Efectul demenței, traumatismelor sau oricăror altor leziuni asupra creierului poate fi reprezentat de o hârtie șifonată, cu bucăți rupte.
40 de milioane de puncte ale coeficientului de inteligență (IQ) pierdute. Aceasta este estimarea avansată de Dr. David Bellinger, profesor de neurologie la Harvard Medical School, într-o lucrare publicată în 2012 cu privire la scăderea nivelului de inteligență a populației americane în urma expunerii la plumb, mercur și pesticide organo-fosforice.
Dr. Bellinger a ajuns la această estimare alarmantă comparând coeficiențele de inteligență ale copiilor ale căror mame au fost expuse acestor toxine în timpul sarcinii față de ceilalți copii.
Alte studii efectuate de echipe de cercetători de la Harvard Medical School și de la Mount Sinai School of Medicine din New York arată că o listă neagră de 12 substanțe chimice, substante care se află atât în mediul înconjurător, dar și cele folosite la fabricarea mobilei sau a confecțiilor textile sunt suspectate de a cauza nu numai scăderea coeficientului de inteligență, dar și de apariția tulburării hiperkinetice cu deficit de atenție (THDA) sau a tulburărilor din spectrul autist.
Aceste toxine, fie naturale fie artificiale, produse de om pot altera activitatea sistemului nervos în moduri care perturbă funcționarea nervilor sau duc chiar la distrugerea lor. Nervii sunt esențiali pentru transmiterea și procesarea informației în creier, precum și în alte zone ale sistemului nervos.
Neurotoxicitatea este definită ca efectul negativ asupra sistemului nervos produs de un agent biologic, chimic sau fizic. Câteva dintre substanțele care pot fi toxice pentru oameni sunt:
– medicamentele de chimioterapie, care sunt folosite pentru omorarea celulelor cu dezvoltare rapidă
– radiația
– metalele grele precum plumbul sau mercurul
– anumiți aditivi folositi în industria alimentară
– insecticidele/pesticidele
– anumiți solvenți folosiți în industrie și în produsele de curățenie
– gazele de eșapament
– clorina
– formaldehida
– fenolul
Neurotoxicitatea se poate manifesta într-o varietate de feluri, de la dureri de cap, scăderea coeficientului de inteligență, înrăutățirea acuității vizuale, dificultatea de concentrare și memorare, schimbările de comportament, lipsa de echilibru, disfuncțiile sexuale sau simptome asemănătoare cu cele ale gripei. Gradul de afectare neuro-toxică poate varia de la un stadiu nedetectabil clinic până la cel asociat unei afectări severe. Unele efecte negative ale neurotoxicității pot apărea imediat, în timp ce altele se pot dezvolta în luni sau ani și se manifestă numai atunci, în funcție de caracteristicile neurotoxinei, doza la care a fost expusă persoana, abilitatea organismului de a metaboliza și excreta toxina, gradul de vulnerabilitate a țesutului celular țintit și abilitatea mecanismului sau structurilor afectate de a se reface. Tratamentul care poate fi folosit în asemenea situații este eliminarea sau reducerea expunerii la substanța toxică respectivă și administrarea de terapie pentru ameliorarea simptomelor.
Oamenii de știință analizează și modul în care toxinele ocupaționale și din mediul înconjurător joacă un rol în apariția bolilor neurodegenerative precum bolile Alzheimer, Parkinson sau scleroza multiplă.
O altă zonă în care se desfășoară numeroase cercetări în ultimul timp este cea legată de mecanismele din spatele răspunsurilor neuro-imune care au loc în sistemul nervos. De asemenea, un alt subiect fierbinte al cercetărilor medicale este dacă interacțiunea dintre factorii de mediu și cei genetici contribuie la apariția afecțiunilor creierului în cazul copiilor. Copii sunt vulnerabili în mod special în fața fenomenelor neurotoxice deoarece ei se află în mijlocul unor procese de dezvoltare extrem de complexe.
Tumorile cerebrale și leucemia sunt cele mai comune forme de cancer în cazul copiilor și rămân principalele cauze de deces, fiind răspunzătoare pentru mai mult de jumătate din decesele cauzate de cancer în rândul copiilor. Până în 2014, leucemia era cauza numărul 1 a deceselor provocate de cancer, însă atunci tumorile cerebrale i-au luat locul, acestea reprezentând, la nivel mondial, circa 30% din total. Motivul nu este creșterea incidenței tumorilor cerebrale, ci acela că, din fericire, cercetările legate de tratarea leucemiei la copii au dat roade și gradul de supraviețuire a crescut, în cazul leucemiilor. Același lucru se așteaptă în anii următori și în cazul tumorilor cerebrale, iar cercetătorii își îndreaptă atenția asupra posibilelor cauze ale acesteia, pentru a găsi remedii eficace.
