standard pentru a crea particule noi de lipoproteină(a) sau Lp(a). Persoanele cu niveluri ridicate de astfel de particule sunt de câteva ori mai susceptibile de a dezvolta boli cardiace premature decât cele cu un nivel scăzut sau inexistent al acestora. Îngrijorător este faptul că acești pacienți cu risc ridicat trec adesea cu brio testele standard de colesterol – care nu caută Lp(a).

O altă particulă asemănătoare LDL, de asemenea ne-măsurată în testele medicale standard, se numește colesterol rezidual (remnant-C). Acestea sunt resturi de lipoproteine mari, cum ar fi chilomicronii (care transportă grăsimile din alimente), care și-au livrat încărcătura de alte molecule și, de obicei, transportă de câteva ori mai mult colesterol decât o particulă LDL obișnuită. În teorie, deoarece particulele de colesterol rezidual sunt mai mari decât LDL-urile, este mai greu ca acestea să provoace probleme prin penetrarea mucoasei protectoare a peretelui arterial. Dar proteinele și grăsimile de pe suprafața lor pot provoca daune serioase. De exemplu, la nivel de particulă, resturile sunt de patru ori mai susceptibile de a provoca boli de inimă decât LDL-urile.

Cercetătorii cred că lipoproteinele care sunt susceptibile de a rămâne blocate și de a-și vărsa colesterolul în peretele arterelor, ducând la formarea plăcii arteriale atât de nocive, o fac din cauza unei proteine de pe suprafața lor numită apolipoproteină-B (ApoB). Ei mai spun că această proteină ar trebui considerat drept marker, deoarece ea poate schimba complet rezultatele testelor de evaluare a riscului de boală cardiovasculară.

Astfel, aproximativ 20-30% dintre persoane au un nivel scăzut de colesterol LDL, dar și un nivel ridicat de ApoB. Acest grup este liniștit în mod fals de controalele tipice, în timp ce un test care ar măsura nivelul de ApoB ar da de fapt adevărata măsură a riscului lor de a dezvolta afecțiuni cardio-vasculare. Societatea Europeană de Cardiologie susține acum această metodă ca fiind o modalitate mai bună de a măsura riscul pentru inimă.

Un alt studiu interesant privind LDL efectuat recent este un studiu italian publicat în noiembrie 2025 în revista Cardiovascular Diabetology. Acesta a constatat că persoanele cu nivel de LDL scăzut au un risc crescut de a dezvolta diabet de tip 2, indiferent dacă iau sau nu statine. Cercetătorii sugerează că monitorizarea nivelului de glucoză din sânge la persoanele cu LDL scăzut ar putea ajuta la predicția riscului acestora de a dezvolta diabet de tip 2.

Echipa de cercetare italiană a analizat înregistrările medicale digitale pentru peste 200.000 de persoane din zona Napoli din sudul Italiei, iar cohorta lor finală a inclus 13.674 de persoane. Participanții aveau vârste cuprinse între 19 și 90 de ani, cu o medie de vârstă de 62 de ani, iar 58% erau bărbați. În total, 52% din cohortă urmau un tratament cu statine pentru a-și controla nivelul colesterolului. Participanții au fost urmăriți timp de o medie de 71,6 luni, timp în care 1.819 persoane (13%) au dezvoltat diabet de tip 2. Dintre cei aflați sub tratament cu statine, 1.424 de persoane (20%) au dezvoltat diabet de tip 2, comparativ cu 395 de persoane care nu luau statine (6%).

Potrivit echipei de cercetători, LDL-C foarte scăzut poate modifica modul în care celulele gestionează colesterolul. Celulele producătoare de insulină din pancreas au nevoie de colesterol pentru a funcționa corect, astfel încât modificările în echilibrul colesterolului pot afecta secreția de insulină sau pot crește rezistența la insulină, condiții care pot duce la diabet de tip 2. Apoi, atunci când este combinată cu alți factori de risc cunoscuți, cum ar fi vârsta, greutatea și nivelurile de zahăr din sânge, monitorizarea LDL ar putea fi o modalitate mai precisă decât cele clasice de până acum de a prezice dacă o persoană este susceptibilă de a dezvolta diabet de tip 2.

Cercetătorul principal al studiului italian a avertizat că oamenii nu ar trebui să renunțe la terapia cu statine din cauza acestor descoperiri, deoarece prevenirea atacurilor de cord și a accidentelor vasculare cerebrale, pe care o face statinele, oferă un beneficiu mult mai mare pentru majoritatea pacienților în comparație cu creșterea modestă a riscului de diabet care poate apărea la unele persoane.

Un nou studiu, publicat în Journal of American Medical Association în noiembrie 2025, a explorat recent efectele de scădere a colesterolului LDL ale unui nou medicament numit enlicitid. Rezultatele preliminare arată că acesta reduce nivelurile de LDL cu până la 60%. În cazul în care aceste rezultate sunt replicate, acest medicament ar putea fi util pentru persoanele ale căror niveluri de colesterol sunt rezistente la statine și la schimbarea stilului de viață, așa cum se întâmplă de cele mai multe ori în cazul persoanelor cu hipercolesterolemie familială heterozigotă, o afecțiune genetică care face ca individul să aibă niveluri ridicate de LDL.