Una dintre zonele de cercetare de interes maxim este neurotoxicitatea în cazul copiilor. Deocamdată, din păcate, sunt cunoscute destul de puține lucruri despre etiologia, diagnosticarea, prevenția sau tratamentul neurotoxicității. O situație aparte este aceea a copiilor care au supraviețuit cancerului, pentru care este de o importanță vitală determinarea efectului tratamentelor chimioterapeutice sau cu radiație la care au fost supuși.
În acest context, este important de menționat un studiu efectuat recent în țările scandinave printre copii tratați pentru leucemie acută limfoblastică. Supraviețuirea fără evenimente ulterioare este de 80% în rândul anumitor grupuri. Pe de altă parte, la din ce în ce mai mulți dintre aceștia apar manifestări neurologice târzii cauzate de terapia anti-leucemie care a țintit sistemul nervos central. Studiul a arătat că, la 5 ani de la terminarea tratamentului, copiii care avuseseră leucemie aveau încă un nivel scăzut de conducție ai nervilor motori din sistemul periferic, chiar dacă nu și în cel central, care se refăcuse între timp.
Neurotoxicitatea poate apărea imediat după un tratament sau chiar și la ani distanță de acesta. Anumite efecte pot fi reversibile parțial sau complet, dar, în anumite cazuri, efectele se pot înrăutați în timp, dacă vorbim despre anumite consecințe din sfera declinului cognitiv care apar după tratamentul împotriva tumorilor cerebrale. Vârsta fragedă, faptul că tot creierul este supus radiației, localizarea tumorii în creier sau rata de creștere a tumorii, toți aceștia sunt factori care au un impact direct asupra gradului de declin cognitiv.
Acesta este unul dintre tipurile de studii care arată că neurotoxicitatea este un pericol deosebit de grav, în special pentru copii, care sunt încă în plin proces de neuro-dezvoltare. Ca urmare, se înmulțesc studiile care țintesc neuro-toxinele și riscurile de dezvoltare cognitive, pentru a descoperi modurile în care putem proteja generația tânără, dar și generațiile viitoare, de impactul neurologic care le poate condamna la o viață de disfuncționalitate și dizabilitate.
Acest impact neuro-toxic poate începe încă din stadiile prenatale. În 2011, un studiu al Centrului de Prevenție și Control al Bolilor din SUA arăta că 90% dintre femeile gravide din SUA aveau niveluri detectabile la 62 dintre cele 163 de substanțe pentru care li se făcuseră analize, precum substanțe ignifuge polibrominate, ptalați, compuși perflorinați, bifenili policlorinați, perclorat, plumb sau mercur. Multe dintre aceste substanțe, care sunt neurotoxice, pot trece prin placentă și pot fi găsite în mod frecvent în țesutul fătului, de unde și riscul major de neurotoxicitate pentru făt. După naștere, copilul continuă să fie expus toxinelor din mediul înconjurător, precum și, posibil, din laptele matern cu care este alăptat.
Cercetători precum Dr. Bellinger, cel care a calculat impactul asupra coeficientului de inteligență a populației, subliniază că societatea va suporta costuri majore în urma declinului cognitiv colectiv înregistrat în ultimii ani.
De exemplu, economistul Elise Gould a calculat, de asemenea, că un punct din coeficientul de inteligenă corespunde unui cost de oportunitate de aproape 18,000 USD în decursul unei vieți, iar costurile cumulate aduse de scăderea coeficientului de inteligență cauzată de pesticide, mercur și plumb pot atinge pentru economia americană impresionanta cifră de peste 100 de miliarde anual.
Familiile cu putere redusă de cumpărare sunt lovite cel mai serios, fiindcă nu au accesul necesar la produsele agricole organice sau la o locuință cu nivel scăzut de expunere la plumb, solvenți, azbest, etc. Ca urmare, copiii din aceste familii sunt expuși cel mai mult neurotoxicității și riscului de declin cognitiv, care duce apoi la un nivel scăzut de educație, ce le scade și mai mult puterea de cumparare, o spirală negativă greu de oprit. Specialiștii avertizează că suntem deja în al 12-lea ceas și nu ne mai putem permite să așteptăm fără să luăm măsuri drastice de limitare a prezenței toxinelor în viețile noastre.
Articol realizat de Mirela Mustață, Redactor E-Asistent, Specialist în comunicare și relații publice, PhD.
Surse de documentare:
http://www.news-medical.net/health/What-is-Neurotoxicity.aspx
INTERNATIONAL HEALTH NEWS, William R. Ware, PhD – Editor, numarul 270, Septembrie 2016 http://www.nbcnews.com/health/health-news/brain-cancer-now-leading-cancer-killer-kids-n649411?cid=par-twitter-feed_20160916
http://jultika.oulu.fi/files/isbn9514270339.pdf
http://www.theatlantic.com/health/archive/2014/03/the-toxins-that-threaten-our-brains/284466/