Enlicitid este un inhibitor oral al PCSK9. Aceste proteine PCSK9 blochează efectiv receptorii de pe celulele care ajută la eliminarea colesterolului LDL din sânge. Astfel, prin inhibarea PCSK9, aceste medicamente cresc numărul de receptori disponibili, îmbunătățind eliminarea colesterolului LDL. Spre deosebire de inhibitorii PCSK9 existenți, care sunt disponibili numai sub formă injectabilă, noul medicament, enlicitid, poate fi administrat sub formă de pilulă. Acest lucru îl face mai convenabil, și crește aderența la medicație cu aproximativ 20% față de forma injectabilă.

Deși aceste rezultate sunt demne de notat, sunt necesare studii mai lungi și mai ample pentru a verifica eficacitatea într-un grup mai larg de participanți. În plus, sunt necesare studii mai lungi pentru a vedea, de asemenea, dacă reducerile colesterolului LDL sunt asociate cu un risc redus de evenimente cardiovasculare pe termen lung.

Înțelegerea colesterolului HDL „bun” a evoluat, de asemenea, și astăzi se înțelege că atât un nivel scăzut, cât și un nivel foarte ridicat al colesterolului HDL, sunt semne de probleme, nivelurile medii întâlnite la majoritatea persoanelor fiind acum cele considerate sănătoase. În 2012, o echipă de cercetători condusă de Sekar Kathiresan de la Harvard Medical School din Statele Unite ale Americii a raportat rezultatul surprinzător conform căruia persoanele cu variante genetice care cresc colesterolul HDL nu aveau rate mai mici de atacuri de cord. Este important de remarcat faptul că dovezile observaționale au implicat colesterolul HDL foarte ridicat (la nivelurile întâlnite la 3-10% dintre oameni) în afecțiuni atât de variate precum diabetul, boala ficatului gras non-alcoolic, boala cronică de rinichi, degenerescența maculară legată de vârstă, Alzheimer și cancer. Unii oameni de știință cred acum că HDL disfuncțional poate fi, de fapt, la fel de rău ca LDL.

Un alt studiu recent, efectuat de Lundquist Institute for Biomedical Innovation din cadrul Harbor-UCLA Medical Center din Statele Unite, în colaborare cu cercetători din mai multe instituții, a avut rezultate interesante – un studiu de un an efectuat pe 100 de persoane slabe, sănătoase din punct de vedere metabolic, care au urmat pe termen lung o dietă ketogenică săracă în carbohidrați, a arătat că nivelurile ridicate de LDL și apolipoproteină B nu erau legate de acumularea de plăci, așa cum arată angiogramele CT. În schimb, placa existentă a fost principalul predictor al acumulării viitoare. S-a constatat că participanții la studiu aveau niveluri ridicate de LDL-C și ApoB fără dovezi de boală coronariană inițială sau de progresie a bolii în timp. Ca o altă concluzie a studiului lor, cercetătorii de la Institutul Lundquist subliniază necesitatea unor evaluări personalizate ale riscului cardiovascular, în special la persoanele care țin diete cu conținut scăzut de carbohidrați și care au totuși colesterolul ridicat.

În plus, într-o evoluție recentă promițătoare pentru eforturile de îmbunătățire a sănătății cardiovasculare, oamenii de știință de la Universitatea Clemson și Universitatea de Medicină din Carolina de Sud din Statele Unite au făcut progrese semnificative în înțelegerea modului în care organismul uman elimină excesul de colesterol, un factor-cheie în combaterea bolilor de inimă, utilizând o nouă abordare a unei probleme vechi. Munca lor ar putea conduce la tratamente mai eficiente pentru afecțiuni precum boala arterelor coronare și accidentul vascular cerebral. În centrul acestei cercetări se află o examinare mai aprofundată a modului în care sistemul imunitar al organismului poate fi exploatat pentru a elimina colesterolul din țesuturi, în special din pereții arterelor, unde acumularea poate duce la blocaje care pot pune viața în pericol. Descoperirile echipei se axează pe două proteine – ABCA1 și ABCG1 – care joacă un rol crucial în creșterea capacității celulelor imunitare (macrofagele) de a elimina colesterolul.

Proteinele ABCA1 și ABCG1 fac parte dintr-o familie de transportori care ajută la eliminarea colesterolului din celule. Atunci când aceste proteine sunt activate, ele ajută la transferul colesterolului către apoAI, precum și către lipoproteinele de înaltă densitate (HDL), denumite în mod obișnuit „colesterol bun”. Proteina apoAI este o proteină multifuncțională care joacă roluri-cheie în transportul colesterolului, ajutând la eliminarea excesului de colesterol din țesuturile organismului și la transportul acestuia către ficat pentru excreție sau reciclare. În plus, apoAI poate fi implicată în reglarea răspunsurilor imune și inflamatorii și poate avea potențial terapeutic în tratarea aterosclerozei și a mai multor alte tipuri de boli legate de alimentație.

Această abordare reprezintă o posibilă schimbare de paradigmă de la gestionarea tradițională a colesterolului la terapia celulară țintită. În loc de a reduce pur și simplu producția de colesterol, obiectivul este de a spori capacitatea organismului de a curăța depozitele de colesterol existente în artere. Deși cercetarea se află încă în stadiu incipient, potențialul pentru aplicații clinice este promițător.

Mirela Mustață, redactor executiv

Surse de documentare:

Ultimele descoperiri legate de colesterol și impactul lui asupra sănătății cardiovasculare

Timp de lectură: 10 minute

Arhive

Recomandări

Link-uri utile